Alimentaria Blog

Cele mai bune 15 tipuri de bere din lume

2012-02-14T15:15:00.003+02:00

1. Westvleteren 12

Produsă de: Westvleteren Abdij St. Sixtus
Tip: Quadrupel (brună)
Origine: Westvleteren, Belgia
Mica Abaţie a Sfântului Sixtus atrage anual mii de turişti. Fără îndoială, aceştia vin în primul rând pentru berea produsă de mănăstirea de aici. Trebuie să-ţi faci rezervare doar pentru a putea sta la coadă pentru a cumpăra această bere, pentru că se produce în cantităţi foarte mici. Are aromă de fructe amare.

2. Närke Kaggen Stormaktsporter
Produsă de: Närke Kulturbryggeri
Tip: Bere brună imperială
Origine: Örebro, Suedia
Conţine miere, ţinută în butoaie de stejar timp de două luni şi jumătate.

3. Rare Bourbon County Stout (Retired)
Produsă de: Goose Island Beer Company, acum InBev
Tip: Bere brună imperială
Origine: Chicago, Illinois, SUA
Fiecare sticlă este numerotată. Are arome de cafea, vanilie şi ciocolată.

4. Founders KBS (Kentucky Breakfast Stout)
Produsă de: Founders Brewing
Tip: Bere brună imperială
Origine: Grand Rapids, Michigan, SUA
Produsă pe bază de cafea şi ciocolată, lăsată să fermenteze timp de un an în butoaie de stejar.

5. Rochefort's Trappistes 10
Produsă de: Brasserie Rochefort
Tip: Quadrupel (bere brună)
Origine: Rochefort, Belgia
Ingrediente folosite: prune, stafide şi coacăze.

6. Bell’s Hopslam
Produsă de: Bells Brewery
Tip: Bere blondă imerială
Origine: Kalamazoo, Michigan, SUA
Are şase tipuri de hamei. Alte ingrediente: grapefruit şi miere.

7. Russian River’s Pliny the Younger
Produsă de: Russian River Brewing
Tip: Bere blondă imperială
Origine: Santa Rosa, California, SUA
A fost numită după botanistul roman care a descoperit şi studiat hameiul. Are de trei ori mai mult hamei decât o bere obişnuită. Este disponibilă doar două săptămâni pe an, în februarie, pentru că este foarte greu de produs şi depozitat.

8. Passionfruit and Dragonfruit Berliner Weisse
Produsă de: Cigar City Brewing
Tip: Berliner Weisse (blondă)
Origine: Tampa, Florida, SUA
Cu fructe exotice, cei care au încercat-o au numit-o "berea SF".

9. AleSmith’s Speedway Stout
Produsă de: AleSmith Brewing Company
Tip: Bere brună imperială
Origine: San Diego, California, SUA
Cu 12% alcool, berea este produsă folosind cafea. Are arome de ciocolată amară şi caramel.

10. Deschutes Brewery’s The Abyss
Produsă de: Deschutes Brewery
Tip: Bere brună imperială
Origine: Bend, Oregon, SUA
Acest producător a început să funcţioneze ca pub în 1988, însă s-a reprofilat. În 2010, ocupa locul cinci în rândul celor mai mari producători independenţi din SUA. Berea Abyss este disponibilă doar din decembrie şi până în februarie. Este foarte densă, iar o sticlă cu astfel de bere este complet opacă. Printre ingredientele folosite si numără melasa şi lemnul dulce. O treime din bere este pusă la fermentat în butoaie speciale de stejar (aceleaşi folosite pentru bourbon).

11. Cigar City Hunahpu's Imperial Stout
Produsă de: Cigar City Brewing
Tip: Bere brună imperială
Origine: Tampa, Florida, SUA
Cu arome de vanilie, ciocolată şi scorţişoară. Producătorul foloseşte ingrediente locale. Poartă numele zeului mayaş Hanahpu, care ar fi dăruit oamenilor nuca de cocos.

12. Bell’s Expedition Stout
Produsă de: Bells Brewery
Tip: Bere brună imperială
Origine: Kalamazoo, Michigan, SUA
Una dintre cele mai vechi beri brune din SUA. Asemenea vinului, devine mai bună cu timpul, fiind îmbuteliată într-o manieră specială. Are arome de ciocolată şi fructe. Foarte amară în primele luni de la fabricare.

13. Three Floyds’ Dark Lord Russian Imperial Stout
Produsă de: Three Floyds Brewing
Tip: Bere brună imperială
Origine: Munster, Indiana, SUA
Este disponibilă doar o singură zi, în aprilie, în Ziua Lordului Întunecat, sărbătorită la berăria americană. Are cafea, vanilie din Mexic şi zahăr din India.

14. Fonteinen’s Armand’4 Oude Geuze Lente
Produsă de: 3 Fonteinen
Tip: Lambic - Geuze (nefiltrată, nepasteurizată)
Origine: Beersel, Belgia
Doar 17.000 de sticle de bere de acest fel sunt fabricate în fiecare an. Cu aromă de struguri, este ţinută în butoaie de stejar cel puţin un an.

15. Mikkeller Beer Geek Brunch Weasel
Produsă de: Mikkeller
Tip: Bere brună imperială
Origine: Copenhaga, Danemarca
Cel mai scump sortiment de boabe de cafea din lume este folosit pentru a crea această bere.

Articol preluat de aici

Târgul de dulciuri Choco Fest

2012-01-22T10:45:00.002+02:00

Expopedia Fairs organizează târgul de dulciuri CHOCO FEST, în perioada 19-22 ianuarie 2012, la Sun Plaza Shopping Center.

Vă propunem reţeta bunei dispoziţii “Choco Fest”: se ia o cutie de dimensiuni medii, se vine la Sun Plaza Shopping Center între 19 şi 22 ianuarie, în intervalul orar 10.00-22.00 şi se umple cu cel puţin un produs de la fiecare stand “Choco Fest”.

Alegi de la standul cu prăjituri o savarină cu gust adevărat sau o prăjitură sofisticată cu aromă de migdale şi adaugi o baclava bine însiropată şi o bucăţică de ciocolată de casă cu nuci multe. Completezi cu caramele cremoase, bomboane ungureşti 100% naturale, doar din fructe confiate, miere naturală, bezele aromate şi ce-ţi mai face cu ochiul de pe standurile târgului.

După prima degustare din oricare dintre aceste bunătăţi o să simţi cum buna ta dispoziţie va deveni molipsitoare!

Articol preluat de aici

Cum alegem corect vinul de pe masa de Crăciun

2011-12-23T08:00:00.002+02:00

Principala regulă este că băutura depinde de ce mâncare găteşti, mai ales dacă planifici o cină pentru familie sau prieteni. Selectarea celui mai potrivit vin nu este, însă, o sarcină uşoară.

Prima întrebare: roşu sau alb? Dacă pregăteşti mâncăruri din carne de pasăre sau peşte, atunci pe masă ar trebui să se afle un vin alb.
În cazul în care nu-ţi imaginezi Crăciunul fără sarmale şi friptură de porc, trebuie să te decizi asupra unui vin roşu. Dacă te pierzi într-o mulţime de sortimente, cel mai bine ar fi să optezi pentru un vin rose demisec obţinut din Cabernet Sauvignon, Merlot sau chiar Fetească Neagră. Acest sortiment de vin poate fi servit la orice fel de mâncare, cu excepţia desertului. Merlot, Cabernet sau Fetească? Aici răspunsul îl dau condimentele puse în mâncare. Dacă aţi scăpat ceva mai multă boia sau ardei iute în alimente, o alegere bună ar fi, potrivit specialiştilor, un Pinot Noir, în timp ce lângă o friptură afumată, dar nu picantă, poate sta un pahar de Merlot sau Cabernet. În magazine se găsesc numeroase sortimente pentru toate buzunarele.

Vinurile preferate de români

Pentru desert, fie că vorbim de plăcintă sau cozonac, cea mai bună alegere o reprezintă o sticlă de Grasă de Cotnari sau o Tămâioasă. În schimb, spumantele sunt singurele care pot fi servite lângă o felie de tort. România este al şaselea producător de vinuri din Europa după Franţa, Italia, Spania, Germania şi Portugalia, şi se numără printre primii 15 la nivel mondial. Anul trecut, suprafaţa totală cultivată cu viţă de vie pe rod era de 183.400 hectare. Cu toate acestea, cultura românilor în materie de vinuri lasă mult de dorit, potrivit specialiştilor din domeniu.

De altfel, conaţionalii noştri consumă anual numai jumătate din cantitatea de vin pe care o beau francezii, circa 25 de litri, incluzând aici şi vinul produs în gospodăriile proprii de la sate. Dacă în timpul anului nu se dau în vânt după vin, de Sărbători este o cu totul altă poveste. De pe mese, licoarea lui Bachus este nelipsită.

Potrivit lui Daniel Negrescu, brand manager Murfatlar, vânzările din luna decembrie reprezintă circa 20% din cele anuale. Cu precădere, pe mesele românilor în această perioadă se găsesc vinurile demiseci sau demidulci. Criza i-a determinat pe consumatorii de vinuri de pe segmentul mediu să se îndrepte tot mai mult spre vinurile de masă, fără pretenţii, ieftin.

"În mediul rural consumul este din producţie proprie, în timp ce la oraşe tendinţa este de a cumpăra din hipermarketuri sticle cu un preţ mediu de 10-15 lei", a declarat Romulus Dascălu, preşedintele Organizaţiei Patronale a Industriei Alcoolului şi Băuturilor Alcoolice Garant. Cei care vor sortimente de înaltă calitate preferă, de regulă vinurile seci. Potrivit lui Dascălu, în perioada 2009-2011, consumul de vin din România a scăzut cu 15-20% faţă de 2008.

"În mediul rural, consumul este din producţie proprie, în timp ce la oraşe tendinţa este de a cumpăra din hipermarketuri sticle cu un preţ mediu de 10-15 lei." ROMULUS DASCĂLU, preşedintele Organizaţiei Patronale a Industriei Alcoolului şi Băuturilor Alcoolice Garant

Articol preluat de aici.

Festival international de Vin, Arta, Gastronomie la Iasi

2011-11-04T17:42:00.002+02:00

Festivalul international Provino - Vin, Arta, Gastronomie are loc la Iasi, în perioada 3 – 6 noiembrie, la Centrul Expozitional Providenta. Provino promoveaza arta, cultura vinului si stiinta gastronomica si aduce in fata publicului peste 150 de tipuri de vin, dar si produse, servicii auxiliare si conexe pentru industria vinului prezentate de companii autohtone si din strainatate.
Programul Festivalului international Provino – Vin, Arta, Gastronomie de la Iasi cuprinde cursuri introductive in lumea vinului, degustari si lansari de vin, show-uri gastronomice ale bucatarilor Dan Boerescu si Florin Dumitrescu, intalniri cu somelieri, degustatori si Cavaleri ai Vinului, spectacole de muzica live si o expozitie de arta.

Program de vizitare: 3 noiembrie: 16.00 – 20.00 / 4–5 noiembrie: 10.00–20.00 / 6 noiembrie: 10.00–18.00.

Din programul Festivalului international de Vin, Arta, Gastronomie:
Sambata, 5 noiembrie, Dan Boerescu, singurul roman membru concomitent al confreriilor europene ale vinului si gastronomiei „Ordo Equestris Vini Europae / Cavalerii Vinului” si „Chaine des Rotisseurs”, va realiza un show gastronomic cu vin iar umorul si carisma sa vor fi principalele ingrediente ale serii.
Duminica, 6 noiembrie, Florin Dumitrescu, unul dintre cei mai in voga bucatari cu care se mandreste Bucurestiul culinar, aflat printre cei mai tineri Chefi din tara, va crea un show gastronomic de exceptie. Chef-ul scolit in Italia a gatit pentru numeroase personalitati din showbiz-ul romanesc iar vedete precum Nicholas Cage si Demis Roussos s-au delectat cu preparatele sale.

Articol preluat de aici

Destinatia recunoscuta pentru cea mai gustoasa mancare si cel mai bun vin din Europa

2011-10-16T12:38:00.002+03:00

Se spune ca aici gasesti cea mai savuroasa mancare si cel mai bun vin de pe batranul continent. Nu vorbim despre Paris, ci despre un oras european vizitat anual de milioane de turisti veniti din toate colturile lumii sa traiasca vremuri de mult apuse.

Potrivit clasamentului TripAdvisor din 2011, Florenta (Italia) a fost votata drept destinatia europeana cu cele mai bune mancaruri si vinuri de pe continent. Topul a fost realizat pe baza a milioane de rezumate, opinii si pareri ale vizitatorilor de pe intreg mapamondul.

Iata top 10 al oraselor europene recunoscute pentru varietatea de mancaruri si vinuri, conform datelor TripAdvisor.

1. Florenta, Italia
2. Paris, Franta
3. Roma, Italia
4. Sorrento, Italia
5. York, Anglia
6. Siena, Italia
7. Bologna, Italia
8. San Sebastian, Spania
9. Barcelona, Spania
10. Edinburgh, Scotland

Articol preluat de aici.

INDAGRA 2011

2011-10-16T11:02:00.005+03:00

Romexpo organizeaza in perioada 19 – 23 octombrie 2011, in cadrul Centrului Expozitional din Bucuresti cea de a 16-a editie a:

INDAGRA
Targul international de produse si echipamente in domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii si zootehniei

Organizata sub Patronajul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, manifestarea reprezinta unul din domeniile prioritare pe care Romexpo si-a propus sa le abordeze in cadrul programului sau expozitional din acest an, program care a fost intocmit tinand cont de Planul National de Dezvoltare 2007 – 2013 precum si de Strategia de Dezvoltare a Mediului de Afaceri din Romania.

La aceasta manifestare expozitionala sunt invitati sa participe ca expozanti:

Producatori si distribuitori de utilaje agricole, echipamente pentru irigatii
Producatori si distribuitori de seminte si material saditor, ingrasaminte, sere si solarii;
Producatori si distribuitori de echipamente zootehnice, pentru cresterea animalelor si pasarilor, abatorizare;
Producatori si distributori de produse si echipamente in domeniul horticulturii si viticulturii
Prestatori de servicii financiare si asigurari;
Prestatori de servicii de consultanta si formare profesionala in domeniu;
Proiectare si distributie de software dedicat.

Mai multe informatii gasiti pe http://www.indagra.ro/.

Ciocolata

2011-10-10T15:53:00.002+03:00

Un studiu comparativ făcut de Asociaţia Naţională pentru protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România arată care sortiment de ciocolată de pe piaţă conţine cele mai multe zaharuri la suta de grame şi cele mai multe kilocalorii. În top la capitolul zahăr conduce tableta cu lapte şi căpşuni „Laura” produsă de Kandia Dulce SA cu 62,3%, urmată de „Laura” cu cremă de lapte care are un conţinut de zaharuri de 61,7%. Sortimentul „Kandia” cu căpşuni ocupă locul trei cu un procent de 60,6. Cel mai mic conţinut de zaharuri – 2% - îl are ciocolata neagră Carrefour, care e însă printre primele sortimente la numărul de kilocalorii – 565 la suta de grame. 62% zahăr conţine şi ciocolata „Africana” cu cremă de banane, produsă de Kraft Foods Romania SRL. Sub 50% zahăr la suta de grame are ciocolata Milka cu lapte şi alune întregi şi Poiana cu lapte şi arahide, 47% şi, respectiv, 46,5%. La capitolul E-uri, primul loc e ocupat de sortimentele de ciocolată „Novatini” cu frişcă şi căpşuni şi „Poiana” cu lapte şi vişine, cu câte 8 astfel de substanţe considerate dăunătoare sănătăţii.

Articol preluat de aici

Harta vinului românesc: principalele podgorii şi soiuri de struguri

2011-09-24T14:09:00.008+03:00

Cu o suprafaţă de aproape 200.000 de hectare cultivate cu viţă de vie, România se află pe locul 10 în lume, primele poziţii fiind ocupate de Spania, Franţa şi Italia, potrivit datelor Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului.

Nouă regiuni viticole există în România (Podişul Transilvaniei, Dealurile Moldovei, Dealurile Munteniei, Dealurile Olteniei, Dealurile Banatului, Dealurile Crisanei si Maramuresului, Colinele Dobrogei, Terasele Dunarii şi nisipurile şi alte terenuri favorabile din sudul tarii), care anul acesta vor da o recoltă de 6,5 mil. hectolitri în creştere cu 30% comparativ cu 20010. Soiurile autohtone de struguri sunt cele de vinuri albe (Grasa de Cotnari, Feteasca alba, Feteasca regală, Galbena de Odobeşti), vinurile roşii (Băbească neagră, Fetească neagră), vinurile aromate (Tămâioasă românească, Busuioacă de Bohotin). Din grupa soiurilor străine fac parte vinuri albe (Riesling Italian, Sauvignon, Pinot gris, Chardonnay, Traminer roz, Aligote), vinuri roşii (Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot, Burgund mare) şi vinuri aromate (Muscat Ottonel).
Articol preluat de aici

Festivalul Tea and Coffee, editia 2011

2011-09-10T10:33:00.017+03:00

Tea & Coffee Festival, aflat la a 3-a ediţie, se va desfăşura în Bucuresti în perioada 12-18 septembrie. Mai multe ceainării din capitală vor adera la această sărbătoare şi vor organiza seri spectaculoase cu diverse tematici astfel încât toţi iubitorii de ceai şi cafea să se simtă bine. Astfel în fiecare din serile festivalului vor avea loc evenimente interesante în câteva locaţii din Bucureşti: Casa Vlaicu, Cafepedia (Str. Pictor Arthur Verona nr 2), Cafeneaua Dalles, Serendipity, Ceainăria Rendez-Vous, Grădina Verona-Cărtureşti, Godot Cafe Teatru.

Programul Tea & Coffee Festival 2011:

Luni, 12 septembrie - Seară Mediteraneană

Concert la saz, susţinut de Călin Torsan şi Samsa Stoianovici; Degustare de ceai rize şi tuareg. Ora 20:00, Ceainăria Ceai la Vlaicu (Str. Aurel Vlaicu, nr 47). Intrarea – 15 lei.

Marți, 13 septembrie - Seară Japoneză

Expoziție de Bonsai (susţinută de Asociația Ro-Bonsai); demonstraţie de ikebana (susţinută de Centrul de Studii Romano-Japoneze); ceremonia ceaiului (susţinută de Doamna Kazuko Diaconu, Preşedinte Fundaţia Nipponica); Ora 17:00, Gradina Verona-Cărturești (Str. Pictor Arthur Verona nr. 13-15). Intrarea – liberă

Miercuri, 14 septembrie - Jazz cu Aromă de Cafea

Concert susţinut de Irina Sârbu Band; demonstraţii de Latte Art, susţinute de Paul Ungureanu şi Florina Vlaicu, campionii SCAE România; Jazz Dance Workshop, susţinut de Pas Boutique. Ora 20:00, Cafepedia Romană (Str. Pictor Arthur Verona nr. 2). Intrarea – 15 lei

Joi, 15 septembrie - Portret La O Cafea

Vernisajul expoziţiei de fotografie semnate de artistul vizual Andrei Tănase; demonstraţii de Latte Art, susţinute de către Paul Ungureanu şi Florina Vlaicu, campionii SCAE România. Ora 20:00, Ceainăria Rendez-Vous Ambiance (Calea Floreasca, nr. 102). Intrarea – liberă

Vineri, 16 septembrie - Seară braziliană

Concert special de Bossa-Nova, susţinut de Luiza Zan şi chitaristul Alex Man; demonstraţii de Latte Art, susţinute de către Paul Ungureanu şi Florina Vlaicu, campionii SCAE România. Ora 21:00, Serendipity (Str. Dumbrava Roşie, nr. 12). Intrarea – 15 lei

16 – 18 septembrie 2011 – EXPOZIŢIE DE CEAI, CAFEA ŞI ACCESORII

Orele 09 :00 – 21:00, SALA DALLES (Bd. Nicolae Bălcescu, nr 18)

Intrarea este liberă.

Articol preluat de aici

10 zile, 10 ţări, 10 cinematografii, 10 bucătării

2011-08-19T14:54:00.003+03:00

Ce-a de-a doua ediţie a Festivalului Degustătorilor de Film şi Artă Culinara (18-27 august, în localitatea Cetate, din zonă Calafat) aduce în prim plan cinematografia şi bucătăria celor 10 ţări dunărene. Constantin Fugaşin, directorul festivalului, informează: "Vor fi prezentate circa 100 de filme din 10 cinematografii, vor fi invitaţi cineaşti din 10 ţări". "Criteriile după care au fost alese filmele din acest an au fost, pe lângă apartenenţa la o cinematografie dintr-o ţară dunăreană, subiectul filmelor, legat de Dunăre sau de artă culinara, sau premiile obţinute de acestea. De asemenea, vom prezenta filme de arhivă foarte vechi, având că subiect Dunărea, pelicule excepţionale cu valoare documentara", a declarat Marian Tutui, selecţionerul acestui festival.

Astfel, la Festivalul Degustătorilor de Film şi Artă culinară vor rula şi filme vechi, restaurate, cum ar fi producţia ungurească din 1919, semnată de alexandre Korda, "Omul de aur - Az aranzember", un film mut după romanul omonim de Jokai Mor, filmat şi pe Insula Ada Kaleh sau filmul german ce va deschide festivalul joi, 18 august "Dunărea de la Pădurea Neagră la Marea Neagră", un documentar mut realizat de Hans Curlis în 1929. Filmele prezentate la FDFAC vor fi de toate genurile (scurtmetraje, animaţii, filme de ficţiune, comedii, horror, experimentale etc.). Vor fi prezentate filme precum dramă ucraniana "Bucuria mea" (2010, regia Serghei Loznita), la care şi-au dat concursul directorul de imagine Oleg Mutu şi actorul Vlad Ivanov, documentare bulgare recente de mare succes precum "Faraoni de beton" (2010, regia Iordan Todorov), despre ţiganii bogaţi şi cavourile lor luxoase, două filme ale regizorului croat Dalibor Matanici ("Petrecerea/ Tulum" şi "Mama asfaltului/ Majka asfalta"), despre care s-a spus că ar aparţine Noului Val Românesc, filme premiate la Cannes şi Berlin precum "Drumeţii" al ucrainianului Igor Strembitki, "Minus" şi "Fugi, iepure, fugi" ale sârbului Pavle Vuckovici sau "411- Z" al ungurului Daniel Erdely, respectiv drama regizoarei germane Maren Ade "Toţi împreună".

Articol preluat de aici.

Cele mai delicioase dulciuri din Europa

2011-07-03T14:36:00.030+03:00

Pentru multi dintre noi, o masa nu este completa pana nu servim si un desert excelent. De aceea, fiecare calatorie in afara tarii este un prilej bun pentru a descoperi minunatiile dulci din diverse colturi ale lumii.
Franta si minunatele sale dulciuri

Bucataria frantuzeasca este una dintre cele mai versatile din lume, iar dulciurile nu fac exceptie de la regula. De la croissante pufoase, torturi cu creme delicioase pana la eclere si tarte cu fructe, in Franta veti fi in “cel mai dulce paradis”. Cele mai populare bunatati sunt: macarons (prajiturele din bezea cu diverse umpluturi: zmeura, fistic, ciocolata, lamaie, trandafiri etc), mousse de ciocolata (spuma de ciocolata decorata cu frisca naturala, fructe sau sirop de ciocolata). Produsele de patiserie se bucura si ele de un succes nebun, printre cele mai cunoscute numarandu-se: briosele (cu diverse arome), choux a la crème (gogosi din aluat pufos umplute cu crema de vanilie sau ciocolata) si crème au beurre (cremsnit).

Italia si aroma originala de tiramisu

In Italia veti fi cuceriti de aroma deosebita a prajiturii tiramisu, un desert facut din piscoturi, crema de mascarpone si cafea. Un alt desert ce ii incanta pe italieni si pe turisti in aceeasi masura este cannoli, rulouri din aluat crocant umplute cu o delicioasa crema de vanilie. Panna cotta este o budinca facuta din smantana, lapte si zahar la care se adauga diverse sosuri sau fructe.

Marea Britanie si placintele traditionale

Marea Britanie este cunoscuta pentru budincile si prajiturile sale minunate. Una dintre cele mai cunoscute este spotted dick, o budinca cu fructe uscate servita cu un sos de lapte si vanilie. Trifle este un desert sanatos care poate fi servit si la micul dejun. Trifle se serveste intr-un pahar transparent unde sunt asezate elegant, pe straturi, toate ingredientele: crema de vanilie sau iaurt, cereale, suc de fructe natural si capsuni. Desi americanii sustin ca ei au inventat placinta cu mere, se pare ca acest desert isi are originea in Marea Britanie.

Turcia, baklava cu arome parfumate
In Turcia cel mai renumit desert este baklava. Pe langa gustul clasic de alune si miere aici veti gasi si alte arome deosebite: ciocolata, fistic sau capsuni. Rahatul turcesc este un alt desert ce nu trebuie ocolit. Veti fi uimit de diversitatea umpluturilor: alune, migdale, lamaie, fistic, portocale etc.

Grecia, deserturi racoritoare
Grecii ne incanta papilele gustative cu cateva deserturi usoare, perfecte pentru zilele toride de vara: cataif (prajitura din taitei dulci si crema de vanilie) si yiaourti me meli (iaurt cu miere).

Ungaria, savoarea pandispanului pufos
Bucataria ungureasca primeste un plus pentru deserturile delicioase: legendarul pandispan Gundel insiropat cu rom, peste care se pune sirop de ciocolata, crema, alune, stafide si frisca si galuste a la Somloisi (cu piure de castane, sos de ciocolata, rom si frisca).

Spania, dulciuri cu ciocolata calda

In Spania trebuie sa incercati chocolate con churros (gogosele crocante dulci, servite cu ciocolata calda). Barquillos sunt niste betigase crocate, dulci care se servesc pe post de desert.

Austria, cel mai bun tort de ciocolata

In Austria veti gasi cele mai bune torturi: tortul Sacher (crema de ciocolata, blat pufos, glazuri apetisante, cu frisca sau gemuri parfumate), dobostorte (opt blaturi subtiri, acoperite cu crema de ciocolata si caramel), linzertorte (placinta de migdale, umpluta cu gem de capsuni sau coacaze).

(Sursa: AICI )

Organic Fest

2011-06-16T16:17:00.003+03:00

Dacă eşti în căutare de produse naturale, sămbătă sau duminică, 18 - 19 iunie, fă-ţi drum pe la Teatrul Naţional de Operetă din Bucureşti, unde între orele 11:00 - 18:00 se desfăşoară cea de-a zecea ediţie a Organic Fest.

Pe lângă numeroase produse de îngrijire şi înfrumuseţare, vei găsi şi superalimente, precum goji, sare de Himalaya, dulceaţă de casă şi siropuri de brad sau soc, condimente şi filtre de apă, la Olivo Organic.
Avallon Media va aduce la târg condimente certificate organic BART şi suc de Aronia, iar Greendays aduce la Organic fest savoarea şi gustul autentic al alimentelor preparate din ingrediente certificate organic provenite din agricultura 100% biologică.
În cele două zile de târg vei putea gusta sosuri şi creme de legume preparate după reţete tradiţionale din ingrediente proaspete, dulcuri, cafea şi ceaiuri, să alegei între cele peste 20 de sortimente de paste italiene, nouă varietăţi de orez, risotto sau supe uşor de preparat. Nu lipsesc nici uleiul de măsline extravirgin – natur sau aromat – şi nici condimentele exotice pentru mâncăruri rafinate.

Printre produsele-vedetă ale târgului se mai numără hâinuşele pentru copii, produsele de panificaţie bio, cafeaua Fitness Coffe (cu un adaos de 16 extracte de plante medicinale şi cu proprietăţi antioxidante), sortimentele de miere din Delta Dunării şi siropurile de fructe de pădure.

Accesul vizitatorilor este gratuit. (sursa: GoodFood )

Craciun fericit !

2010-12-25T17:06:00.005+02:00

Vă urez tuturor un Crăciun Fericit alături de cei dragi.

Vă doresc multă sănătate şi toate dorinţele să vi se împlinească.

Targ special de Craciun

2010-12-15T11:00:00.004+02:00

In perioada 18 - 23 decembire, la Agronomie, are loc un targ special cu produse trationale pentru msa de Craciun. La targ vei gasi numeroase bunatati, cadouri inedite pentru cei dragi si poti gusta din preparatele gustoase pregatite de producatorii traditionali.
Producatorii romani care comercializeaza produse aduse din gospodariile taranesti si ferme te asteapta la "Festivalul iernii la romani". Cu aceasta ocazie vei afla mai multe despre povestea Ignatului si masa taraneasca.
Anul acesta, bucurestenii carora le lipseste viata la tara sau nu au vazut niciodata cum se sacrifica porcul la romani, sunt asteptati in data de 18 decembrie, de la ora 10.00, pe aleile de la Agronomie. Aici, in ajunul sarbatoririi Craciunului, romanilor le vor fi prezentate etapele prepararii porcului de Craciun: sacrificarea, parlirea pe foc de paie, separarea carnii, a slaninii si mai ales pomana porcului.
Pomana porcului este un bun prilej de redescoperire a traditiilor romanesti autentice si de retraire a atmosferei specifice satului traditional. Carnea taiata cubulete se pune impreuna cu uleiul si se lasa la foc mic in tuciuri incinse. in uleiul incins punem mai intai costita si pieptul sa-si lase grasimea. Cand acestea s-au rumenit, se adauga restul carnii. Se adauga sare si dupa dorinta si piper. in tochitura se poate sa se mai pot adauga boiaua, vinul, rachiu, usturoi, zeama de carne si suc de rosii. Se lasa sa fiarba impreuna si se amesteca din cand in cand. Dar si mamaliga va avea un specific tot ca la bunici. Un cioban autentic va aduce un sac de malai de la moara din Bran, Brasov si va pune in tuci apa, sarea. Astfel mamaliga va da savoare tochiturii. Conform traditiei, alaturi de mancare se serveste tuica traditionala sau vin. Vor fi puse la dispozitie pentru pomana porcului o „vadra de vin Oltenesc”, cateva kilograme de tuica din Moraresti, palinca din Satu Mare, horinca din Maramures sa incalzeasca atmosfera si buna dispozitie din zilele in care producatorii va invita sa alegeti pentru masa de Craciun si Revelion produsele aduse din toate zonele tarii.
Nu vor lipsi colindele si cantece de suflet din repertoriul folcloric romanesc. Muzica si voie buna, solistii vocali Gabriel Dumitru, din zona Argesului si Alexandru Patrascu din Oltenia ne vor incanta cu colinde si muzica populara. Folclorul romanesc are multe talente care nu trebuie uitate, mai ales in pragul unei sarbatori atat de importante, cum este Craciunul.
Intre 18 - 23 decembrie vei putea descoperi si degusta multe produse traditionale pentru masa de Craciun.
Articol preluat de aici

Noutăţi editoriale

2010-11-13T11:00:00.006+02:00

La Editura Universităţii “Dunărea de Jos” din Galaţi în seria Colecţia “Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor” a apărut o nouă lucrare dedicată industriei morăritului.

Cartea este scrisă de d-na Iuliana Banu, cadru didactic la Universitatea “Dunărea de Jos” cunoscută prin activitatea de cercetare amplă pe care aceasta a desfăşurat-o pe parcursul ultimilor ani, munca ei fiind concretizată într-un mare număr de lucrări publicate în ţară şi străinătate. Cartea este organizată în două părţi şi are un număr de 487 pagini.

Prima parte este dedicată pregătirii cerealelor pentru măcinis, fiind structurată pe 19 capitole care abordează aspecte legate de: proprietatile fizice ale cerealelor, daunatorii cerealelor si produselor de macinis, receptia si depozitarea cerealelor, precuratirea acestora, separarea granulometrica, aerodinamica si densimetrica a particulelor, triorarea, separarea magnetica si dupa nuanta de culorare a particulelor, separarea pe baza diferentei de proprietati hidrodinamice, spalarea si conditionarea cerealelor, schemele tehnologice de pregatire a cerealelor pentru macinis, transportul in curatatorii, cantarirea la receptie si in curatatorii, aspiratia in curatatorii.

A doua parte are in vedere macinarea cerealelor si abordeaza pe parcursul a 11 capitole aspecte legate de: maruntirea si cernerea cerealelor, curatarea produselor intermediare, fazele procesului de macinis, macinisul graului, secarei, porumbului, fortificarea fainurilor, cantarirea fainurilor in moara, transportul produselor de macinis in mori etc.

Cartea reprezinta o sinteza reusita a celor mai importante elemente care stau la baza proceselor moderne de productie din mori si reprezinta un sprijin esential pentru munca de cercetare, control al calitatii si productie pe care o desfasoara specialistii din acest domeniu.

Articol preluat de aici

Mulţumesc domnului Cristian Nicolae Popa pentru toate informaţiile pe care ni le oferă legate de industria de morărit şi panificaţie.

Expo Bucătăria mea

2010-10-06T17:33:00.004+03:00

În perioada 8 - 10 octombrie 2010 la Băneasa Shoping Center se va desfăşura Expo Bucătăria Mea – Târg de bucătării şi show culinar.
Importanţi producători, distribuitori şi importatori de mobilier de bucătărie, electrocasnice, ustensile şi accesorii de bucătărie, dar si delicatese şi băuturi fine se numară printre expozanţi. Târgul va fi deschis vineri, sâmbătă şi duminică între orele 10:00 – 22:00.

Articol preluat de aici

Bucharest Food Festival - ediţia a IV-a

2010-09-20T12:21:00.004+03:00

Cea de-a patra editie a Bucharest Food Festival va avea loc la Bucuresti in ultimul sfarsit de saptamana din septembrie.
Din 24 si pana 26 septembrie are loc un eveniment de cultura gastronomica realizat impreuna cu Primaria Capitalei si Biroul pentru Integrare Europeana al Romaniei de la Bruxelles. Bucharest Food Festival isi propune sa promoveze zestrea gastronomica a fiecarui stat membru al Uniunii Europene sub motto-ul ”Unitate prin diversitate”. Prezenta fiecarui stat membru in parte aduce elemente de noutate si de originalitate pentru gastronomia europeana comuna. Apreciatele produse traditionale din Spania, Italia, Franta, Portugalia sau Olanda vor fi prezente si prezentate la Bucahrest Food Festival in ideea transmiterii informatiei, dar si a produsului catre vizitatorii festivalului, catre cei care vor trece pragul si vor dori sa primeasca informatii, sa deguste, sa compare si apoi sa cumpere produse europene traditionale si originale intr-o mare varietate.
Organizatorii au horatat sa nu perceapa taxa de intrare din dorinta de a avea un public cat mai numeros care sa se poata bucura de varietatea gastonomica europeana. Inghetata cu trufe si parmezan este produsul vedeta al evenimentului. Este o reteta exclusivista, indrazneata si originala de inghetata pe care organizatorii o realizeaza impreuna cu Truffoir pentru a deschide orizontul papilelor gustative ale romanilor. Plantele aromatice vii prezente si ele intr-o varietate nebanuit de mare vor fi prezentate si inserate in retete realizate la fata locului de catre maestrii bucatari invitati in eveniment.
Intrarea la eveniment se va face dinspre Liceul Sincai.

Articol preluat de aici

IndAgra Food 2010

2010-09-18T16:40:00.003+03:00

IndAgra Food - Expozitie internationala de produse si echipamente din industria alimentara - editia a 3-a

În perioada 10-14 Noiembrie 2010 va avea loc cea de-a 3-a editie a expoziţiei internaţionale IndAgra Food, care se va desfasura în Complexul Expozitional Romexpo, Targul International Bucuresti.
Editia din 2009 a IndAgra Food a reunit 224 firme expozante din 22 de tari, pe o suprafata ocupata de 10948 mp, ponderea expozantilor straini fiind de 50.45% din totalul participantilor.
Incepand cu editia din 2010, expozitia Indagra Food va fi organizata in aceeasi perioada cu Indagra Farm, All Pack si targul de vinuri, reunind tematica salonului de industrie alimentara (masini, utilaje si tehnologii pentru prelucrarea carnii, prelucrarea laptelui, a produselor de panificatie, pastelor fainoase, produselor de cofetarie si dulciurilor, carne si produse din carne, produse de panificatie, paste fainoase, dulciuri, produse de cofetarie, produse lactate, legume, fructe, conserve, miere si produse apicole, uleiuri si grasimi vegetale), cu cea a salonului de piscicultura si cea a salonului EcoAgricultura.

Program de vizitare:
10 – 13 Noiembrie: 10:00 – 18:00
14 Noiembrie: 10:00 – 16:00

Cum se ajunge la ROMEXPO:
Cu mijloacele de transport in comun:
- autobuze: 105, 131, 205, 301, 330, 335, 331, 361, 304, 330, 444, 448, 449, 450, 451, 452 si liniile expres: 780, 783
- tramvaie: 41, 42
- trenul: de la Gara de Nord cu autobuzele: 105, 205 sau linia expres: 780

- avionul: de la Aeroportul Baneasa cu autobuzele: 131, 301, 335, iar de la Aeroportul Otopeni cu liniile expres: 780, 783

Mai multe detalii găsiţi pe www.indagra-food.ro

Istoria si evolutia berii

2010-08-26T16:02:00.003+03:00

1.1 Berea la Summerieni
Legendele vechiului Summer ne spun un lucru pe care cercetătorii zilelor noastre l-au aflat după ani de studii: fabricarea berii constituie primul pas al omului către civilizaţie.
Rolul civilizator al berii este prezentat în principala legendă a Summerului- Epopeea lui Ghilgames. Tăbliţele scrise în alfabetul cuneiform ne povestesc că Enkidu- viitorul tovarăş de arme al lui Ghilgames a fost mai întâi un om sălbatic, trăitor prin păduri alături de fiarele sălbatice. După câteva lupte care dovedesc că cei doi aveau puteri egale, Ghilgames îl civilizează pe Enkidu la un ospăţ unde acesta „mănâncă până se satură, bea lapte şi cupe de bere, i se îmblânzeşte inima, îi străluceşte faţa şi începe să cânte plin de bucurie”. Enkidu intră în lumea oamenilor cu ajutorul mâncării şi a berii- o metaforă a puterii miraculoase a acestei băuturii.
Berea era atât de importantă pentru Summer, încât exista chiar şi o zeiţă a berii şi a belşugului: zeiţa Ninkasi. Summerienii ne-au transmis şi prima reţetă a berii, veche de 6000 de ani, prin intermediul zeiţei Ninkasi, care descrie amănunţit coacerea grânelor, fermentarea, filtrarea şi îndulcirea berii cu miere.
Ninkasi juca un rol important şi în fertilitatea cuplurilor- expresia „lună de miere” o avem tot de la summerieni, care după nuntă puneau la dispoziţia celor 2 proaspăt căsătoriţi bere îndulcită cu miere cât pentru o lună de zile.
Cercetătorii confirmă afirmaţia legendei: „fabricarea berii este în mod obligatoriu un act conştient care necesită o aprovizionare constantă şi în cantităţi mari cu cereale. Doar o civilizaţie sedentară şi cu o agricultură productivă poate asigura aceste condiţii, astfel ca tocmai civilizaţia summeriană- cea mei veche civilizaţie complexă a lumii este cea care a fabricat berea pe care a pus-o la loc de cinste în calitate de pilon al societăţii.
1.2 Berea la Greci şi Romani
Civilizaţia antică greco-romană cunoştea foarte bine berea, însă nu o aprecia în mod deosebit, berea fiind considerată o băutură a celor săraci. Cu toate acestea, cartierele Romei şi ale Atenei erau pline de mici făbricuţe de bere care aprovizionau mici cârciumoare şi însuşi cuvântul bere provine din latinescul „bibere - a bea”. Mai mult Iulius Cezar era un împătimit băutor de bere şi legenda ne spune că atunci când a trecut Rubiconul cu legiunile sale pentru a cuceri Roma, Cezar a toastat cu bere.
Legendele latine ne mai spun că Dionissos deşi era zeul vinului a fost cel care a introdus berea acolo unde nu era posibilă creşterea viţei de vie. Cu toate că cetăţeni romani nu apreciau foarte mult berea, medicii romani o făceau. Tratatele de medicină din antichitate ne-au transmis numeroase reţete în care berea juca rolul principal: Antyllus recomanda femeilor care alăptau să bea bere cu frunze de palmier uscate şi pisate. Philumenus recomandă împotriva îţepăturilor de viespe berea amestecată cu usturoi pisat, iar Marcellus Empirius susţinea că „un pahar de bere fiartă cu sare potoleşte tusea”. Interesant este că toate aceste reţete se găsesc până în prezent în medicina tradiţională europeană.
Romanii au mai făcut ceva important pentru istoria berii: au transferat meşteşugul acesteia în nordul Europei popoarelor germanice, unde berea a cunoscut o a doua perioadă de înflorire după epoca summeriană. Germanii s-au aplecat cu răbdare asupra meşteşugului berăritului şi au transformat berea în băutura lor naţională. Urmând aceiaşi paşi ca şi anticii summerieni germanii au reuşit totuşi să obţină beri diferite în funcţie de lemnul butoaielor în care era pus mustul la fermentat. Însă nerecunoaşterea proceselor chimice care stau la baza fabricării berii au făcut ca experienţa transmisă de la meşter la ucenic să fie singura modalitate de a asigura o băutură de calitate.
1.3 Berea în Evul Mediu
În epoca medievală, lungile perioade de post din mănăstirile catolice îi epuizau de foarte multe ori pe cei care îşi închinaseră viaţa lui Dumnezeu. Şi cum canoanele nu spuneu nimic de băuturi, călugării catolici din nordul Europei şi-au dat seama că numărul mare de calorii îi permite berii să fie un aliment desăvârşit pentru perioada postului. În multe mănăstiri raţia unui călugăr putea ajunge chiar până la 5 litri de bere pe zi. De aici a apărut şi zicala „bea ca un templier”, cu referire la ordinul călugărilor militari deveniţi faimoşi în timpul cruciadelor. Experienţa transmisă din generaţie în generaţie le-a permis călugărilor din nordul Europei să devină unii dintre cei mai pricepuţi bereri ai continentului. În momentul în care berea produsă în mănăstiri a început să fie destinată comerţului, călugării au căutat să-şi protejeze reţetele prin intermediul unor patente imperiale. Fiecare mănăstire s-a specializat în producerea unei beri cu o anumită aromă, de cele mai multe ori reţetele rămânând secrete astfel că aceste beri călugăreşti sunt unele dintre cele mai apreciate de-a lungul timpului până în ziua de azi.
În aceiaşi perioadă, urmând aceiaşi paşi ca şi antici summerieni, germanii au reuşit să obţină beri diferite în funcţie de grânele din care era obţinut malţul, dar şi în funcţie de lemnul butoaielor în care era pus mustul la fermentat.
În acele vremuri calitatea berii depindea foarte mult de priceperea meşterului berar şi de cea a meşterului dogar. Datorită faptului că berea nu putea fi păstrată foarte multă vreme şi nici nu putea fi transportată la distanţe mari, au rezultat prin toată Europa de Nord, o puzderie de fabrici de bere.
În Anglia medievală berea era apreciată în funcţie de modul în care era uscat malţul; despre galezi se spunea că doar ei sunt în stare să bea berea pe care o făceau din malţ uscat cu turbă, ceea ce dădea berii galeze o aromă extrem de aparte şi puternică. În schimb, erau foarte apreciate de către englezi berile făcute din malţ uscat la foc din lemn importat din Norvegia.
1.4 Primele standarde de calitate
Berea a fost una dintre cele mai iubite băuturi ale evului mediu, în special în Anglia, aici fiind stabilite unele dintre primele standarde de calitate a berii.
Breasla Berarilor din Londra a adoptat în 1482 un regulament care să asigure calitatea berii şi în care se stabilea ca: „Fiecare om din această breaslă să facă berea cu tăria şi gustul bun cât e lăsat de malţul pus la vânzare, nici o bere să nu fie scoasă la vânzare până ce nu a fost gustată”.
Acelaşi regulament prevedea şi un control al calităţi berii: „ Nici o bere să nu fie scoasă la vânzare până ce nu va fi văzută şi gustată de starosetele breslei sau locitorii săi, iar cei care vor gusta berea să nu lase la vânzare o bere care nu e bună pentru trupul omenesc, sub pedepsa închisorii”.
Berarii londonezi aveau grijă chiar şi de vânzătorii cu amănuntul pentru a păstra bunul renume al breslei lor: „nici un berar să nu lase să-i fie vândută berea de un negustor până nu este sigur că negustorul nu are datorii şi nu este în pericol pentru alt meşter din Breasla Berarilor”.
Pentru a păstra calitatea berii meşterii londonezi aveau grijă de calitatea oamenilor care intrau în Breasla Berarilor: „Nici un berar să nu ia calfa pe cineva care n-a fost ucenic şi nu este om liber; nici un berar să nu ţină mai mult de 3 ucenici deodată, iar aceşti ucenici să fie mai întâi prezentaţi starostelui breslei şi să fie întrebaţi de faţă cu toată lumea despre naşterea lor, curăţenia trupului şi alte chestiuni”.
Însuşi tatăl lui William Shakespeare a avut funcţia de controlor de calitate a berii, control pe care îl făcea în modul următor: turna pe o bancă de lemn o parte din berea din halbă, după care se aşeza pe porţiunea astfel umezită şi stătea până termina de băut halba de bere. Dacă atunci când se ridica i se lipeau pantaloni de bancă însemna că berea e proastă. De fapt, tatăl vestitului scriitor nu făcea altceva decât să măsoare nivelul zahărului din bere cu o metodă extrem de primitivă.
Abia în 1784 avea să apară un intrument care să-i scutească pe controlorii calităţii berii de a-şi mai uda pantalonii: zaharometrul. Instrumentul a fost inventat de berarul american John Richardson şi a constituit primul pas în industrializarea berăritului. Zaharometrul stabilea exact cantitatea de zahăr existentă în must, iar Richardson a publicat în 1784 şi un tratat intitulat în stilul epocii „Principiile filosofice ale ştiinţei fabricării berii”.

Sursa: http://www.beretimisoreana.ro/

Istoria furculiţei (II)

2010-08-11T19:33:00.002+03:00

continuare din articolul anterior

Regele soare mânca cu mâna
Din Italia, furculiţa a a juns în Franţa, unde, în anul 1380, regele Carol al V-lea (1364-1380) deţinea 12 furculiţe împodobite cu pietre preţioase, dar nici una nu era folosită pentru mâncat, ci doar ţinute în vitrină, ca decor. În 1533, când Caterina de Medici 81519-1589) s-a căsătorit cu regele Henric al II-lea, furculiţa este adusă oficial, din Italia în Franţa. Dar şi francezii, ca şi alte popoare europene, s-au acomodat greu, cu această modă, pentru că ei considerau folosirea furculiţei un obicei de prost gust. Abia către sfârşitul secolului al XVI-lea, în timpul regeleui Henric al III-lea (1574-1589), furculiţa începe să aibă o mai mare răspândire şi să devină nelipsită de la mesele marilor nobili. În schimb, regele Ludovic al XIV-lea (1643-1715) considera furculiţa ca pe o unealtă diavolească, el folosindu-se la masă doar de o lingură, un cuţit şi... de mână. Cu toate acestea, se spune că nimeni nu mânca mai elegant decât el, şi nimeni nu a văzut vreodată pete de mâncare pe mânecile sale lungi şi dantelate.
Pentru că printre cei doi dinţi ai furculiţei mâncarea cădea, în secolul al XVII-lea, în Franţa s-a confecţionat furculiţa cu patru dinţi curbaţi, asemănătoare cu cea din zilele noastre.
Thomas Coryate introduce furculiţa în Anglia
În jurul anului 1610, Thomas Coryat, un călător englez în trecere prin Veneţia, este primul englez care foloseşte furculiţa. În însemnările sale povesteşte: „Am observat în toate oraşele Italiei un obicei care nu exista la nici o naţie creştină. Italienii, ca şi o parte din străinii care locuiesc în Italia, se servesc tot timpul la masă de un instrument numit = furculiţă =, de care se ajută pentru a tăia carnea din farfurie; ei ţin într-o mână cuţitul şi în cealaltă furculiţa. Orice individ, care aşezat la masă cu mai mulţi convivi, atinge cu degetele vreo bucată de carne din farfurie, este privit cu ochi răi de comeseni, ca şi cum ar fi comis o mare greşeală. Furculiţele sunt în general din fier sau din oţel, unele sunt din argint, dar acestea sunt folosite numai de gentilomi. Raţiunea acestui obicei este că italienii nu pot suporta să fie atinse mâncărurile lor cu vreun deget, nici măcar al propriilor mâini (...) Eu însumi am considerat că e bine să imit această modă italiană, nu doar cât am stat în Italia, ci şi în Germania şi apoi în Anglia. Ceea ce l-a făcut pe unul dintre prietenii mei, să nu înceteze să mă numească, în glumă, la masă, = furcier = (poartă furcă), doar pentru că mă servesc de furculiţă în timp ce mănânc”.
Şi englezii au ridiculizat la început furculiţa, considerând-o inutilă, şi spunând că „de ce ar avea omul nevoie de furculiţă din moment ce Dumnezeu l-a înzestrat cu mâini?” Un secol mai târziu, această practică avea să devină însă una „la modă”, tot mai mulţi englezi etalându-şi în faţa oaspeţilor, furculiţele din aur sau argint.

În Spania furculiţa se răspândeşte în timpul lui Filip al II-lea
În Spania, furculiţele au devenit cunoscute, cel puţin de către nobilime, în special în perioada „Marii Armade” (1580-1588), când regele Spaniei, Filip al II-lea (1556-1598) a iniţiat o „cruciadă” de reconvertire a Angliei protestante la catolicism. În epava navei „La Gironda”, eşuată pe coasta Irlandei, a fost găsit un număr mare de furculiţe, cu doi şi cinci dinţi, având mânerele terminate sub diferite forme, de la copite de cai până la şerpi sau alte figurine.
Dar, cu toate că moda furculiţei a fost lansată de palat, totuşi mult timp lumea a refuzat s-o folosească, ea devenind subiectul preferat de discuţie a pamfletarilor, bufonilor şi chiar al unor scriitori şi oameni de ştiinţă.
Primele furculiţe folosite pentru a mânca erau formate din două părţi componente unite printr-un pivot, fiind articulate de la mâner şi putând fi pliate, adică strânse n două. Odată cu răspândirea ei, începe şi diversificarea formelor, a dimensiunilor şi a materialelor din care erau realizate. În secolul al XVIII-lea erau la modă furculiţele cu trei sau patru dinţi, aspectul lor fiind aproape asemănător cu cele pe care le folosim noi astăzi.
În unele părţi ale Europei, odată cu răspândirea pe scară largă a acestui tacâm, a devenit un obicei de a realiza seturi de cuţite şi furculiţe ce se păstrau în casete de piele, denumite „ciorăpei”. Puţine case de nobili ofereau însă oaspeţilor cuţite, acestea fiind destul de rare pe atunci. Aşa se explică faptul că fiecare persoană când mergea în vizită, trebuia să-şi aducă propriile tacâmuri pentru a servi masa. Nici chiar hanurile nu erau dotate cu tacâmuri, astfel că, şi aici, călătorii trebuiau să folosească cuţitele şi furculiţele aduse de acasă.
La începutul secolului al XVIII-lea, furculiţa a început să fie folosită şi în Germania, iar către sfârşitul secolului, pătrunde şi în Ţările Române, unde este adusă de bucătarul de origine franceză Louis Etienne Meynard, aflat în slujba domnitorului fanariot Alexandru Ipsilante.
La începutul secolului al XIX-lea, folosirea furculiţei avea să devină un obicei frecvent şi în America, unde era cunoscută sub denumirea de „lingură pentru despicat”.
În anii ’20 ai secolului trecut s-au realizat furculiţe de inox, un material mult mai ieftin decât argintul, uşor de întreţinut şi care nu interacţionează cu apa, adică nu rugineşte şi nu cocleşte. Aceasta este, de altfel, perioada când furculiţa a cunoscut o varietate de forme şi întrebuinţări, cu ajutorul ei consumându-se diferite alimente: peşte, salată, scoici, fructe, melci, macaroane, prăjituri etc.
Dacă pentru înaintaşii noştri furculiţa era mai mult inutilă, un om din zilele noastre care se foloseşte de mână pentru a lua bucata de carne din farfurie este considerat necivilizat. Eticheta cere ca, alături de cuţit, furculiţa să fie folosită cu regularitate, indiferent de locul şi de momentul în care luăm masa.
Cu toate acestea, gradul de utilizare a furculiţei în lume este total necorespunzător. Astăzi, doar o treime din populaţia globului foloseşte furculiţa pentru a mânca, un sfert din omenire utilizează beţişoarele din lemn, ca acum patru mii de ani, iar ceva mai mult de o treime din locuitorii Terrei continuă să se slujească de degete pentru ducerea mâncării la gură.
Articol preluat de aici

Istoria furculiţei (I)

2010-08-11T19:25:00.005+03:00

Furculiţa această „unealtă” de bucătărie, îşi trage numele de la latinescu „furca” şi a fost inventată de chinezi, care o foloseau în mod curent, pentru a mânca, în urmă cu 2.000 de ani î.Hr., aşa cum reiese din numeroasele descoperiri arheologice făcute în privincia Gansu, cât şi în alte părţi ale Chinei, unde au fost scoase la suprafaţă asemenea obiecte confecţionate din os, lemn sau metale.
Şi pe teritoriul european, şi anume în satul Cata-Hüyük, din Turcia, a fost descoperit un strămoş îndepărtat al furculiţei, folosit între mileniile VI-III î.Hr., dar printre unii istorici există reţineri că aceste mici furci, găsite aici, ar fi servit ca tacâmuri.

În antichitate furculiţa era folosită pentru fragmentarea fripturii
În antichitatea greacă furculiţa a apărut prin anii 900 î.Hr., dar nu era folosită în mod curent, nici chiar de către cei foarte avuţi. Furculiţa din această perioadă avea doi dinţi foarte mari şi era folosită pentru fragmentarea fripturii, dinţii ei ajutând la desprinderea cărnii de pe o şi la felierea ei, mult mai uşor decât dacă ar fi fost tăiată cu cuţitul. Deşi apare foarte des amintită în scrierile anticilor, oamenii din acele vremuri se foloseau mai mult de degete pentru a introduce mâncarea în gură, furculiţa fiind întrebuinţată mai mult pentru a scoate din oală bucăţile mari de carne fiartă sau pentru frigerea cărnii pe jăratec.
De la greci, furculiţa a trecut la romani, deşi, obiceiul acestora de a mânca alungiţi pe paturi, ducându-şi mâncarea la gură cu degetele, s-a prelungit până târziu, când Renaşterea s-a răspândit în Europa.
Începând cu secolul al VII-lea, la curţile regale din Orientul Mijlociu, furculiţa începe să fie folosită tot mai des la masă, ca din secolul al X-lea, să devină nelipsită de la petrecerile oferite de nobilimea din Imperiul Bizantin.
Prinţesa Argila aduce furculiţa în Europa
Unii istorici bazându-se pe o veche legendă susţin că furculiţa ar fi fost folosită pentru prima dată în Orientul Mijlociu, încă din secolul al VII-lea, iar de aici ar fi fost adusă în Europa în secolul al XI-lea, prin intermediul unei prinţese bizantine. Deşi de-a lungul timpului, legenda a cunoscut mai multe variante, în esenţă subiectul este acelaşi: un nobil italian, Domenico Selvo, moştenitor al dogelui Venţeiei, s-a căsătorit în anul 995, cu prinţesa Argila, din Bizanţ. Zestrea ei cuprindea, printre altele, şi o cutie plină cu furculiţe, iar faptul că ea a refuzat să mănânce cu mâna a ofensat Curtea veneţiană şi pe preoţii de atunci. „Prinţesa obişnuia să-şi taie mâncarea în bucăţi mai mici pe care le ducea la gură cu ajutorul unei furculiţe din aur. Dar Dumnezeu i-a lăsat omului = furculiţe naturale = (degetele) ca să măncânce şi ar fi o insultă la adresa Lui să încerci să le substitui cu instrumente metalice artificiale”, scria Peter Damian, cardinalul Veneţiei, la moartea prinţesei, provocată de o boală incurabilă, interpretată pe acea vreme ca semn de nesupunere în faţa lui Dumnezeu.
O scrisoare adresată regelui francez Ludovic al IX-lea (1226-1270) de către un călugăr franciscan reprezintă o altă dovadă a faptului că la începutul Evului Mediu, furculiţa a fost adusă în Europa din Orient. În cuprinsul misivei, care datează de la sfârşitul secolului al XIII-lea, călugărul descrie cum tătarii aveau obiceiul de a tăia cu furculiţa, înainte de a mânca, perele sau merele coapte, păstrate în vin. Ei foloseau furculiţa la consumarea fructelor şi a sosurilor dulci, pentru a nu se murdări pe degete. Acest obicei, arăta el în continuare, preluat ulterior de doamnele de la curţile europene, a fost considerat imoral şi interzis de biserică.
Inventarele şi testamentele nobililor din Evul Mediu constituie cele mai bune dovezi că furculiţa nu era un obiect de folosinţă comun tuturor claselor sociale. Cele câteva furculiţe înregistrate, spre exemplu, în inventarul casei, de bijutierii regelui Henric al VIII-lea al Angliei (1509-1547), erau confecţionate din metale preţioase, dovadă a luxului ostentativ afişat de monarh.
Furculiţele au fost menţionate şi în inventarul tacâmurilor din argint, al unui nobil din Florenţa, din anul 1361, ca şi în inventarul regelui francez Carol al V-lea cel Înţelept (1364-1380), dar şi în multe alte documente.
În secolul al XI-lea, „micile furci pentru mâncare” au apărut şi în Toscana, dar nu au fost bine primite. Clerul a condamnat folosirea lor argumentând că numai degetele, creaţie dumnezeiască, pot atinge bucatele, care sunt darurile Domnului. Treptat, nobilii toscani au început să-şi comande furculiţe confecţionate din aur şi argint, cu doi dinţi, dar cu toate acestea, ele erau foarte rar folosite, rămânând până la începutul secolului al XIV-lea, o simplă curiozitate destul de costisitoare pentru cei avuţi. În general, italienii s-au adaptat foarte greu cu folosirea acestei ustensile, trebuindu-le aproape cinci secole până când furculiţa a devenit pentru ei un obiect obişnuit la masă. Într-un cod al bunelor maniere din 1530 se scria că: „Este mult mai rafinat să mănânci cu trei degete, nu cu cinci. După aceasta cunoşti omul de neam”.

Articol preluat de aici

Noutăţi editoriale

2010-07-09T15:26:00.003+03:00

La editura MatrixRom a apărut lucrarea Ambalaje polimerice pentru produse alimentare având ca autori profesorii Paul O. Stanescu, Daniela Teodorescu, Gheorghe Hubca de la Universitatea "Politehnica" Bucuresti.

Cuprins:

CAPITOLUL 1: Introducere
CAPITOLUL 2: Polimeri utilizati in industria ambalajelor
CAPITOLUL 3: Aditivi,agenti de umplutura si auxiliari de prelucrare
CAPITOLUL 4: Adezivi
CAPITOLUL 5: Tehnologii primare pentru producerea ambalajelor
CAPITOLUL 6: Tehnologii secundare de obtinere a ambalajelor alimentare
CAPITOLUL 7: Proprietati specifice ambalajelor alimentare
CAPITOLUL 8: Tipuri de ambalaje alimentare
CAPITOLUL 9: Domenii de utilizare a ambalajelor alimentare
CAPITOLUL 10:Aspecte ecologice si reciclarea ambalajelor
CAPITOLUL 11:Legislatie europeana si romaneasca privind ambalajele si deseurile de ambalaje
CAPITOLUL 12:Tendinte de dezvoltare a ambalajelor alimentare

ISBN:978-973-755-609-7

Suport: Hârtie

Preţ: 30 ron

Pentru comenzi Editura MatrixRom

Veselie într-un pahar

2010-06-23T17:17:00.003+03:00

Nu renunta la vara cu una cu doua. Prepara-ti un cocktail vesel si totul va fi ca in vacanta.

1000 de cocteiluri din intreaga lume
Editura Aquila
Pret 129,90 lei

Imagineaza-ti ca iti uimesti musafirii cu o delicioasa bautura de culoarea chihlimbarului, preparata chiar de tine din cateva ingrediente-cheie si servita in pahare elegant ornate cu cate o felie de lamaie verde. Apetisant si irezistibil, nu? Este vorba despre un simplu cocktail, preparat rapid, dar cu impact vizual si olfactiv maxim. Este “simplu” daca, bineinteles, cunosti reteta. Iar pentru aceasta, poti consulta cu incredere cartea “1000 de cocteiluri”.
Daca spun ca este o carte poate nu suna convingator. Este o adevarata antologie de peste 1.000 de retete de cocktailuri de pe intreg mapamondul! La orice pagina ai deschide, vei gasi retete de cocktailuri din care ti-ai dori sa gusti macar un pic, la cat de apetisant arata in fotografii, dar vei sfarsi garantat experimentand arta cocktailurilor, si asta la tine acasa. Iar daca nu esti o adepta a consumului de alcool, nicio problema: poti savura cocktailuri non-alcoolice, cu nimic mai prejos la gust.
Cand citesc denumirile lor, inevitabil ma gandesc ca fiecare trebuie sa fi avut povestea lui si totul devine si mai distractiv: “Mosul Aliosa”, “Colonel Kremlin”, “Marinique”, “Ceata lunii”, “Fericire de vara”, “Sonet de toamna”, “Leopard de rachiu”, “Romeo si Julieta”… Ce-ar fi gandit Shakespeare daca ar fi stiut ca dupa mai mult de 400 de ani se va savura o bautura care poarta numele personajelor lui?
Articol preluat de pe www.goodfood.ro

Noutăţi editoriale

2010-06-10T20:14:00.003+03:00

Alimente functionale, suplimente alimentare si plante medicinale
Constantin Banu (coordonator)

Lucrarea se constituie ca un ghid util persoanelor care vor sa aiba o alimentatie sanatoasa sau care sufera de anumite afectiuni, mai ales ca face referire si la folosirea suplimentelor alimentare in vederea asigurarii sanatatii aparatului digestiv, urinar, circulator, imbunatatirea sistemului imunitar, ridicarea performantei intelectuale si activitatii fizice prin ingrijirea sistemului osos si articulatiilor etc. O atentie speciala a fost acordata si plantelor medicinale, mai ales a celor care intra in componenta unor suplimente alimentare, respectiv acelora care se utilizeaza si in alimentatie ca plante condimentare si condimente. Autorii spera ca prin continutul sau stiintific, lucrarea sa fie de folos tuturor celor care considera ca un stil de viata sanatos incepe cu alimentatia.

Colectia: Siguranta alimentara
ISBN: 978-973-7725-83-7
Format: 16.5x23.5 / alb-negru
Nr. pagini: 312
Pret: 30

Pentru mai multe detalii vizitaţi site-ul Editurii ASAB www.asab.ro

Desert Expo

2010-06-05T20:52:00.002+03:00

Daca weekendul va fi la fel de ploios ca ziua de azi, mai mult ca sigur ca o sa ai chef de o ciocolata calda si cateva prajiturele, savurate inainte sa mergi la un film sau dupa o sesiune scurta de shopping. Daca va fi mult soare, atunci o sa ai chef de inghetata sau granita.

Indiferent de vreme, la Desert Expo, de la Liberty Center, vei gasi tot ce-ti pofteste inima de vineri pana duminica, de la 10 dimineata la 10 seara.Vei gusta ciocolata cu iasomie, fara zahar, cu ardei iute, antistres, energizanta, relaxanta, stropita cu polen, amestecata cu ardei iute sau umpluta cu cafea, zahar ars, frisca, martipan… Si astea sunt doar o parte dintre sortimente.
In pauzele dintre bunatati, poti participa la dansuri, concursuri si sesiuni de „face painting”.
Mai multe informaţii pe www.goodfood.ro

Noutăţi editoriale

2010-05-16T11:09:00.003+03:00

MERCEOLOGIE ALIMENTARĂ. Pâinea şi alte produse de panificaţie, autoare prof. dr. ing. Alexandrina SÎRBU.

Editura AGIR a publicat recent lucrarea MERCEOLOGIE ALIMENTARĂ. Pâinea şi alte produse de panificaţie, autoare prof. dr. ing. Alexandrina SÎRBU.
Cartea are 266 pagini, dintre care 8 planşe color, şi reprezintă o scurtă incursiune în domeniul panificaţiei, printr-o abordare merceologică a pâinii, de la originile acestui produs până la alimentul modern. Sunt evidenţiate principalele repere istorice, semnificaţiile emergente, aspectele tehnice şi anumite particularităţi economice, cu o abordare corespunzătoare a calităţii şi sortimentelor produselor de panificaţie.

Din cuprins: Cultura cerealelor, componentă a civilizaţiilor; Pâinea – istorie şi semnificaţie; Repere în dezvoltarea panificaţiei; Abordarea merceologică a produselor de panificaţie. Aspecte tehnologice privind panificaţia; Caracterizarea merceologică a produselor de panificaţie; Particularităţi privind piaţa produselor de panificaţie. Panificaţia românească – prezent şi perspective; Produse de panificaţie tradiţionale atestate în România
Lucrarea reprezintă o nouă deschidere către universul complex al pâinii, scoţând din anonimat acest produs alimentar, devenit banal, pentru a-i reda strălucirea de altădată. Se adresează atât specialiştilor din domeniile merceologiei alimentare şi panificaţiei, cât şi consumatorilor preocupaţi de „pâinea noastră cea de toate zilele”.
Lansarea oficiala a cartii va avea loc în ziua de 17 mai a.c., ora 13,00, la sediul central al AGIR din București, Calea Victoriei nr.118, et.1, sala ,,Anghel Saligny“. Cu acest prilej, organizatorii si-au propus realizarea unui unui schimb de păreri și opinii din partea specialiștilor în domeniu privind situația actuală a fabricării și distribuției produselor de panificație în România.
Relații suplimentare puteți obține apelând telefonul : 021.316.89.92 sau e-mail : editura@agir.ro.
Pentru comanda cartii puteti apela direct la Editura AGIR, Calea Victoriei nr. 118, sector 1, cod poştal 010093, Bucureşti, tel./fax 021-3168992, e-mail editura@agir.ro
Preţul de vânzare este de 35 lei/exemplar, fără taxe poştale de expediţie.
Relaţii suplimentare se pot obţine și de la Librăria AGIR, tel. 021-3194945, e-mail libraria@agir.ro.
Articol preluat de aici

AGRARIA 2010 - editia a XVI-a

2010-05-02T10:50:00.003+03:00

În perioada 5-9 Mai 2010 se va desfăşura la Cluj-Napoca, în Complexul Expoziţional Expo Transilvania, cea de a 16-a ediţie a Târgului Internaţional pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Ambalaje Agraria, manifestare expoziţională recunoscută ca fiind cea mai importantă din zona Transilvaniei.
Cu o suprafaţă expoziţională de peste 9.500 mp, ocupată anual de aproximativ 300 de firme din 13 ţări, Agraria este cel mai mare târg de agricultură şi industrie alimentară din Transilvania.
Începând cu a 16-a ediţie, programată în perioada 5-9 mai, Agraria va beneficia de cunoştinţele şi experienţa Societăţii Germane pentru Agricultură - DLG, care, la nivel mondial, reprezintă fundamentul pentru inovaţiile şi progresul în sectorul agro-alimentar. DLG este Partener Strategic al Agraria 2010. Ceilalţi parteneri sunt NHR Agropartners şi Schonatl Schul Impex.
De asemenea, Agraria continuă buna colaborare cu Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca (USAMV) şi Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurala Cluj (DADR). Dintre evenimentele anunţate anul acesta amintim: „Zilele Fermierului” (6-8 mai), „Agrojob” (târg de locuri de muncă), „Fii verde la Agraria!” (activităţi dedicate protecţiei mediului) şi „Tombola cu premii”, organizată de Agraria şi revista Ferma.

Domenii:

1. AGRICULTURA
1.1. Masini si utilaje agricole
1.1.1. Tractoare
1.1.2. Masini si utilaje agricole pentru prelucrarea solului
1.1.3. Masini si utilaje agricole pentru cultura cerealelor, legumelor si fructelor
1.1.4. Masini si utilaje agricole pentru fertilizarea solului
1.1.5. Masini si utilaje agricole pentru protectia plantelor
1.1.6. Masini si utilaje agricole pentru recoltarea cerealelor, nutreturilor si radacinoaselor
1.1.7. Tehnologii, masini si utilaje pentru irigatii
1.1.8. Masini si utilaje agricole pentru horticultura
1.1.9. Masini si echipamente pentru sere

1.2. Tehnologii pentru producerea, tratarea si depozitarea semintelor, cerealelor
1.3. Pesticide
1.4. Seminte
1.5. Fertilizanti
1.6. Echipamente pentru ferme mici si gospodarii individuale
1.7. Carburanti, lubrifianti, pneumatice
1.8. Piese de schimb, accesorii pentru masini agricole, echipamente GPS
1.9. Prestari servicii pentru agricultura
1.10. Agricultura ecologica, energii neconventionale

2. ZOOTEHNIE
2.1. Animale de rasa si pasari
2.2. Tehnologii pentru cresterea intensiva si ingrijirea animalelor
2.3. Echipamente pentru stabulatia animalelor
2.4. Furaje si nutreturi combinate
2.5. Medicina veterinara (tehnologii, echipamente)
2.6. Echipamente si tehnologii pentru fermele de lapte
2.7. Masini si echipamente pentru abatorizare
2.8. Produse de uz veterinar
2.9. Inginerie genetica
2.10. Produse si echipamente pentru igiena in zootehnie

3. INDUSTRIE ALIMENTARA
3.1. Masini, echipamente, tehnologii pt. industria de morarit si panificatie
3.2. Masini, echipamente, tehnologii pentru industria prelucrarii carnii
3.3. Masini, echipamente, tehnologii pentru industria prelucrarii laptelui
3.4. Masini, echipamente, tehnologii pentru prelucrarea legumelor si fructelor, tehnologii de deshidratare si conservare
3.5. Masini, echipamente si tehnologii pentru industria producerii bauturilor alcoolice si racoritoare
3.6. Masini, echipamente, tehnologii pentru tehnici frigorifice – refrigerare si congelare
3.7. Aparatura de laborator si sisteme de cantarire pentru industria alimentara
3.8. Produse alimentare
3.9. Legume si fructe, conserve
3.10. Condimente, arome, esente, coloranti si aditivi alimentari
3.11. Produse si echipamente pentru igiena si protectie in industria alimentara
3.12. Software pentru industria alimentara

4. MASINI, INSTALATII SI MATERIALE PENTRU AMBALAT SI IMBUTELIAT, AMBALAJE
5. FLORI / GRADINARIT
6. FINANTARE SI CONSULTANTA IN AGRICULTURA
7. TRAINING DE SPECIALITATE / FORMARE PROFESIONALA
8. PUBLICATII DE SPECIALITATE
9. INSTITUTE DE CERCETARE, ASOCIATII, SCOLI SI UNIVERSITATI DE PROFIL

Contact: tel. 0213171225/26, 0722633639, 0724786511; email: office@agraria.info.ro; web: www.agraria.info.ro

Campionatul de gătit 2010

2010-04-26T18:23:00.005+03:00

Oriunde mergem de-a lungul continentului european ne întâlnim cu o sumedenie de tabieturi culinare care nu ne sunt străine. Specificul climei sau imaginaţia gospodinelor ne îndreaptă atenţia spre anumite aspecte care fac din fiecare bucătărie a popoarelor europene ceva unic, de sine stătător şi specific acelui popor (utilizarea cartofului în diverse ipostaze culinare, de exemplu). Indiferent de titulatura sub care descoperim anumite produse, ele nu fac altceva decât să ne încânte gusturile şi să ne îndemne să reconstruim istoria luând în calcul interferenţele la nivel culinar sau să ne imaginăm o Europă fără graniţe din perspectivă culinară. “Acasă” este locul în care regăsim elemente socio-culturale familiare. “Acasă” poate să însemne bucătăria europeană. Acestea sunt aspectele pe care vrem să le scoatem în evidenţă - spaţiul culinar ca o alternativă a surmontării barierelor comunicaţionale sau a unei cunoaşteri culturale a popoarelor dintr-o perspectivă mai puţin convenţională. Bogăţia de gusturi şi obiceiuri se va manifesta sub forma unor prezentări pregătite de maeştri culinari din spaţiul european însoţite de băuturi potrivite mâncărurilor şi o muzică care să ajute la digerarea acestora.

REGULAMENTUL COMPETIŢIEI
Campionatul Internaţional de Gătit în Aer Liber este un eveniment tip competiţie şi este organizat la nivel internaţional. Competiţia este structurată pe 2 etape: Etapa Bucureşti şi Etapa Cluj-Napoca. La fiecare etapă este liberă să concureze orice persoană care respectă cerinţele impuse de către regulament şi comisia de jurizare.

Grupele Competiţiei
Fiecare etapă are două grupe :
1.Grupa Profesionişti
2.Grupa Amatori

Fiecare grupă are două calase :
Vineri, 7 mai 2010- Clasa Preparate Culinare Reci
Secţiunea A: Hrană Rece, Platouri Festive
Secţiunea B: Dulciuri şi Patiserie
Secţiunea C: Creaţie
Secţiunea D: Meniu Alternativ

Sambata, 8 mai 2010 - Clasa Gătit în Aer Liber
Secţiunea E: Ceaun
Secţiunea F: Plită
Secţiunea G: Grătar
Secţiunea H: Creaţie

Fiecare clasă este evaluată separat!
Duminică, 9 mai 2010
Program de demonstraţii de artă culinară

CONDIŢIILE DE PARTICIPARE
-Competiţia se adresează atât amatorilor, cât şi profesioniştilor
-Pentru înscrierea în competiţie la Grupa Amatori nu se cere dovada studiilor de specialitate!
-Înscrierea în competiţie a concurenţilor nu este condiţionată de vârstă sau pregătire profesională
-În competiţie se pot înscrie atât persoane fizice, cât şi persoane juridice
-Concurenţii se pot înscrie individual sau în echipe
-Numărul maxim de concurenţi într-o echipă este de 3 persoane
-Cantitatea minimă de hrană preparată şi prezentată în faţa comisiilor de evaluare este de 10 porţii la fiecare secţiune din concurs
-Concurentul va semna un formular de înscriere cu valoare de contract între el şi organizatori, în vederea participării la concurs
-Ultima dată pentru înscrieri este cu 7 zile înaintea competiţiei
-Taxa de înscriere în competiţie este de 50 lei / secţiune
-Nu se cere o ţinută standard pentru concurenţii înscrişi la Grupa Amatori!
CRITERIILE DE EVALUARE
Juriul va puncta concurenţii în funcţie de următoarele criterii:
1. gustul preparatelor culinare
2. prezentarea preparatelor culinare în forma finală
3. pregătirea alimentelor de bază pentru gătit - dexteritatea concurentului
4. aspectul interior şi cel exterior al standului
5. aspectul concurenţilor
6. asocierea băuturilor cu produsele culinare
Punctajul maxim acordat concurentului la fiecare criteriu:
1 gustul preparatelor culinare = maxim 10 p
2 prezentarea produselor alimentare în forma finală = maxim 10 p
3 pregătirea alimentelor de bază pentru gătit = maxim 10 p
4 aspectul exterior al standului = maxim 10 p
5 aspectul concurenţilor = maxim 10 p
6. asocierea băuturilor cu produsele culinare = maxim 10 p
PREMIILE COMPETIŢIEI
La finalul fiecărei etape se premiază:
1- locurile I,II,III la fiecare secţiune în parte (premii, medalii,diplome)
2- Cupa Grupei 1 – se acordă concurentului care a câştigat la minim 2 secţiuni (sau care acumulează punctajul cel mai mare)
3- Cupa Grupei 2 - se acordă concurentului care a câştigat la minim 2 secţiuni (sau care acumulează punctajul cel mai mare)
4- Cupa Choco Art Silvian - Cupa secţiunii Dulciuri
5- Cupele secţiunilor Creaţie
6- Cupele A.C.E.E.A. - cupele secţiunilor: hrană rece, meniu alternativ, patiserie, ceaun, plită, grătar
Premiul special din partea organizatorilor
Cupa Radu Anton Roman - distincţie oferită pentru cel mai autentic preparat culinar prezentat în competiţie
Trofeul Campionatului
Trofeul Campionatului se va decerna concurentului care va acumula cele mai multe puncte oferite de juriu conform criteriilor specificate în regulamentul competiţiei la toate etapele organizate într-un an. Trofeul va reprezenta un obiect confecţionat
din metal. Trofeul va fi însoţit de către o diplomă, materiale sau produse de la sponsori în valoare de cel puţin 1.000 euro. Persoana fizică sau juridică care va obţine Trofeul Competiţiei va primi o tăbliţă din bronz (60cm x 40 cm x 1 cm) inscripţionată cu denumirea evenimentului şi cu distincţia: ” Cel mai bun bucătar al anului!” , pe care o va putea afişa sau monta oriunde va
crede de cuviinţă, timp de un an. La ediţia din anul următor, câştigătorul trofeului din anul precedent, va preda tăbliţa de bronz câştigătorului care-i va lua locul .
Câştigătorul Trofeului nu va fi acceptat în competiţie anul următor!
Tăbliţa de bronz este proprietatea organizatorilor competiţiei!
La sfârşitul anului - respectiv la încheierea campionatului (în urma ultimei etape) se decernează Trofeul Campionatului. Trofeul Campionatului se decernează concurentului care a acumulat cele mai multe puncte în clasamentul general (clasamentul anual).
Fiecare concurent poate câştiga: o secţiune, o clasă, o etapă sau Campionatul.
Fiecare competitor este liber să concureze la cele 2 etape ale anului 2009 din cadrul Campionatului, pentru a acumula puncte în clasamentul anual.
Sursa: www.campionatdegatit.ro

Mâncăm româneşte.Trăim sănătos.Ediţia a II-a

2010-04-26T18:18:00.002+03:00

Început: 30 aprilie 2010 la 09:00
Sfârșit: 2 mai 2010 la 19:00
Locaţie: Biblioteca Metropolitana
Stradă: strada Tache Ionescu, nr 4, sector 1
Localitate: Bucuresti, Romania

Daca ati lipsit la prima editie a Targului de la Gradina OAR, nu este nicio problema!

Intre 30 aprilie - 2 mai ne vedem in curtea interioara a Bibliotecii Metropolitane, sediul central, strada Tache Ionescu, 4, langa Piata Amzei, intr-o atmosfera de petrecere campeneasca!

Conceptul de eveniment este acelasi, doar schimbam expozantii.
Va asteptam de vineri pana duminica intre orele 9.00 - 20.00 !!!
Maestra de ceremonii: Nuami Dinescu

România stinge lumina pe 27 martie

2010-03-22T19:43:00.003+02:00

"Toată lumea stinge lumina pentru o oră" este declaraţia prin care România se alătură, pentru a doua oară, campaniei globale "Ora Pământului".

Cele 27 de oraşe care, în 27 martie, la 20.30, vor stinge lumina pentru o oră sunt Aiud, Alba-Iulia, Alexandria, Bacău, Baia Mare, Bistriţa, Botoşani, Brăila, Buftea, Constanţa, Craiova, Deva, Focşani, Giurgiu, Horezu, Iaşi, Miercurea-Ciuc, Mizil, Piatra Neamţ, Ploieşti, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Timişoara, Tulcea, Vatra Dornei, Vaslui şi Bucureşti. "Ora Pământului" 2010 va fi celebrată şi cu spectacole la lumina lumânării, observaţii de corpuri cereşti sau concerte unplugged, potrivit unui comunicat al WWF - România.
Cladiri cufundate in intuneric, spectacole la lumina lumanarii, observatii de corpuri ceresti sau concerte unplugged. Asa vor sarbatori 27 de orase din Romania Ora Pamantului 2010 (Earth Hour) - campania globala la care si-au anuntat participarea 115 tari. Cand: 27 martie, ora 20:30.
Astfel, in Moldova, la Iasi, Bacau si Vaslui se vor stinge luminile mai multor institutii, monumente si cladiri emblematice din oras. La Botosani, pentru a marca evenimentul, Primaria va stinge luminile mai multor cladiri si va organiza un spectacol in Piata Revolutiei: un grup de copii vor canta la lumina lumanarilor asezate in forma numarului 60, simbolul evenimentului. La Vatra Dornei, la initiativa unor institutii de invatamant, Primaria va stinge luminile in centrul orasului, care va fi luminat cu lumanari purtate de cateva zeci de copii.
La malul Marii Negre, la Constanta, se vor stinge luminile la Primarie, Consiliul Judetean, Institutia Prefectului, Sala Sporturilor si Palatul Copiilor. La Tulcea, intre orele 18:30 si 22:00, va avea loc un spectacol nocturn de muzica, dans si poezie in Piata Civica. Concomitent, membrii Astroclubului Delta Orion vor organiza o sesiune de observatii astronomice in fata Palatului Copiilor, oferind explicatii despre corpurile ceresti si despre poluarea luminoasa.
In Transilvania, Baia Mare a anuntat ca luminile se vor stinge la cateva obiective importante ale orasului, printre care si Teatrul Municipal, Turnul Stefan si Biserica Sf. Treime. Tot pe 27 martie, intre orele 20:30 si 21:30, iluminatul public din zona pietonala “Liviu Rebreanu” din centrul istoric al municipiului Bistrita va fi intrerupt, astfel ca simbolul orasului, Biserica Evanghelica, dar si Primaria se vor afla in intuneric. Pe lista oraselor transilvanene ce au anuntat stingerea luminilor pe 27 martie se mai afla Satu Mare si Aiud.
Ramnicu Valcea, primul oras din Romania care a confirmat in mod oficial anul acesta participarea la evenimentul Earth Hour a hotarat ca peste 30 de institutii publice si comerciale din oras vor stinge luminile timp de o ora. Urmand exemplul resedintei de judet, si alte localitati din Valcea precum Baile Govora, Baile Olanesti, Calimanesti si Horezu au anuntat stingerea iluminatului public. La Giurgiu si Ploiesti oficialii au anuntat ca vor lua parte la aceasta actiune alaturi de institutiile subordonate Consiliului Local si Primariei.
In partea de vest a Romaniei, la Timisoara, municipalitatea va intrerupe iluminatul institutiilior publice si va promova ideea stingerii luminilor in randul institutiilor private, incurajand, totodata, cetatenii, sa repete gestul in locuintele lor. Ora Pamantului va fi si prilejul organizarii, de catre Observatorul Astronomic Timisoara, a evenimentului Sidewalk Astronomy 2010 (Astronomia de trotuar 2010). Mai mult, Teatrul Studentesc Thespis din Timisoara sarbatoreste si in acest an Ora Pamantului, incluzand in suita manifestarilor teatrale prilejuite de Ziua Internationala a Teatrului, un spectacol-lectura si cina la lumina lumanarilor. La Resita Asociatia Euroland Banat planuieste un 'mars al lumanarilor', la care a invitat toti elevii si studentii din oras.
Bucureştiul se va număra, ca şi anul trecut, printre capitalele lumii care vor stinge luminile în semn de susţinere a cauzei Earth Hour. Pe 27 martie, de la 20.30, Palatul Parlamentului, Ateneul Român, Opera Română, Teatrul Naţional, Muzeul Naţional de Artă, alături de zeci de sedii de companii, se vor cufunda în întuneric timp de o oră.
World Wide Fund for Nature (WWF) va organiza, împreună cu Zoli Toth, ambasador Earth Hour, un eveniment special, care nu va implica folosirea surselor de curent: un concert 100% unplugged, un spectacol de jonglerii cu foc, dar şi o sesiune de observaţii astronomice, la invitaţia membrilor Astroclubului Bucureşti.
Anul trecut, România a participat pentru prima oară la campania globală în calitate de țară oficială Earth Hour, la iniţiativa WWF, organizaţia care coordonează de patru ani campania globală. Pe 28 martie 2009, între 20.30 şi 21.30, două milioane de români au stins luminile în casele lor, conform datelor furnizate de Dispeceratul Energetic Naţional.

Sursa: www.mediafax.ro

Recomandări editoriale

2010-03-11T17:34:00.012+02:00

1) Aplicaţii ale aditivilor şi ingredientelor în industria alimentară

Coordonator: Constantin BANU

Editura ASAB

Colectia: Siguranta alimentara
ISBN: 978-973-7725-70-7
Format: 16.5x23.5 / alb-negru
Nr. pagini: 880

2) Tehnologii şi instalaţii din industria alimentară

Mihaela Păunescu, Universitatea "Politehnică" Bucureşti

ISBN:973-685-824-3

Editura MatrixRom

Capitolul I Introducere

Capitolul II Grupele de produse alimentare

Capitolul III Folosirea apei in industria alimentară

Capitolul IV Tehnologii si instalatii din industria laptelui

3) Valorificarea produselor secundare din industria berii

Autori: Adriana Dabija, Monica Tulbure
An apariţie: 2009
Număr de pagini: 203
ISBN: 978-606-520-734-9
Editura Pim, Iaşi

Capitolul I Aspecte actuale din industria berii

Capitolul II Valorificarea produselor secundare de la fabricarea malţului

Capitolul III Valorificarea produselor secundare rezultate de la obţinerea mustului de bere

Capitolul IV Valorificarea produselor secundare de la obţinerea berii - produs finit

Capitolul V Epurarea apelor uzate

Mărţişor- legendă, tradiţie şi realitate

2010-03-01T19:49:00.004+02:00

S-a dus şi luna februarie ... mai întoarcem o filă din calendar ... şi a venit primăvara! Asta pentru că românii sărbătoresc venirea primăverii într-un mod unic la începutul lunii martie.

1 Martie este în calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numită şi Dochia. Mărţişorul este o sărbătoare specific românească care celebrează venirea primăverii. Se consideră că mărţişoarele sunt aducătoare de fericire şi noroc. Ele sunt formate în mod tradiţional dintr-o fundiţă roşu cu alb - roşu semnifică iarna şi albul primăvara, la care se adaugă alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar, inimă. Acest simbol este purtat la vedere o săptămână sau două. Probabil toţi ştiu că de 1 Martie dăruim mărţişoare sau primim mici simboluri ale primăverii, dar probabil puţini dintre noi cunosc povestea mărţişorului ori s-au întrebat ce simbolizează şi de unde a pornit obiceiul cu purtatul mărţişorului...

Semnificaţia marţişorului a ramas aceeasi de-a lungul timpului: este un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă. El ne aduce optimism şi credinţă. Forma acestuia s-a schimbat în timp. La început mărţişorul era simbolizat printr-o monedă. Mai târziu apărea sub formă unor mici pietre de rau vopsite în alb şi rosu inşirate pe o aţă. Acum mărgelele frumos colorate, ceramica şi florile le-au luat locul. Despre Marţişor sunt multe legende care încearca să explice originea. Cert este ca aceasta se pierde in negura vremilor. Cultura romaneasca prezerva cu grija memoria stramosilor ei, astfel ca printre cele patru mituri importante ale romanilor il vom intalni alaturi de "Miorita" si pe cel al "Babei Dochia", ultimul fiind in stransa legatura cu data de 1 Martie si cu martisorul.

Exista numeroase variante ale mitului Baba Dochia, toate interesante si la fel de frumoase.
Iata cateva dintre ele:
“Umbland cu oile prin padure si torcand lana din furca Baba Dochia a gasit o para, i-a facut o "borta" si a legat-o cu un fir de ata, asta se intampla intr-o zi de 1 Martie si de atunci s-a extins obiceiul".
O alta legendă spune că… “în urma cu foarte multi ani o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Tanara fata a spalat-o mult timp, dar pe cat o spala ea mai tare, pe atat devenea haina mai neagra! Atunci a aparut un barbat care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i se intamplat. Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare rosie si alba si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Nu ar fi crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata a vazut floarea din parul fetei.
-De unde o ai? este inca iarna, o intreba batrana.
Batrana crezu ca primavara a revenit si pleca cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat la cojoacele pe care le purta. La sfarsit a fost insa prinsa de burnita. Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor:
-Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala, tu, cea care ti-ai obligat fiica sa spele iarna hainele la rau.? a grait el.
Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si impreuna cu oile au fost transformate in pietre.”
Aceiasi legenda cu baba Dochia dar sub alta forma spune ca :
“Baba Dochia a avut un fiu care s-a casatorit impotriva dorintei ei. Pentru a-si necaji nora, intr-o zi rece de iarna, i-a dat acesteia un ghem de lana neagra si a trimis-o la rau sa-l spele, spunandu-i sa nu se mai intoarca pana cand lana nu devine alba. Fata a incercat sa spele lana, dar chiar daca degetele sale au inceput sa sangereze, culoarea acesteia ramanea tot neagra. De disperare, pentru ca nu se putea intoarce acasa la sotul iubit, a inceput sa planga. Impresionat de durerea fetei, Domnul Isus Cristos i-a aparut in cale si i-a dat o floare rosie, spunandu-i sa spele lana cu ea. Acesta nu este un fapt neobisnuit, pentru ca, in legendele romanilor, Isus insotit de Sfantul Petre apar des in vietile oamenilor pentru a-i ajuta la nevoie. Multumindu-i, fata a pus floarea in apa, a spalat-o si a constatat cu uimire ca lana s-a albit. Fericita ca a reusit sa duca la bun sfarsit aceasta sarcina grea, si-a indreptat pasii spre casa, unde nu a fost primita cu bucurie de soacra sa, din contra, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o ca Martisor (asa ii spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Isus) era iubitul ei. Dupa aceasta intamplare, Dochia a pornit impreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Martisor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, si-a scos, rand pe rand, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pana cand a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cat de frumos fusese la inceputul zilei, pe atat de urat se facuse acum. Ningea si totul incepuse sa inghete. Fara alte vesminte cu care sa se incalzeasca, Dochia a inghetat impreuna cu oile sale, transformandu-se, conform legendei, in stana de piatra. “
Rocile se pot observa si astazi pe muntele Ceahlau si sunt o marturie vie a acestui mit romanesc.
Si se poate continua cu o alta care nu are la baza mitul Dochiei.
“Odata soarele cobori intr-un sat, la hora, luand chipul unui fecior. Un zmeu l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o temnita. Lumea se intristase. Pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu. Dar intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au inceput lupta. S-au infruntat zile intregi pana cand zmeul a fost doborat. Slabit de puteri si ranit, tanarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer inveselind si bucurand lumea. A reinviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sangele cald din rani i s-a scurs in zapada. Pe cand acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pana si ultima picatura de sange se scurse in zapada imaculata. Muri. De atunci tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul inseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.”
La originile martisorului a stat o moneda de aur sau de argint, dupa alte surse, la care se atasa o sfoara facuta din doua fire rasucite, una rosie si alta alba ( sau alb si negru), ce semnificau lupta vietii asupra mortii, a sanatatii impotriva bolii si care era purtata in general de persoanele sensibile (copii si fetele tinere). Exista credinta, conform careia, aceasta amuleta aducea noroc si fericire.
Martisorul daruit in zorii primei zile din Martie se purta o saptamana sau doua, uneori chiar pana la vederea primului pom inflorit, apoi se atarna de ramurile inflorite, crezandu-se ca tot astfel va fi si anul celui care l-a purtat. In functie de zona distingem si cateva particularitati
In Dobrogea martisorul se purta pana la venirea berzelor, apoi era aruncat spre inaltul cerului ca norocul sa fie “mare si inaripat”.
“Martisorul” era un dar ce si-l trimiteau romanii, unul altuia, in ziua de 1 Martie. Se constituia dintr-un banut de aur spanzurat de un gaietan de matase impletit cu fire albe si rosii, pe care persoana ce-l primea in dar il purta la gat pana cand intalnea cea dintai roza inflorita, pe crengile careia depunea apoi darul primit.
Banutul insemna imbelsugarea, firele albe si rosii ale gaietanului simbolizau fata alba precum crinul si rumena ca roza, iar ofranda facuta reginei florilor era o salutare poetica adresata primaverii.
In satele Transilvaniei, Martisorul rosu-alb din lana se agata la porti, ferestre, la coarnele animalelor, la strungile oilor, la tortile galetilor, pentru indepartarea deochiului, a spiritelor malefice, pentru invocarea vietii, a puterii regeneratoare care se credea ca ar fi stimulata prin insasi “culoarea vietii”.
Prima zi a lui Martie se numea in calendarul traditional al satelor carpatine si Drogobete, cand fetele se spalau “cu apa de omat” ca sa fie “curate, frumoase, albe ca neaua”.
Bihorenii credeau ca insasi apa de ploaie adunata de 1 Martie sau din “zilele babelor” te face frumos si sanatos, iar in Banat ,datina spune ca fetele sa adune stropii de apa sau nea de pe frunzele fragilor din padure, sa se spele pe obrajori rostind descantecul de dragoste al drogobetelui:
“Floare de fraga/ Din luna lui Mart/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti”.
Iata si legaturile intre cele doua sarbatori traditionale romanesti.
In zilele noastre, martisorul este un simbol al primaverii care va sa vina, iar realizarea lui a devenit o adevarata opera de arta. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si stima speciala pentru doamne si domnisoare.
Articol preluat de aici

Traditii romanesti - februarie

2010-02-16T10:29:00.000+02:00

Denumirea populara a lunii februarie, Faur, este legata de mesterii fauri, lucratori ai fierului, care pregatesc uneltele de munca, ascut sau confectioneaza fiarele sau cutitele de plug inainte de deschiderea sezonului agrar. Pentru ca are numai 28 de zile, 29 in anii bisecti, Faureste considerat fratele cel mic al lunilor anului.
Timpul reflecta capriciile copilului Faur: cand rade si zambeste e frumos, cand plange bate viscolul, cand e suparat da ger de crapa pietrele.
In februarie se incheie sezatorile si, impreuna cu acestea, distractiile tinerilor din serile si noptile lungi de iarna. Apropierea sezonului agrar aduce in plin plan preocuparile economice: ingrijirea atenta a vitelor de munca, repararea uneltelor, pregatirea semintelor pentru semanat etc.

1 februarie – Arezanul Viilor
Cu o zi inainte de Ziua Ursului (Stretenia), in unele asezari din sudul Romaniei se desfasoara un ceremonial bahic, de origine tracica, numitArezanul sau Gurbanul Viilor.
In dimineata zilei de 1 februarie, barbatii mergeau la plantatiile de vita de vie, de obicei in saniile trase de cai.
Inainte de plecarea din sat se striga: “Hai sa mergem la Gurbanu!”. Ajunsi in camp, fiecare proprietar isi taia, de la vita sa, cateva corzi cu care se incingea peste piept si isi facea cununita pe cap si cingatoare la brau. Dezgropa apoi sticla sau plosca cu vin ingropata toamna si se intalneau cu totii in jurul focului aprins pe o inaltime. Acolo se manca, se bea, se juca in jurul flacarilor, se sarea peste foc, se stropea vin peste jaragaiul incins. Seara, barbatii se intorceau in sat, cu faclii aprinse in mana, si continuau petrecerea pe grupe de familii.
Este posibil ca in vechime sa se fi jertfit o oaie sau un berbec, asa cum indica numele turcesc al obiceiului, Gurban: sacrificiul unui animal intreg si impartirea lui participantilor.
24 februarie – DRAGOBETELE
24 februarie este, pentru romani, sarbatoarea “DRAGOBETELUI”, o sarbatoare traditionala si veche romaneasca, inlocuita tot mai des in ultimul timp cu sarbatoarea americana “Ziua Indragostitilor”.
Numele “Dragobete” vine de la “beat de dragoste” si se mai numeste“Sfantul Ion de primavara”, cel care este fiul Babei Dochia.
I se mai spune si Dragomiru-Florea sau “Granguru” pentru ca acum are loc nunta pasarelelor din padure. Pentru a-si atrage perechea, Graurul auriu pune cateodata in cuib un banut stralucitor. Dragobetele se serbeaza pe 24 Februarie. Daca in aceasta zi ai norocul sa auzi pupaza, vei fi harnic tot anul.
Acesta este momentul in care cete de fete si flacai “fac Dragobetele”, pornind in lume chiuind si haulind pentru a culege ghiocei si viorele. Tinerii schimba vorbe de dragoste intre ei, sperand sa fie iubiti de toti pe tot parcursul anului.
In plus, ei practicau un obicei de initiere premaritala cu scopul de a se feri de farmece si facaturi de urit.
Adolescenta nu e individuala, ci se bazeaza pe grupuri. De aici vine obiceiul recent al cavalerilor si domnisoarelor de onoare de la nunti.
Dragobetele este, pentru romani, o faptura mitica (asimilata cu Eros), care personifica logodna animalelor si, prin extensie, a fetelor si baietilor. Aceasta sarbatoare patronata de Dragobete este asociata cu momentul in care animalele devin fertile. Gospodinele dau pasarilor domestice, in ziua de 24 februarie, hrana considerata afrodisiaca.
Dragobetele, personificare magica a iubirii, era insotit de zane numite “Dragostele”. Soli ai destinului si ai evenimentelor implacabile, acestea il pandeau pe om pe cele mai neasteptate carari ale vietii. Ele cunosteau anume cuvinte de dragoste pe care le sopteau tinerilor indragostiti pentru a-si atrage iubirea dorita. Pentru a avea efect, nimeni in afara de urechea fiintei iubite nu trebuia sa auda aceste soapte de dragoste. In aceste soapte se regaseau cuvinte ca: dragoste, dor, drag, inima si numele persoanei iubite. Toate aceste gesturi si vorbe de dragoste constituiau, in acelasi timp, practici benfice pentru sanatatea si echilibrul enrgetic al organismului.
Alta cerinta a Dragobetelui era juramantul de a nu se minti unul pe altul, juramant pe care si-l faceau pentru tot anul indragostitii sau prietenii deveniti frati de cruce cu ocazia ritualurilor de infratire practicate in aceasta zi.

Articol preluat de aici

Temperatura la care trebuie consumate vinurile

2010-01-30T17:38:00.000+02:00

VINURILE ROSII

Vinurile rosii extractive, consistente, cum sunt cele din podgoria Plaiurile Drâncei; Dealurile Craiovei, Sâmburesti, Dealul Mare, Murfatlar, se consumă la temperatura camerei, respectiv la 18 -20°C. Vinurile rosii mai usoare, cu un continu’ al extractului ceva mai redus (Tîmburesti, Dăbuleni, Minis), câstigă dacă sunt consumate putin mai reci, respectiv la temperatura de15-18°C.

VINURILE ALBE
Toate vinurile albe inclusiv cele de la Dumitra si Lechinta, cer a fi consumate răcoroase dar nu reci. La temperaturi prea joase vinul “amorteste” si îsi ascunde frumusetile; asa se întâmplă cu buchetul care nu începe să se degajeze decât la o temperatură vecină cu 10°C. în general, vinurile albe este bine să se consume la temperatura de 10-12°C.

VINURILE SPUMANTE
Vinurile spumante trebuie consumate la temperatura de 7-10°C.

AJUSTAREA TEMPERATURII VINULUI
Incalzirea vinului
Dacă vinul are o temperatură inferioară celei indicate pentru a fi consumat, este necesar să folosim mijloace prin care să ridicăm temperatura până la nivelul dorit. Nu este indicat ca ridicarea temperaturii vinului să se realizeze utilizând diferite surse de căldură.
A pune o sticlă cu vin să se încălzească de la o sursă de căldură (sobă, resou, calorifer etc.) este de-a dreptul barbar. Vinul este un produs delicat si foarte sensibil la variatiile si mai ales la salturile bruste de temperatură. Folosind aceste mijloace, din vinurile mari, cu reputatie, devenite celebre obtinem în câteva momente vinuri fără personalitate, cu buchetul alterat, iar cei ce asteaptă cu nerăbdare să le cunoască se vor întrista după ce vor gusta din pahar, apreciind de bună seamă că protectorul vinului nu stăpâneste regulile elementare de prezentare a vinului si nici nu dă dovadă că stie să-l respecte.
Cel mai indicat mijloc utilizat pentru ridicarea temperaturii vinului, la temperatura camerei de 18-20°C, este aducerea sticlelor din pivnită si lăsarea lor suficient timp, uneori chiar 48 ore în camera unde vor fi consumate, timp în care urcarea temperaturii vinului se face lent si discret.
Dacă, după ce vinul a fost pus în pahar, constatăm că nu este suficient de cald, se ocroteste câteva momente paharul în mână transmitând vinului căldura pretuirii ce o merită, după care se poate admira si consuma.
Racirea vinului
Pentru vinurile albe, temperaturile care pun cel mai fidel în valoare însusirile olfacto-gustative sunt mai coborâte (10-12°C, pentru spumante 7-10°C). De aceea, înainte de a fi consumate, trebuie să luăm măsuri pentru coborârea temperaturii.Desi asupra mijloacelor utilizate pentru coborârea temperaturii specialistii au părerile destul de controversate, cele mai multe opinii pledează pentru expunerea vinurilor în camere (încăperi) cu temperaturi joase (10-12°C), fraparea cu gheată (pentru vinurile spumante), utilizarea frigiderului. Indiferent de împrejurări, nu trebuie admisă fraparea paharelor cu vin sau introducerea cuburilor de gheată în vinul din pahare. Aceste practici ar dovedi lipsa de pretuire a eforturilor făcute de viticultor si vinificator pentru a oferi în pahar cea mai mare cantitate de energie solară înglobată într-un aliment. Sau, altfel spus, nu merită a se depune atâta trudă dacă tot este sortită dispretului.

DECANTAREA VINULUI INVECHIT
De-a lungul anilor, vinurile rosii depun un sediment pe peretii sticlei. Inainte de a fi puse în consum, asemenea vinuri trebuie decantate (separată partea limpede de sedimentul format). Operatia atrage după sine, ca urmare a aportului de oxigen, o oxidare a vinului, motiv pentru care se realizează cu putin înainte (1-2 ore) de a fi consumate. Timpul de la decantare la punerea în consum este cu atât mai scurt cu cât vinurile sunt mai vechi (evoluate) si mai usoare, si mai îndelungat (1-2 ore) pentru cele consistente si tinere. Decantarea vinului presupune următoarele operatiuni:
• într-un loc obscur se aprinde o lumânare, la flacăra ei se examinează cu multă precautie si tinând sticla tot timpul în pozitie verticală (pozitie în care a fost tinută în cameră pentru a realiza vinului temperatura de 18-20 grade C) se stabileste locul unde s-a localizat sedimentul.
• Se curătă dopul sticlei si stratul protector de ceară.
• Se scoate dopul sticlei cu precautie pentru a evita miscarea si bruscarea vinului din sticlă.
• Se ia sticla cu mâna dreaptă, aproape de nivelul fundului, având grijă ca partea unde sedimentul este mai gros să fie îndreptată (în apropierea) spre luminarea aprinsă. Se înclină foarte încet sticla, folosind ca punct de sprijin degetul arătător de la mâna stângă, aducând gâtul sticlei pe marginea pâlniei.
• Se începe transvazarea, usor, atent, într-o sticlă curată si dezinfectată, a părtii limpezi din sticla de vin, fără a produce bule de aer.Lumânarea trebuie să lumineze din acel moment locul unde sticla începe să se rotunjească (începând de la gât). Se urmăreste foarte atent cum depunerea progresează către gâtul sticlei; pe măsură ce se apropie se reduce debitul, iar când apar primele semne de impurităti se ridică cu repeziciune gâtul sticlei.
Dacă decantarea se face cu precautie, putem să beneficiem de întreaga parte limpede a vinului si sedimentul să fie riguros înlăturat.

Articol preluat de aici.

TRADIŢII POPULARE ROMÂNEŞTI DE AJUNUL CRĂCIUNULUI

2009-12-23T18:42:00.001+02:00

● Nu e bine să ceri sau să dai cu împrumut niciun obiect.
● Nu e bine să speli rufe fiindcă aduci boli asupra familiei.
● Cei care plîng în Ajun ştiu că vor plînge tot anul care urmează.
● Chiar dacă nu postesc, feciorii nu mănîncă în Ajun mîncare grasă, ca să nu le fie nevestele urîte.

● E bine să nu se împrumute nimic din casă în Ajunul Crăciunului.

● Orice lucru care a fost împrumutat peste an trebuie adus neapărat acasă, toată avuţia trebuie să fie în gospodărie. Se spune în popor că altfel ele ar plînge şi că tot anul ar fi mai putin bogat.

● Spre seara toţi ai casei se aşează în jurul mesei, această masă fiind cu totul specială, la ea participînd şi spiritul morţilor. La miezul nopţii, răposaţii revin, se spune din popor, la casele lor pentru a lua parte la masa de Crăciun. De aceea, uşa trebuie lăsată deschisă pentru ca aceştia să poată intra şi pleca. Oamenii de altădată erau foarte grijulii ca în noaptea Crăciunului să nu se stingă focul, în acest scop punînd în vatră un buştean sau o buturugă mare.

● De asemenea, în casele ţărăneşti, duşumeaua se acoperă cu fîn proaspăt, iar masa cu paie, peste care se aşterne o faţa de masă curată. Cele patru picioare ale mesei sînt legate cu lanţuri, avînd semnificaţia opririi animalelor sălbatice de a ataca stînele de oi şi vaci, cît şi îndepărtarea răului din casă.

• Femeile pun un ban de metal şi o nucă în apa de spălat, spre a fi în anul ce vine mai puternice şi bogate.

• În Ajunul Crăciunului, gospodarii ating toate uneltele din curte, ca să le poată folosi cu spor în anul următor.

• Se pune o potcoavă într-o căldare cu apă pentru a aduce norocul. Stăpînul casei bea primul, apoi o dă vitelor, ca să fie tari ca fierul.
• Păstorii pun sub pragul casei un drob de sare învelit, lăsîndu-l pînă la „alesul oilor“, în luna aprilie, cînd drobul este scos, măcinat şi amestecat cu tărîţe şi dat ca hrană turmei, să sporească.

• În Ajun de Crăciun se curăţă hornul, iar funinginea e pusă la rădăcina pomilor pentru rod bogat.

• În noaptea de Ajun se face priveghi, iar pe masă este aşezat un colac cu un cuţit înfipt în el.

• Masa pusă în Ajun rămîne întinsă toată noaptea, timp în care focul trebuie să ardă în sobă.

• Pîinea se aşează pe masă, să vină belşugul, şi tot în acelaşi scop, sub faţa de masă se pun boabe de grîu şi bani de argint.

• În Ajun se pregătesc douăsprezece feluri de mîncare în amintirea Cinei cea de taină (Iisus şi cei doisprezece apostoli).

• Unii gospodari stau la masă cu picioarele pe topor, ca să fie tari ca fierul în anul care vine.

• Cînd primul om intrat în casă de Crăciun este bărbat înseamnă bunăstare în anul viitor.

• În Ajun de Crăciun sînt puse în cele patru colţuri ale mesei căţei de usturoi şi seminţe de mere, care apără de deochi şi de farmece.

• Din Ajunul Crăciunului pînă la Bobotează, casa e măturată de la prag spre răsărit şi nu din fundul locuinţei spre prag, ca să vină peţitori la fata de măritat. Fetele mari nu trebuie să dea gunoiul afară din casă.
• Ca să-şi viseze ursitul, fata va posti toată ziua de Ajun de Crăciun, iar prima îmbucătură de seară s-o pună la brîu; cînd se culcă, întinde brîul pe jos şi face trei mătănii peste el. Aşa îşi va afla ursitul.

• În Ardeal, sărbătorile de Crăciun începeau de la Sfîntul Nicolae (6 decembrie), cînd fetele se adunau în grup încă din seara de 5 decembrie şi frămîntau plăcintele care vor fi unse cu ou, pentru a doua zi. Doar la 9 fix seara, niciun minut mai devreme sau mai tîrziu, năvăleau flăcăii şi se încingea petrecerea, cu glume şi lapte parfumat. O credinţă ciudată a colectivităţii de saşi este aceea practicată de Sfînta Lucia (12 decembrie), cînd capul familiei umblă cu o tavă pe care este aşezată, pe jar, o crenguţă cu care afumă şi cele mai ascunse cotloane din casă, şură, beci, pod pentru alugarea spiritelor rele si ademenirea binelui.

• Tot în Transilvania se obişnuieşte ca în noaptea de Crăciun, la un semn al diacului, mirenii să arunce cu boabe de porumb, strigînd: „Rod în cucuruzi!”. Se pare că acest obicei este o variantă interesantă a unui obicei din Polonia, unde mirenii aruncă în preot cu boabe.

Selecţie realizată de Maria Diana Popescu, Agero

Tăierea tradiţională a porcului în gospodărie

2009-12-16T15:26:00.001+02:00

Atenţie! Conform noilor norme europene, tăirerea tradiţională a porcului constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă.

Dacã gospodãria este micã si posibilitãtile nu îngãduie sã se cumpere un porc mare, atunci este mai bine ca douã sau mai multe gospodãrii sã taie în comun un porc mare (de circa 200 kg), decît sã taie fiecare separat unul mic, întrucît nu este spornic (nu dã randament). Cel mai bun timp pentru sãrare este din decembrie pînã la sfîrsitul lui ianuarie; atunci se fac cele mai bune mezeluri si afumãturi. Afumãturile se pun de obicei întîi la sãrare.
Deosebit de însemnatã este supunerea la post a animalelor înainte de tãiere. Resturile de hranã ce se aflã înãuntrul lor mãresc în chip înselãtor greutatea vie a animalului, îngreuneazã jupuirea, sîngerarea si eviscerarea (adicã golirea).
Animalele sunt adãpate însã în timpul postului pentru a nu da loc la o scãdere a apei din tesuturile muschilor.

Porcii sunt tinuti fãrã hranã numai timp de 6—8 ore, deoarece ei încep sã simtã foamea cu mult mai devreme decît animalele rumegãtoare. Se va pãstra în tot acest timp în jurul animalului cea mai desãvîrsitã curãtenie; imediat înainte de tãiere, animalele vor fi spãlate, pentru ca murdãria de pe piele sã nu atingã si sã infecteze carnea.

Injunghierea se face în felul urmãtor: porcul este culcat la pãmînt pe partea dreaptã; se înfige cutitul la mijlocul gîtului, la intrarea pieptului, putin înaintea osului pieptului. Apoi tãietorul miscã cutitul în dreapta si în stînga, tãind vasele de sînge mari, care ies din inimã. Cutitul trebuie sã aibã tãisul drept si ascutit pe amîndouã muchiile.
Dupã curmarea vietii animalului, sîngerarea mai dureazã 5—12 min. Scopul sîngerãrii este sã înlãture din vase o cantitate cît mai mare de sînge. La temperatura obisnuitã (17—20°C) carnea care nu a fost îndeajuns sîngeratã se stricã usor, deoarece sîngele este un mediu prielnic pentru înmultirea microbilor care pricinuiesc stricarea cãrnii; este stiut doar cã stricarea începe la locurile sîngerate. Sîngele se strînge numai de la animalul tãiat pe podea de ciment sau pe scîndurã, în nici un caz de la animalul tãiat pe pãmîntul gol, unde se poate infecta cu diferiti microbi care pot pricinui îmbolnãvirea celor ce-l vor consuma. Sîngele adunat se amestecã imediat cu 10% sare de bucãtãrie si se bate ca albusul de ou ca sã nu se închege.

Opãrirea se aplicã la porcii mici si slabi; porcii care urmeazã sã fie jupuiti se opãresc numai în parte, adicã numai capul si picioarele. Jupuirea porcilor se face dupã ce s-a înlãturat pãrul si dupã ce a fost pîrlit si curãtit capul. Dupã curãtire si spãlare se face golirea porcului: se scot matele, mãruntaiele, osînza, se spalã cheagurile de sînge; urmeazã controlul sanitar-veterinar. Desprinderea slãninii se face numai dupã ce se stie cã porcul a fost sãnãtos, cã nu a avut trichinã sau cisticerci.

BOLI PARAZITARE LA PORC
Trichinoza. Trichina care dã aceastã boalã gravã este un vierme mic, rotund si subtire. Ea se gãseste la porci si trece la om cînd acesta consumã carne de porc purtãtoare de trichine, rãmase vii în urma unei frigeri neîndestulãtoare.
Gazdele obisnuite ale trichinei sunt soarecii si sobolanii; porcul se infesteazã mîncînd cadavrele acestora; trichina se gãseste si la cîini. In muschii porcilor trichinele stau învelite în gãoace (capsule). Ele se gãsesc cel mai ades în diafragma (adicã în muschii care despart cosul pieptului de pîntec), în muschii dintre coaste, în cei ai pîntecelui, care la tãierea porcului trebuie cercetati cu un aparat numit trichinoscop, deoarece trichina nu se poate vedea cu ochiul liber, de unde si marea primejdie a tãierilor necontrolate de organele sanitar-veterinare. Trichinele ajunse în stomac împreunã cu carnea consumatã, se desfac din mica lor gãoace, ajung libere si pãtrund în intestinul subtire unde cresc repede. Aici viermele se înmulteste, pãtrunde în vasele de sînge si este dus o datã cu sîngele în tot corpul, oprindu-se în muschi, unde se închisteazã.
Trichinoza la om este o boalã grea; din aceastã pricinã carnea porcilor trebuie cercetatã cu multã grijã .

Sãrarea si afumarea nu omoarã larvele de trichinã.

Cisticercoza. Cisticercoza provine din cisticercii ce se gãsesc în carne între fibrele muschilor si aratã ca niste bãsicute mici, care ajung de la mãrimea unei gãmãlii de ac pînã la aceea a unui bob de mazãre. Prin învelis se vede capul parazitului. La porci, cisticercii se întîlnesc mai des în muschiulet, în muschii inimii, ai limbii si ai fãlcilor, în muschii salelor, în muschii dintre coaste si ai pîntecelui etc. Carnea cu cisticerci este pentru om izvorul de infestare cu tenie (panglicã).
Cisticercul viu, pãtrunzînd în intestinele omului, îsi pierde pojghita care-l învãluie; el se fixeazã si începe sã creascã, cãpãtînd înfãtisarea unei panglici lungi. Tenia solium, al cãrei cisticerc se gãseste în carnea de porc, are un cap pe care se aflã o coroanã alcãtuitã din 28 de cârlige; corpul este alcãtuit din multe bucãti dintre care cea de la urmã, dupã ce tenia si-a terminat cresterea, este plinã cu o mare cantitate de ouã; aceastã bucatã se desprinde de restul panglicii si iese afarã o datã cu scaunul omului. Dacã aceste ouã sunt mîncate de animale, mai ales de porci, ele se prefac în larve, la fel ca omizile, pãtrund în sînge prin peretii matelor si, dusi de suvoiul sîngelui, se rãspîndesc în tot corpul animalului. Dupã cîteva sãptãmîni larva se preface în cisticerc. Asadar cisticercul este o stare de trecere a parazitului pînã ajunge sã fie panglicã.
Cisticercii din carnea de porc mor prin congelare la temperatura de -15°C, timp de 10 zile, sau la -18°C timp de cinci zile.
Un alt mijloc de sterilizare a cãrnii de porc infestatã cu cisticerci este sãrarea cãrnii. Pentru sãrare cãrnurile se vor tãia în bucãti de 2,5 kg. Bucãtile se asazã în sare de bucãtãrie sau într-o saramurã fãcutã din 25 părţi sare si 100 pãrti apã. Saramurarea va dura cel putin 21 de zile. Inainte de a se admite pentru consum, aceastã carne trebuie examinatã din nou de cãtre medicul veterinar pentru a constata dacã cisticercii au fost omorâti.

Articol preluat de aici

V-aţi pregătit ghetuţele ?

2009-12-02T16:52:00.001+02:00

Sfântul Nicolae s-a născut in Orientul Mijlociu la 350 de mile nord de Bethlehem.

Istoria şi legendele legate de Sfântul Nicolae se întrepătrund, dar se cunoaste cu certitudine că a trăit în secolul al IV-lea, a fost cardinal de Myra (acum aflată pe teritoriul Turciei) si a fost recunoscut si onorat ca sfânt incepând cu secolul VI. Nu mai putin de 21 de "miracole" îi sunt atribuite, Sfântul Nicolae devenind cunoscut pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni, si în special pentru copii. Nicolae provenea dintr-o familie instărită, iar la moartea ambilor parinti (era încă copil) a mostenit intreaga avere, pe care s-a hotarat sa o foloseasca în scopuri umanitare si să-i ajute pe cat mai multi oameni nevoiasi.

Seara lui Mos Nicolae

In noaptea de 5 spre 6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.

Cine e Mos Nicolae?

Cunoscut in Transilvania si sub numele de Sin-Nicoara, Sfintul Nicolae este cel mai popular sfint in Ardeal. Sarbatoarea lui a generat un adevarat folclor, de la darurile de ”Mos Neculai” si pina la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat. Nascut in cetatea Patara din tinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (in limba greaca ”biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le facea. Dupa ce i-au murit parintii, Nicolae si-a impartit averea saracilor si a intemeiat manastirea Sionului de linga Mira, capitala Lichiei, calatorind ca prelat la Ierusalim. Crestinii acelor timpuri au pastrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viata a unui corabier cazut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugaciune si post, a furtunii de pe mare s.a.). In ultima parte a vietii s-a retras la manastirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost inmormintat la 6 decembrie 352. Dupa opt ani, imparatul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica, in cartierul Vlaherne, cu hramul numelui sau. Ducindu-se vestea ca din mormintul sau izvoraste mir, crestinii din intreaga lume au facut pelerinaj, vindecindu-se de boli incurabile.

Din veacul al XIX-lea, mâna dreapta a Sfintului Nicolae se pastreaza la Biserica Sf. Gheorghe Noi din Bucuresti, unde se gaseste si mormintul Sfintului voievod martir Constantin Brincoveanu cu cei patru fii ai sai. Numeroase biserici din tara si mai ales din Ardeal au hramul Sfintului Nicolae.

Le Père Fouettard în Franta, Sfântul Nicolae este insotit de un personaj pe care oamenii din Metz il dispretuiesc. Pina in 1552, Mos Nicolae venea singur pe 6 decembrie si aducea jocuri si dulciuri copiilor cuminti, dar si celor mai putin cuminti. In anul acela, Imparatul Carol al V-lea a asediat orasul Metz. Messienii au fost nevoiti sa ceara ajutor regelui Frantei pentru a face fata asediului care a tinut, cu toate acestea, pina in ianuarie 1553. Breasla tabacarilor a inventat chiar in timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i imbarbata pe locuitorii din Metz. Personajul il reprezenta pe Carol al V-lea si purta cu el un bici cu care incerca sa pedepseasca tinerii si tinerele, alergindu-i pe strazi. Anul urmator, pentru a se bucura de libertate, breasla a reinnoit ideea acestui personaj urit, dezagreabil. Trecerea lui prin oras coincide oarecum cu aceea a Sfintului Nicolae.
Anii au trecut si, cu timpul, a devenit un obicei ca Sfintul Nicolae sa aducă dulciuri, iar caricatura lui Carol al V-lea sa apara pedepsind copiii neascultatori cu nuielusa usturatoare. Oameni pasnici, locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea si l-au botezat Père Fouettard (mosul care vine cu biciul) pe cel care-l insotea pe Mos Nicolae, patronul copiilor.

Imaginea acestui personaj s-a raspindit putin câte putin spre Nord si astfel Père Fouettard a fost acceptat in Germania, Olanda, Belgia, rezolvind uneori problemele educative ale unor parinti, prin aparitia sa, care speria copiii neascultatori. Ideea nuielusei care pedepseste a ajuns pina pe meleagurile noastre.

Ce aduce Mos Nicolae

La noi, de Mos Nicolae, copiii cminti primesc, pe linga dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. Sfintul Nicolae si aghiotantul sau Ideea de mos care aduce daruri copiilor a aparut in Scandinavia, cu multe mii de ani inainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care calatorea prin toata lumea, in timpul iernii, calare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai. Desi in crestinism s-au pierdut aceste povesti, in constiinta oamenilor ele au ramas prin existenta unor personaje cum ar fi Sfintul Nicolae si Mos Craciun.

La crestinii din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. In districtul german Berchtesgaden, 12 tineri imbracati in paie si avind masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfintului Nicolae, sunind din talangi. Dupa ce ofera daruri fiecarei case in parte, tinerii dau gazdele afara facindu-se ca le bat, un fel de pedeapsa simbolica pentru eventualele rele savirsite. Si in Germania, Sfintul Nicolae vine cu un aghiotant care poarta nume diferite. Sfintul Nicolae are aici un sac in spate si un bat in mina, in timp ce aghiotantul este o fiinta inspaimintatoare.

In Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac in spinare si este purtat de reni. Copiii pregatesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, in speranta ca aceasta va fi mincata de elfi, personaje despre care se crede ca il ajuta pe aducatorul de daruri. Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sint aduse de ingeri.
In Siria, cadourile vin cu o camila tânără în data de 6 ianuarie. Copiilor italieni le aduce daruri personajul La Befana, despre care se crede ca a refuzat sa-i conduca pe intelepti la Bethleem cind acestia i-au trecut pragul, motiv pentru care La Befana isi petrece timpul mergind din casa in casa pentru a-l gasi pe Copilul Hristos.

Nova Pan a devenit unic distribuitor Schutte Bagclosures, Olanda

2009-11-14T19:58:00.006+02:00

Începând de luna aceasta, Nova Pan a devenit partenerul producătorului de materiale pentru închiderea pungilor SCHUTTE Bagclosures pe piaţa românească. "Prin acest acord am dorit să aducem în România o paletă diversă de sisteme pentru închiderea pungilor, necesare pentru ambalarea produselor de panificaţie, patiserie, cofetărie, într-o variată gamă de forme şi culori. Astfel, pe lângă maşinile de clipsat comercializate deja, putem oferi acum clienţilor şi materialul consumabil necesar. Iar preţurile mici, calitatea înaltă şi termenele de livrare scurte sunt atuurile care fac din SCHUTTE alegerea perfectă" a afirmat, după semnarea acordului de colaborare, domnul Ciprian Brebeanu, directorul firmei Nova Pan.

Compania olandeză SCHUTTE Bagclosures produce şi livrează în peste 40 de ţări, aproximativ 80 de milioane de clips-uri/zi, oferind o paletă bogată de sisteme pentru închiderea sau legarea pungilor precum şi sigilii de siguranţă.
Vă prezentăm principalele sortimente de produse utilizate în special în brutării, patiserii, cofetării dar şi în alte ramuri ale domeniului alimentar:

CLIPBAND
- confecţionat din material plastic sau hârtie,

- cu sau fără inserţie metalică,

- util pentru maşini automate sau manuale,

- pretabil pentru inscripţionarea datei,

- într-o variată gamă dimensională şi de culori.

TWISTBAND
- confecţionat din material plastic sau hârtie,

- într-o variată gamă dimensională şi de culori.

SCHUTLOK
- produs novator,

- pretabil pentru inscripţionarea datei,

- ideal pentru punctele de vânzare,

- brevetat de SCHUTTE, împreună cu dispozitivul de închiderea pungilor,

- într-o variată gamă dimensională şi de culori.

Mai multe informaţii despre aceste materiale pentru închiderea pungilor găsiţi pe site-ul firmei www.novapan.ro

Vinuri din Romania (M - V)

2009-11-14T19:41:00.001+02:00

- Merlot, unul din cele mai apreciate vinuri rosii de calitate superioară, intens colorat si bine echilibrat, obtinut din soiul de struguri cu acelasi nume, originar din Franta (Medoc si Bordeaux). In amestec cu alte vinuri rosii, cu un continut mai mic de zaharuri si substante colorante, contribuie la îmbunatatirea calitătii acestora. Provine în special din podgoriile Moldovei (Odobesti, Cotesti, Uricani), dar si din Dealul Mare, Murfatlar, Drăgăsani, Minis.

- Minis, vin rosu obtinut din soiurile de struguri Cădarca, Cabernet Sauvignon sau Merlot, în podgoria Minis. Această podgorie se întinde pe înăltimile cele mai sudice ale Muntilor Apuseni, pe solurile formate din roci eruptive. Microclimatul din podgorie, cu o perioadă lungă de vegetatie si cu o mare rezervă heliotermică, în contextul unor precipitatii moderate, permite obtinerea unor vinuri rosii de calitate superioară.

- Murfatlar, grup de vinuri albe, mai rar rosii, obtinute din soiurile de struguri Chardonnay, Pinot gris, Sauvignon, Traminer roz si Pinot Noir, Cabernet Sauvignon si Merlot, în podgoria Murfatlar. Solurile calcaroase si microclimatul particular duc la obtinerea unor vinuri dulci, licoroase, de calitate superioară.

- Muscat Ottonel, vin de calitate superioară, cu aromă de muscat, sec, demisec sau dulce, chiar licoros (în anii cu toamne lungi si când strugurii sunt atacati de “nobilul putregai”). Provine din soiul de struguri cu acelasi nume, originar din Franta, dar cultivat astăzi în aproape toate tările viticole. In amestec tehnologic cu alte soiuri cu aciditate mai ridicată, le imprimă o aromă plăcută si mai discretă de muscat. In tara noastră, vinul de Muscat Ottonel are o calitate exceptională pe Târnave, la Alba Iulia, Nazarcea etc.

N

- Nicoresti, vin rosu superior obtinut din soiurile de struguri Băbească neagră, Cabernet Sauvignon sau Merlot, în podgoria Nicoresti, judetul Galati.

- Noir, vin rosu de calitate superioară, sec, demisec, dulce, sau licoros, obtinut din soiul de struguri cu acelasi nume. Vin catifelat, vin echilibrat, intens colorat. Cele mai bune vinuri de acest fel provin din podgoriile: Murfatlar, Dealul Mare, dealurile Olteniei si din centrele viticole din sudul Banatului, unde poartă si denumiri de origine.

O

- Odobesti, grup de vinuri de consum curent sau de calitate superioară, obtinute din soiurile de struguri: Riesling italian, Fetească albă, Aligote, Muscat Ottonel, pentru vinuri albe; Cabernet Sauvignon, Băbească neagră, Merlot, pentru vinuri rosii, provenind din podgoria Odobesti. Faima acestei podgorii o făcea odinioară Galbena de Odobesti.

P

- Panciu, grup de vinuri albe sau rosii, de consum curent sau de calitate superioară, obtinute în general din aceleasi soiuri de struguri ca si cele din podgoria Odobesti, provenind din podgoria Panciu.

- Pelin, vin aromatizat în care s-a adăugat un macerat sau un extract de plante (în care predomină pelinul), must concentrat, mustel sau must taiat.

- Pinot gris, vin alb, de calitate superioară, sec, demisec sau dulce, licoros, cu un mare procent de zaharuri (în toamnele lungi si calduroase, sub atacul “nobilului putregai”), obtinut din soiul de struguri cu acelasi nume, originar din Franta. In tara noastră se cultivă pretutindeni, cele mai bune rezultate dând podgoriile: Murfatlar, Târnave, Alba Iulia, în care poartă si denumiri de origine.
- Pinot Noir, vin rosu sec, demisec cu tărie alcoolică 12%. Cea mai bună calitate o dau viile din podgoriile Dealul Mare, Sâmburesti, Dealurile Craiovei, Severin, Plaiurile Drâncei, Minis, Banatului (centrul viticol Recas, Moldova Nouă), Murfatlar, Istria, Babadag, Tulcea.

R

- Riesling, vin alb de calitate superioară, sec sau demisec, obtinut din soiul de struguri Riesling italian. Datorită plasticitătii sale oenologice, Riesling este un soi cosmopolit care se cultivă în toate tările Europei, mai cu seamă în conditiile climatului temperat-continental. In România este soiul cu cea mai mare răspândire, cele mai bune rezultate obtinându-se în podgoriile: Murfatlar, Târnave, Dealul Mare, Cotesti, Odobesti, Drăgăsani, purtând deseori si denumirea de origine.

- Roznovanu, vin de Cotnari ce se obtine din plantatiile familiei Roznovanu, cu vechi traditii în cultura vitei de vie si în arta obtinerii vinurilor. La Viena, la expozitia internatională din 1873 si la Budapesta, în 1884, vinul de Cotnari prezentat de podgoreanul Niculai Rosetti Roznovanu a obtinut diploma de merit.

S

- Sauvignon, vin alb, de calitate superioară, licoros natural (când strugurii au o concentratie mai mare de zaharuri în must), bine echilibrat. In primul an i se poate reprosa o usoară aromă si un gust ierbos, dar, odată cu al doilea an, prin învechire, capătă o aromă si o finete deosebite. Originea soiului de struguri nu este cunoscută, dar formează baza podgoriei Sauternes, Franta. In România a fost introdus după filoxera, în podgoriile Drăgăsani, Dealul Mare, Odobesti si Murfatlar.

- Segarcea, vin alb sau rosu, obtinut în centrul viticol Segarcea, judetul Dolj, din soiurile de struguri: Riesling italian, Sauvignon, pentru vinurile albe; Pinot Noir, Cabernet Sauvignon pentru vinurile rosii.

- Selection (Selection Cartiere), vin alb, sec, de consum curent, obtinut din soiurile de struguri cu acelasi nume, introdus relativ recent în cultură (după primul razboi mondial) de către viticultorii francezi. In tara noastră se întâlneste în podgoriile Dealul Mare si Odobesti. Din cauza unei acidităti variabile este adesea cupajat cu alte soiuri. Astăzi nu mai prezintă interes economic, deoarece butucii degenerează dupa 10-15 ani în plantatie.

- Socola, vin alb de calitate superioară, obtinut din soiurile de struguri Fetească albă, Aligote si Muscat Ottonel pe plaiurile din jurul localitătii Socola, de lânga Iasi.

- Sampanie, vin alb spumos, obtinut adesea prin cupaj, prin metoda clasică a calugarului Don Perignon (1638-1715). Vin de lux, usor, desăvârsit ca limpiditate si prospetime, înzestrat cu însusirea de a produce spumă la turnarea în pahar si care “perlează” prin degajarea bioxidului de carbon încorporat în masa sampaniei. Provine din regiunea viticola Champagne, Franta, pivnitele cele mai renumite fiind cele de la Ay si Eperncy.

T

- Tămâioasă albă românească, vin alb superior, sec, demisec sau dulce, licoros (în functie de podgoria de origine si conditiile climatice ale anului), puternic parfumat, bine echilibrat, cu un grad ridicat de alcool, obtinut din soiul de struguri cu acelasi nume – unul din cele mai apreciate soiuri autohtone. Vinificat în amestec cu alte soiuri, ameliorează simtitor calitatea acestora, imprimându-le o aromă fină si plăcută de “Tămâios”. Provine din podgoriile: Pietroasele-Buzău, Drăgăsani, Stefănesti-Arges, etc.

- Târnave, vin de calitate superioară, obtinut din soiurile de struguri Fetească albă, Pinot gris, Traminer roz, Riesling italian, Muscat Ottonel, Fetească regală etc, provenind din podgoriile Târnave. Aceste podgorii se întind pe pantele scăldate de soare si ferite de curenti reci, care delimitează văile celor două Târnave (Mare si Mică). Vinurile obtinute aici sunt echilibrate, cu buchet fin, purtând adesea denumiri de origine.
- Terente, vin de Cotnari obtinut în plantatiile familiei Terente. Podgoreanul Constantin Terente avea un “secret” profesional, reusind ca vinul său de Cotnari sa se numere printre cele mai bune. Fiicele sale, domnisoarele Terente, care desigur mosteniseră “secretul” de la tatăl lor, furnizau vin caselor domnitoare din Egipt si Etiopia.
- Tisana, sampanie de calitate inferioară.

- Traminer (roz), grup de vinuri superioare, seci, demiseci, dulci sau licoroase, foarte armonios constituite, catifelate, obtinute din soiul de struguri cu acelasi nume, cu o savoare specifică care aminteste de aroma trandafirilor din grupa Thea. Diferentele în ceea ce priveste culoarea si aroma se datorează caracterelor de soi, dar si conditiilor pedoclimatice ale podgoriei de provenientă. Este un vin specific podgoriilor Alba Iulia, Târnave, Banat, îl întâlnim în podgoriile Murfatlar, Dealul Mare, Cotesti, etc.

U
- Uricani, vin rosu, superior, din soiurile de struguri Fetească neagră, Pinot noir, Cabernet Sauvignon sau Băbească neagră, obtinut pe plaiurile din jurul localitătii Uricani, de lângă Iasi.

V

- Valea Călugărească, vin rosu superior din soiul Cabernet Sauvignon, provenit din centrul viticol Valea Călugărească, podgoria Dealul Mare.

- Visani, vin alb de calitate superioară, obtinut pe plaiurile localitătii Visani-Iasi.
Articol preluat de aici

Vinuri din România (A - H)

2009-11-12T20:34:00.001+02:00

- Aligote, vin obtinut din soiuri de struguri cu acelasi nume, originar din Franta. Datorită capacitătii sale de-a acumula, în unele microclimate, o concentratie alcoolică ridicată, vinurile rezultate pot face parte din categoria “de consum curent” si chiar dintr-o categorie superioară. în România, vinurile din soiurile Aligote se obtine în podgoriile: Iasi, Cotesti, Odobesti, Sarica-Niculitel.

B

- Băbească, vin rosu de consum curent sau de calitate superioară, obtinut cu precadere în podgoriile Moldovei (Bucium, Ivesti, Nicoresti, Panciu). în toamnele calde si lungi, datorită maturitătii în conditii optime a strugurilor si acumulării de mari concentratii de zaharuri, vinurile sunt intens colorate si de calitate superioară.

- Bucium, vin de calitate superioară, obtinut din soiurile de struguri Fetească albă, Aligote sau Muscat Ottonel, produs pe plaiurile localitătii Bucium, centrul viticol Tomesti-Bucium.

- Cabernet Sauvignon, vin rosu superior, obtinut din soiul de struguri cu acelasi nume, originar din Franta (podgoriile Bordeaux si Medoc), foarte apreciat încă de pe vremea cardinalului Richelieu (1586-1642). în România, cele mai bune vinuri Cabernet Sauvignon se produc în centrele viticole Valea Călugarească si Sâmburesti, remarcabile prin coloratia intensă, armonia deosebită între elementele constitutive si gustul agreabil. în podgoria Murfatlar acest soi de struguri produce vinuri demiseci sau dulci, iar în podgoriile Corcova, Segarcea, Sarica-Niculitel, Odobesti, Panciu, vinuri seci.

- Cârjoaia, vin alb, de calitate superioară, provenit din soiurile de struguri Grasă, Fetească albă si Frâncusă, obtinut pe plaiurile localitatii Cârjoaia, din apropierea Cotnarilor.

- Chardonnay, numit impropriu Pinot Chardonnay întrucât, în realitate, este vorba de un vin obtinut din soiul de struguri Chardonnay. Vin alb, de calitate superioară, care în unele centre de cultură poartă si denumirea de origine (de exemplu, Murfatlar, Nazarcea etc.)

- Copou, vin de calitate superioară, provenit din soiurile de struguri Aligote, Fetească albă, Riesling italian si Muscat Ottonel, obtinut în plantatiile de pe dealul Copoului din apropierea Iasului.
- Corcova, vin rosu, de calitate superioară, provenit din soiurile de struguri Cabernet, Sauvignon, Merlot sau Pinot Noir, obtinut pe plaiurile viticole din jurul localitatii Corcova, în podgoria cu acelasi nume (judetul Mehedinti).- Cotnari, renumita podgorie moldovenească situată în apropierea orasului Hârlau, care îsi datoreaza celebritatea calitatilor vinului produs aici si cunoscut în întreaga Europă încă din Evul Mediu. Calitatea vinului de Cotnari nu provine numai din conditiile naturale exceptional de favorabile, care înlesnesc atacul strugurilor de catre “nobilul putregai”, dar si din îndelungata traditie în cultura vitei de vie, care a dus la cristalizarea unor varietăti perfect adaptate conditiilor locale. Se obtine din soiurile de struguri: Grasă, Fetească, Tămâioasă românească, Frâncusă. A fost premiat la numerose concursuri internationale de vinuri.

- Crăcană, vin rosu ghiurghiuliu, obtinut din soiul de struguri Băbească neagră, denumit în podgoria Panciu si “Crăcană”.
- Crâmposie, vin alb de consum curent, obtinut din soiul autohton de struguri cu acelasi nume, cultivat în podgoriile Drăgăsani, Segarcea, Sâmburesti, Stefănesti.

D
- Dealul Mare, vin alb sau rosu de calitate superioară, obtinut în podgoria Dealul Mare, situată în zona colinară dintre Ploiesti si Buzău.
- Drăgăsani, vin alb de calitate superioară, cu savoare specială (de Sauvignon), obtinut din soiul de struguri Petit Sauvignon, cultivat în podgoria Drăgăsani.

F

- Fetească albă, vin de calitate superioară, cu peste 12% alcool, sec, demisec sau dulce-licoros (în toamnele lungi, când strugurii acumulează o cantitate mai mare de zaharuri), cu buchet specific si armonios constituit. Este unul din cele mai valoroase soiuri cultivate la noi. Folosit în cupaj, armonizează, în general, gustul si buchetul celorlalte vinuri, imprimându-le o nuantă fină: împreună cu Grasa, Frâncusa si Tamâioasa, vinurile de Pâhnesti (Husi) si de Cotnari. Provine din toate podgoriile tării, dar cu predilectie din Târnave (Craciunel), Alba Iulia, Drăgăsani, Odobesti si Iasi.

- Fetească neagră, vin rosu aromat; tarie alcoolica de 12-12,5%. Cea mai buna calitate o are vinul produs în podgoriile Cotesti si Dealul Mare (centrele viticole Valea Călugărească, Urlati, Tohani).

- Fetească regală, vin sec cu tărie alcoolica de 10,5-11,5%. Cea mai buna calitate o are cea din podgoriile Târnave.
- Furmint, vin alb, obtinut din soiul de struguri cu acelasi nume; se foloseste atât pur, cât si în amestec (cu soiul Mustoasă de Madarat), pentru producerea vinurilor de sampanie. Este specific podgoriilor transilvănene (mai ales Alba Iulia) si mai putin celor din Moldova (Panciu, Tifesti, Nicoresti, Cotesti).

G

- Galbenă de Odobesti, vechi vin moldovenesc, cu mare faimă în trecut, care a constituit baza sortimentului de Odobesti. Vin alb, de consum curent sau de calitate superioară, usor de băut si cu un efect răcoritor. Prin învechire, capătă un buchet fin, culoare galbenă plăcută si o compozitie armonioasă.

- Golesti, vin alb, de calitate superioară, obtinut din soiurile de struguri Fetească albă, Riesling italian si Tămâioasă românească, provenit de pe plaiul din apropierea localitătii Golesti, din centrul viticol Stefănesti, podgoria Stefănesti-Arges.

- Grasă de Cotnari, vin alb superior, de marca, obtinut din vită plantată pe terenurile argilo-nisipoase sau scheleto-calcaroase din podgoria Cotnari. In acesta podgorie, din strugurii atacati de “nobilul putregai” se obtin vinuri demiseci sau licoroase, de o calitate exceptională. In amestec tehnologic cu soiurile Fetească albă, Frâncusă si Tamâioasă românească, participă la producerea unor vinuri de desert. Provine dintr-un vechi soi autohton de struguri, despre care se crede că a fost adus si împământenit la Cotnari de către Stefan cel Mare. Prin calitătile sale, stă alături de cele mai bune vinuri din lume.

H

- Hârlau, vin superior, obtinut pe plaiurile din jurul localitătii cu acelasi nume.
- Husi, grup de vinuri superioare, seci, obtinute din soiurile de struguri Fetească albă, Frâncusă, Riesling italian, Cabernet Sauvignon, provenite din podgoria cu acelasi nume.
Articol preluat de aici :

Simpozion national

2009-10-29T19:09:00.002+02:00

Simpozionul Naţional cu participare internaţională "Produse cerealiere, vectori ai fibrelor alimentare",
Bucureşti, 18-19 noiembrie 2009

Vă invitam sa participati la cea de a XIX-a editie a Simpozionului naţional cu participare internaţională "Produse cerealiere, vectori ai fibrelor alimentare" ce va avea loc 18-19 noiembrie 2009, la Bucureşti.

Participanţii vor putea prezenta lucrări de specialitate în plen sau în sesiunea de postere. Lucrările vor fi avizate şi introduse în programul simpozionului de către Comitetul de organizare. Lucrările ce vor fi susţinute în plen, vor fi comunicate autorilor până la 30 octombrie 2009.

Cei interesaţi vor putea participa la expoziţia de produse, eşantioane, echipamente, materiale de promovare, organizată în foaierul sălii de conferinţe din cadrul hotelului Rin Grand Hotel (Strada Vitan-Barzesti nr 7 D).

Taxa de participare:

- 300 RON / lucrare în plen sau poster (cu excepţia cadrele didactice sau a celor din cercetare);

- 400 RON / stand în cadrul expoziţiei.

Data limită pentru înscrierea lucrărilor: 30 octombrie 2009

Termen limită înscriere expozanţi: 30 octombrie 2009

Termen limită înscriere participanţi: 30 octombrie 2009

Relaţii suplimentare, confirmări de participare şi înscriere expozanţi:

SC TITAN S.A.
Mihaela Felicia Ion, assistant general manager
e-mail: m.ion@titan.ro
fax: 021 204 38 97 , telefon: 0724043301.
Mai multe detalii aici:

EXAMINAREA SI ANALIZA MIERII

2009-10-22T11:18:00.003+03:00

Examinarea si analiza mierii se face pentru aprecierea calitatii si puritatii ei, pentru stabilirea starii de degradare sau alterare si pentru depistarea falsificarilor. În aceasta pagina va vom prezenta metodele care se folosesc,cat si normele interne si externe care certifica ca produsul este de calitate.
Examenul organoleptic
Examenul organoleptic se refera la culoarea, mirosul, gustul, consistenta si puritatea mierii.
- Culoarea: se apreciaza prin examen vizual la lumina zilei pe o cantitate de 10-15 g de miere, introdusa intr-o eprubeta cu diametrul interior de 10 mm. Se poate determina culoarea si cu melascopul, aparat ce stabileste nuantele mierii. Rezultatele examinarii se exprima in urmatorii termeni: incolora, galbena-deschis, aurie, portocalie, verzuie, roscata, bruna, inchisa.
- Mirosul si gustul: se apreciaza prin mirosire si degustare. In acest caz se indica denumirea plantei dominante si provenienta, precum si eventualele particularitati gustative: acrisor, amarui, astringent, etc. Mirosul, gustul se exprima in placut, dulce, caracteristic mierii de albine, slab aromat, etc.
- Consistenta: se apreciaza dupa modul de scurgere a mierii de pe o lopatica de lemn. Ea poate fi uniforma, fluida, vascoasa, cu diferite aspecte de cristalizare. La mierea cristalizata se indica si particularitatile structurale inainte de fluidizare ca:untoasa, cristalizata fin, cristalizata nisipos, cristalizata grosolan.
- Puritatea: se apreciaza prin examinarea probei de miere care a servit la stabilirea culorii, la lumina directa a zilei si se identifica fragmente de cadavre de albine, de ceruri, etc. Examenul microscopic consta in examinarea sedimentului depus intr-o solutie de miere in apa. Pentru acest scop se omogenizeaza 10 g miere in 20 ml apa distilata.
Dupa omogenizare se toarna in fiole si se centrifugheaza timp de 4 minute, cu 2500 turatii pe minut. Se decanteaza 2/3 din continutul fiecarei fiole, iar restul se amesteca, se omogenizeaza. Se aduna intr-o singura fiola, care se centrifugheaza din nou, in aceleasi conditii. Lichidul clar se decanteaza, iar sedimentul se intinde pe 2 lame, in cate doua fractiuni pe fiecare.
Peste acestea se picura o solutie calda de glicerina-gelatina 1:1, iar deasupra se aplica o lamela. Fixarea se face tinand preparatul in pozitie orizontala la temperatura de 42 grade timp de 20 minute. Examinarea se face la un microscop care mareste de aproximativ 350 de ori, stabilindu-se proveniente graunciorilor de polen, precum si a celorlalte componente din preparat.
Analize fizice si chimice de laborator
Inainte de analiza, proba de miere se omogenizeaza prin agitare cu o bagheta de sticla sau cu o lingura, iar mierea cristalizata se incalzeste in prealabil la aproximativ 45 grade C dupa care se amesteca, ca si mierea fluida.
- Determinarea continutului in apa: se face cu refractometrul. Pe prisma inferioara a refractometrului, se aplica o picatura din proba de miere si imediat se inchide camera. Cu ajutorul oglinzii se orienteaza un fascicul de lumina prin deplasarea cremalierei pana in momentul in care partea intunecoasa a campului vizual ajunge in centrul unde se intersecteaza liniile vizuale. In acest moment, indicele de refractie se citeste pe scala.In functie de acest indice, cu ajutorul tabelelor care insotesc refractometrul se stabileste procentul de substanta uscata, respectiv continutul mierii in apa. La unele refractometre se poate citi direct, pe scala, procentul de apa. La mierea de albine, umiditatea este admisa pana la 20%.
- Greutatea specifica a mierii: se poate determina la nivelul stupinelor astfel: intr-un vas de sticla se cantareste exact 1 kg de apa, dupa ce in prealabil i s-a luat tara si se noteaza nivelul apei. Apoi, vasul se desarta, se usuca si se umple cu miere pana la semn, dupa care se cantareste. Diferenta dintre greutatea vasului cu miere si tara acestuia reprezinta tocmai greutatea specifica a mierii.
- Determinarea cenusei: Se face prin calcinarea unei probe de 10 g miere, intr-un creuzet. Mai intai se evapora pe o baie de apa, se carbonizeaza la o flacara slaba si apoi se calcineaza. Se raceste in exicator si se intareste treptat, până se ajunge la masa constantă.
- Determinarea aciditatii: ajuta la aprecierea gradului de prospetime a mierii. Aciditatea mierii se exprima in grade de aciditate, adica numarul de centimetri cubi de NaOH n/10 necesari sa neutralizeze aciditatea din 10 g de miere.
- Determinarea zaharului invertit (reactia Elser): Glucoza si fructoza in stare libera au capacitatea de a reduce sulfatul de cupru in mediul alcalin si cald,pe care-l transforma in oxid cupros.Cantitatea de oxid cupros ce se formeaza in conditii de lucru specifice, este proportionala cu concentratia celor doua zaharuri reducatoare din solutia de cercetat.
- Determinarea zaharozei (metoda Elser): Se determina zaharul direct reducator inainte si dupa invertire (hidroliza acida), iar prin diferenta se calculeaza zaharoza.
- Determinarea indicelui diastazic: In mierea naturala de albine exista mai multe enzime. Amilaza este enzima cu cea mai mare rezistenta la tratarea termica, aceasta fiind ultima care se distruge. Pe baza acestei insusiri, amilaza poate fi folosita ca test general de apreciere (indice enzimatic, sau diastazic) a calitatii mierii naturale. Mierea naturala supusa unui tratament termic brutal va avea indicele diastazic cu valori reduse sau chiar zero. Acelasi lucru se constata si la mierea falsificata. La baza determinarii indicelui diastazic sta determinarea activitatii amilazei. Indicele diastazic se defineste ca numarul de ml dintr-o solutie de amidon 1% care a fost transformat in dextrina in timp de o ora, la temperatura de 45 grade C si pH optim, de catre amilaza continuta de 1g miere.
Sursa : Revista "Romania apicola" nr.11/1998- autor : Liviu Alexandru Marghitas

Asocieri intre mancaruri si vinuri

2009-10-03T14:44:00.000+03:00

Asocierea între mîncăruri si vinurile ce se servesc în timpul mesei constituie o veritabilă artă care nu se poate însusi fără a dispune de cunostinte solide de gastronomie, fiziologie si nutritie umană, oenologie etc.
Cum structura meniurilor este foarte diferită de la o zonă geografică la alta, iar în cadrul tării noastre chiar de la o provincie la alta, este destul de dificil, practic imposibil, de a contura un ghid atotcuprinzător privind asocierile cele mai fericite între oricare meniu posibil si vinurile produse in Romania.
a) Mâncăruri care nu se pot asocia cu nici un tip de vin, oricare ar fi el :
- gustări în a căror compozitie s-a introdus otet,
- salate si mâncăruri odorizate cu otet,
- brânză cu smântână,
- dulciuri pe bază de ciocolata, sau oricare ar fi ele,
- mâncăruri pe bază de paste făinoase (tăitei, macaroane).

b) Mâncăruri cu care vinurile rosii usoare sunt preferabile:
- suncă cu brânză în aluat crocant (ce capătă crustă),
- friptură de miel,
- suncă – jambon,
- frigărui de rinichi cu suncă,
- cotlete de miel,
- cotlete de oaie la grătar,
- mâncare din mure de la gâtul vitelului,
- carne de pe coastele mielului,
- friptură de vitel,
- pui de potîrniche fripti,
- porumbei fripti, porumbei umpluti,
- bibilică friptă,
- pui fript,
- pui la cuptor,
- andive cu sos,
- mâncare de spanac,
- prepelite fripte,
- rată cu mazăre,
- mititei cu piure de cartofi,
- curcan fript,
- cartofi noi cu uni,
- pateu de ficat,
- pateuri de vânat.
c) Mâncăruri cu care vinurile rosii mai consistente sunt preferabile:
- tocană de oaie (berbec),
- carne de vacă sub forma de: biftec, muschi, file, antricot, muschi de vacă la grătar,
- pui pane,
- găină împănată,
- rată cu măsline si portocale,
- friptură de porc mistret,
- friptură de rată sălbatică,
- ficat de rată sau gâscă,
- porumbei cu mujdei,
- friptură de căprioară,
- friptură de fazan,
- friptură de iepure,
- potîrnichi cu varză,
- conopidă gratinată,
- fasole cu slănină,
- cartofi cu slănină,
- pateu de vânat,
- muschi marinat la grătar,
- muschi îmbrăcat în slănină,
- piept de berbec cu sos picant.
d) Mâncăruri cu care vinurile albe seci sunt preferabile:
- peste rece cu maioneză,
- peste la grătar,
- peste gratinat,
- peste grecesc,
- peste la cuptor cu tăitei,
- peste prăjit cu rosii,
- peste (resturi) cremă la cuptor,
- peste sărat cu mămăligută,
- păstrăvi în aspic,
- păstrăvi rasol,
- friptură de miel,
- friptură de pasăre,
- rată cu măsline,
- telină în suc,
- conopidă gratinată,
- andive în suc,
- pepene galben,
- mîncărică de crap,
- nisetru la grătar cu cartofi fierti,
- nisetru în aluat,
- rasol de crap,
- rasol de salău.
e) Mâncăruri cu care vinurile albe demiseci sau dulci sunt preferabile:
- plăcintă de diferite feluri,
- creier,
- peste cu sos alb,
- rată cu mazăre,
- pui sote,
- găină cu orez,
- pateu de ficat,
- sparanghel cu sos,
- piscoturi,
- pateuri.
Articol preluat de aici:

Cum se apreciaza si se consuma vinul in timpul mesei

2009-09-24T17:24:00.001+03:00

SFATURILE D-LUI DR.ING. AUREL POPA – din cartea sa: “Degustarea vinurilor”

In paharele, cu forma florii de lalea, transparente si fără gravuri, fatete sau alte fantezii paharnicul toarnă cu mare precautie (lin pe peretii paharului înclinat spre sticlă), cu devotament si smerenie vin, umplând paharele pe jumătate, anuntând discret în acest moment numele tipului de vin (de exemplu Cabernet Sauvignon), regiunea viticolă de provenientă (Orevita, Banu Mărăcine, Dealul Mare, ori Sîmburesti) si, bine înteles, anul de recoltă, cu referiri speciale dacă provine din recolta unui an viticol de exceptie. Ceremonialul turnării vinului în pahare, după ce paharnicul a gustat si a dat încuviintarea că vinul merită a fi apreciat si consumat, ca si nuantele de culori si strălucirea limpiditătii aprinde la meseni o sclipire de dorintă nemăsurată, în fata paharului pe jumătate plin, consumatorul încremenit, constient si respectuos, se reculege.
Aprecierea vizuala
Gândul lui curat se îndreaptă acum către omul care iubeste si respectă pământul, vita de vie si vinul, apreciind că vinul ce-l consumă este martorul viu al muncii si preocupărilor sale. Cu respectul ce se cuvine, cel ce doreste să consume vinul, ia paharul cu vin de picior si-l duce la înăltimea ochilor. încet, el îl înclină într-o pozitie sau alta pentru ca vinul din pahar să fie privit de cât mai multe raze de lumină. în acest moment se apreciază frumusetea continutului, respectiv nuantele de culori si gradul de limpiditate, primele fiind legate de însusirile soiurilor dar mai ales de durata de strălucire a soarelui, umiditatea relativă a aerului, precum si nivelul si repartitia precipitatiilor în perioada de vegetatie. Gradul de limpiditate este opera săvârsită de vinificator, care, cu migală, pricepere si multă, foarte multă constiintă, amplifică, dă strălucire si garantie caracteristicilor de compozitie si însusirilor olfactogustative ale strugurilor.
Aprecierea olfactiva
Sedus de jocul nuantelor, consumatorul miroase discret vinul, fără să insiste, este un simplu gest ce trădează dorinta de a cunoaste. Apoi, îl face să danseze imprimîndu-i progresiv o miscare giratorie destul de vioaie. Acest vals în contact cu aerul, degustătorii profesionisti îl interpretează cu o îndemânare uimitoare, favorizând emanatia substantelor ce sunt răspunzătoare de aroma si buchetul vinurilor. Această interpretare durează doar câteva secunde, după care fata degustătorului parcă se stinge, pleoapele ochilor se închid, privirea pierzîndu-se în nu stiu ce ceată îndepărtată. Numai nasul plin de curiozitate si avid de arome ca si de dorinta de a prinde finetea parfumului delicat, caracterizat de o gamă cu o mie si una de miresme, este agitat. Este vorba de un nas lucid, cultivat care stie să evalueze, compare si claseze. El apreciază, cântăreste, analizează si, sigur de rationamentul său, lasă gustului grija de a decide. Aprecierea mirosului vinului constituie un moment hotărâtor, deoarece de calitatea buchetului depinde în continuare atitudinea degustătorului, în legătura cu dorinta acestuia de a-si satisface curiozitatea fată de celelalte însusiri de calitate ale vinului.
Aprecierea gustativa
Degustătorul trebuie să guste, folosind cantităti foarte mici (ca si pasărea) de vin. Cu prima cantitate de vin, mică (redusă), se scaldă toată suprafata limbii, se atinge usor, fin si uniform cerul gurii, apoi ea este readusă lângă buze pentru a fi aerată în felul următor: cu buzele strânse si rotunjite se aspiră foarte putin aer ce înviorează senzatiile gustative. Pentru ca senzatia să fie foarte clară, trebuie să aibă loc expiratia însotită de deglutitia vinului, moment în care, datorită evaporărilor puternice a substantelor mirositoare, se excită organele gustative si cele olfactive.
Aprecierea gustului poate fi considerată drept proba adevărului, clipa magică când vinul îsi mărturiseste pe îndelete secretele sale cele mai intime. A sesiza, a surprinde fiecare amănunt, a interpreta si decide constituie o artă dificilă, dar de o rară frumusete, pentru a cărei însusire are mai mare valoare perseverenta decât talentul. Consumarea cu măsură a vinurilor în general, a celor de valoare mare în special, stimulează intelectul, amplifică imaginatia, întretine căldura sentimentelor.
Aprecierea laudativa in timpul consumului
Consumatorul cumpătat, civilizat are marea bucurie si plăcere să schimbe impresii despre vin cu semenii săi. Memoria gustativă îl ajută să aprecieze, să-si amintească, să compare, iar vocabularul utilizat în caracterizarea vinului este bogat si îl ajută să-si facă cunoscute gândurile si convingerile sale.
Momentul aprecierii, ca si cel al consumului vinului, sunt de-a dreptul încântătoare, căci bucuria născută din vin este sinceră si sănătoasă, ea entuziasmează si înviorează sănătatea. Omul devine fericit, afectuos, el doreste sănătate semenilor si simte necesitatea împlinirii dorintei de libertate pentru întreaga lume.
Articol preluat de aici.

Alternative ecologice pentru laptele provenit de la animale

2009-09-12T17:23:00.005+03:00

Laptele este un produs foarte important pentru sănătatea noastră, însă există multe persoane care nu vor sub nicio formă să îl consume.
Este adevărat că suntem singura specie care consumă laptele unor alte specii, însă la fel de adevărat este că suntem singurii care gătim alimentele şi ne face plăcere să deschidem o sticlă de vin. Ar trebui să renunţăm şi la aceste lucruri?
Dacă esti de părere că ar trebui să renunţi la consumul laptelui provenit de la animale sau ai o intoleranţă alimentară, încearcă variantele vegetariene propuse de Care 2.
Laptele provenit de la animale este foarte bogat in vitamina D, vitamina B12 si riboflavina. Uneori alternativele la lapte nu contin toate aceste vitamine, insa totusi sunt foarte beneficie pentru organism.
Laptele de migdale
In 226 de grame de lapte de migdale exista 2 grame de proteine. Migdalele sunt unele dintre cele mai sanatoase produse alimentare, contin magneziu, potasiu, mangan, cupru, seleniu, calciu si vitamina E. Laptele de migdale are aroma dulce de alune si este perfect pentru a-l inlocui pe cel provenit de la animale.
Laptele de canepa
Laptele de canepa este facut din seminte de canepa cultivate in Canada, unde cresterea acestei plante este legala. Este o sursa buna de omega 3, calciu si fosfor, continand si multe vitamine si minerale.
Laptele de ovaz
Laptele de ovaz castiga din ce in ce mai multa popularitate si se gaseste din ce in ce mai des in magazine. Acesta este bogat in fibre, contine vitamina E, acid folic, minerale si oligoelemente.
Ovazul este bogat in fitochimicale, produse naturale chimice continute de plante, care ajuta contra cancerului, bolilor de inima si accidentelor vasculare cerebrale. Laptele de ovaz este recomandat persoanelor care sufera de alergii.
Laptele de orez
Laptele din orez este procesat din orez brun si de obicei contine sirop de orez, suc de trestie-de-zahar evaporat sau un alt indulcitor natural.
Acest tip de lapte contine foarte multa vitamina D. Este foarte dulce si foarte apos.
Laptele de soia
Laptele de soia este cea mai utilizata alternativa la laptele provenit de la animale. Problema este ca foarte multe persoane dezvolta alergii la soia si, de asemenea, pot aparea probleme de sanatate asociate cu soia.
Consumul excesiv de soia este legat de aparitia unor boli tiroidiene.

Articol preluat de aici

A fost inventata ciocolata cu lapte de camila

2009-07-23T17:31:00.003+03:00

Dubai’s Al Nassma, primul brand din lume care produce ciocolata cu lapte de camila, planuieste sa se extinda prin dechiderea de noi reprezentante in tarile arabe, Europa, Japonia si Statele Unite, declara managerul general al companiei, Martin Van Almsick.
Compania din Dubai intentioneaza sa acapareze piata de profil a dulciurilor cu specific musulman din Arabia Saudita in decursul unei singure luni, bazandu-se pe ajutorul unui distribuitor din Jeddah. Planurile sale nu se opresc aici, pe lista de prioritati numarandu-se departamentul de dulciuri din prestigioasele reprezentante Harrods si San Francisco Chocolate Covered.
Al Nassma a produs din luna decembrie a anului trecut, nu mai putin de 100 de tone de ciocolata premium cu lapte de camila. Compania detine in Dubai un lot de 3.000 de camile ingrijite in conditii ireprosabile, din al caror lapte se fabrica ciocolata de lux pentru clienti pretentiosi. Toate tipurile de ciocolata sunt produse fara niciun fel de aditivi chimici, prezervanti sau arome artificiale, singurele ingrediente fiind cacao si cafea de calitate superioara, lapte de camila si miere. Laptele de camila contine de 5 ori mai multa vitamina C decat laptele de vaca, mai putine grasimi si lactoza, alaturi de un procent crescut de insulina, ceea ce il recomanda diabeticilor si persoanelor al caror organism nu tolereaza lactoza.

Sursa: YahooNews

Ciocolata – un subprodus al berii ?

2009-07-23T17:21:00.007+03:00

Descoperiri arheologice recente i-au indemnat pe cercetatori sa considere ca materia prima pentru fabricarea ciocolatei, cacaoa, ar fi fost utilizata cu 500 de ani mai devreme decat se credea.
Doi arheologi americani au avansat o noua ipoteza: cacaoa a fost folosita mai intai pentru a produce o bautura slab alcoolizata asemanatoare berii, numita chicha, pe care unele triburi sud-americane o produc si o consuma si azi. Chicha era produsa prin fermentarea fructelor arborelui de cacao.
Lasand sa fermenteze impreuna pulpa apoasa a fructului si semintele, acestea dezvoltau aroma specifica ciocolatei. Ulterior, semintele au fost macinate pentru a obtine pasta ce servea la fabricarea ciocolatei lichide, neindulcite, numita chocolatl, de asemenea o bautura specifica civilizatiilor precolumbiene si prima forma sub care europenii au cunoscut ciocolata, dupa descoperirea Americii.
Faptul ca era implicat un proces de fermentare i-a condus pe cercetatori la ipoteza ca initial era vorba despre fabricarea unuei bauturi de tipul berii.
Cioburi de vase, cu vechimi cuprinse intre 2200 ani si 3100 ani, gasite la Puerto Escondido, Honduras, in ruinele unei asezari stravechi, au fost examinate cu ajutorul unor tehnici performante, cercetatorii reusind sa extraga din porii materialului ceramic reziduuri ce contineau urme de teobromina – dovada ca vasele continusera o bautura pe baza de cacao. Dar nu chocolatl, sustin arheologii; nu s-au gasit urme de ardei iute, despre care se stie ca servea la condimentarea ciocolatei, iar vasele (cu gatul lung si stramt) par mai potrivite pentru fabricarea berii decat a bauturii numite chocolatl.

Articol preluat de aici

Eticheta - imaginea vinului

2009-07-14T14:45:00.003+03:00

Etichetele de vinuri sunt o importanta sursa de informatii pentru consumatori, deoarece acestea ofera elemente grafice si scriptice referitore la tipul, originea si calitatea vinului.

Eticheta poate avea un impact vizual foarte puternic asupra consumatorului si il poate influenta in alegerea unui vin, fiind unul dintre criteriile cu cea mai mare pondere in acest sens. In ultimul timp, producatorii de vinuri au acordat o importanta din ce in ce mai mare designului etichetelor, investind sume foarte mari pentru schimbarea acestora de la o recolta la alta. Exista insa si producatori de vinuri mai conservatori care pastreaza aceeasi forma grafica a etichetei de zeci de ani. Eleganta etichetei nu este insa un garant al calitatii vinului, insa informatia pe care aceasta o ofera poate fi, ajutand in acelasi timp si la educarea consumatorilor.

Foarte multi observatori ai pietei internationale a vinului au declarat ca succesul vinurilor din Lumea Noua, atribuit si etichetelor indraznete, nonconformiste, a determinat o reexaminare a pozitiei producatorilor din Europa, referitor la designul etichetelor. Un exemplu in acest sens este renumitul producator francez Mouton Cadet, care incepand cu anul 1945 a avut cate un fel de eticheta pentru fiecare recolta in parte.
In Romania, Spania si Portugalia, vinurile sunt clasificate in functie de treptele de calitate si au o holograma (sigiliu) pe eticheta sau pe capison care atesta acest lucru. Sistemul de ierarhizare al vinurilor difera de la o tara la alta, acestea putand fi clasificate si in functie de regiunile vitivinicole din care provin (cum este cazul Frantei). Etichetele de vinuri din Germania au elemente clar determinate care clasifica vinul dupa calitatea recoltei si modul de vinificare al vinului.
Etichetarea vinurilor produse in Romania este reglementata de catre normele metodologice de aplicare a Legii Viei si Vinului 244/2002. Eticheta standard a unui vin trebuie sa contina numele producatorului, al imbuteliatorului sau al importatorului, marca comerciala, soiul, anul de recolta, categoria de calitate, indicatia geografica, modul de vinificatie si taria alcoolica. De obicei, numele producatorului si marca comerciala reprezinta cele mai importante criterii in alegerea unui vin.Soiul sau soiurile din care este facut vinul este un alt element ce poate fi gasit pe eticheta. Pentru vinurile de calitate superioara (VS) care se valorifica prin indicarea regiunii de provenienta, denumirea soiului sau a soiurilor este facultativa, iar atunci cand vinul se comercializeaza sub denumirea unui soi, acesta trebuie sa provina in proportie de cel putin 85% din soiul indicat. Vinurile de masa nu pot avea pe eticheta denumirea soiului si nici indicarea provenientei geografice.
Un alt element semnificativ este anul de recolta al vinului, deoarece recoltele pot fi diferite calitativ de la an la an. Anul de recolta este cel in care au fost culesi strugurii si nu cel in care a fost imbuteliat vinul, el putand lipsi de pe vinurile realizate prin cupajarea mai multor soiuri. Cele mai multe legislatii nationale cer ca in cazul cupajelor 85% din cantitatea de vin sa fie din recolta anului trecut pe eticheta, 15 procente putand fi din ani diferiti. Este foarte important de stiut ca anul de recolta de pe eticheta poate spune multe despre vinul respectiv si calitatea acestuia. In cazul unui soi alb, fara potential de invechire, este de preferat ca acesta sa nu fie consumat daca anul de recolta este unul indepartat, deoarece este posibil sa fi avut o evolutie inadecvata, care sa-l faca de nebaut.
De asemenea, pe etichetele vinurilor mai este trecuta categoria de calitate si indicatia geografica (regiunea vitivinicola). In functie de criteriul calitatii vinurile sunt impartite in vinuri de masa, vinuri de calitate superioara (VS) si vinuri cu denumire de origine controlata (cules la maturitate deplina, cules tarziu si cules la innobilarea boabelor). Alte elemente ce mai pot fi vazute pe eticheta si care ofera informatii esentiale despre vin sunt tipul vinului in functie de continutul de zaharuri (sec, demisec, demidulce, dulce), taria alcoolica a unui vin. Pentru a le face mai atragatoare si pentru a ajuta consumatorul, producatorii mai trec pe etichetele vinurilor (mai ales pe contra-etichete) si recomandari privind temperatura de servire, asocierea cu mancarea, cat si cateva aprecieri legate de caracteristicile organoleptice ale vinului.

Articol preluat de aici

Apariţii editoriale

2009-05-22T17:48:00.009+03:00

La editura ASAB d-nul profesor Constantin Banu a mai publicat patru carţi din domeniul industriei alimentare. Două dintre acestea sunt reeditări îmbunătăţite ale Manualului inginerului de industrie alimentară ale aceluiaşi autor.

Lucrarea Tratat de industrie alimentara este conceputa in doua volume de sine statatoare, care se completeaza unul pe celalalt: Tratat de industrie alimentara: Probleme generale si Tratat de industrie alimentara: Tehnologii alimentare. Compendiul este de un real folos specialistilor din industria alimentara, cadrelor didactice din invatamantul superior si preuniversitar de industrie alimentara, precum si specialistilor care activeaza in diverse ramuri care au tangenta cu industria alimentara.

Tratatul de industrie alimentara - Probleme generale se refera la probleme ale microbiologiei generale si speciale, la principiile de conservare aplicate in diverse ramuri ale industriei alimentare, derivatele proteice de origine vegetala, tehnicile de membrana folosite in industria alimentara. Sunt tratate, de asemenea, reglementarile UE privind contaminantii chimici si microbiologici, igiena in industria alimentara, trasabilitatea produselor alimentare si analiza riscului in siguranta alimentelor.

In volumul Tratat de industrie alimentara: Tehnologii alimentare sunt abordate, intr-o forma concisa, tehnologiile specifice fiecarui sector al industriei alimentare, cum ar fi: tehnologia obtinerii unor derivate proteice de origine vegetala, aspecte ale exploatarii frigoriferelor, aspecte privind folosirea tehnicilor de membrana in industria alimentara, notiuni generale privind igiena in unitatile producatoare de bunuri alimentare etc.

Mai multe informatii aici

Indagra 2009

2009-04-21T20:35:00.002+03:00

In perioada 20-23 mai va avea loc a 2-a editie IndAgra Food & Drink- Expozitie internationala de produse si echipamente din industria alimentara si a bauturi

Tematica IndAgra Food & Drink
1. SALON DE INDUSTRIE ALIMENTARA
1.1 Masini, utilaje si tehnologii pentru prelucrarea carnii
1.2 Masini, utilaje si tehnologii pentru prelucrarea laptelui
1.3 Masini, utilaje si tehnologii pentru prepararea produselor de panificatie, pastelor fainoase, produselor de cofetarie, dulciurilor
1.4 Alte masini, utilaje si tehnologii pentru industria alimentara
1.5 Aparatura de laborator
1.6 Sisteme de cântarire
1.7 Produse alimentare
1.7.1 Produse lactate
1.7.2 Produse de panificatie, paste fainoase
1.7.3 Produse de cofetarie, dulciuri
1.7.4 Miere si produse apicole
1.7.5 Arome, esente, coloranti; aditivi pentru industria laptelui si a panificafliei
1.7.6 Legume si fructe; conserve
1.7.7 Carne, preparate si semipreparate din carne, conserve
1.7.8 Membrane artificiale si naturale
1.7.9 Condimente, arome, esente, coloranti; aditivi pentru industrializarea carnii
1.8 Uleiuri si grasimi vegetale
1.9 Software specific industriei alimentare
1.10 Echipamente de protectie pentru industria alimentara
1.11 Igienizare, detergenti, dezinfectanti pentru industria alimentara
1.12 Instalatii frigorifice (panouri termoizolante, instalatii de racire a laptelui, camere frigorifice, etc)
2. Proshop – Salon Comercial specializat pentru dotarea magazinelor, prezentarea marfurilor si promovarea vanzarilor.
2.1. Mobilier specific comertului din industria alimentara
2.2. Echipament tehnologic si comercial
2.3. Echipament frigorific pentru comertul din industria alimentara
2.4. Etichetare si marcare
2.5. Hardware si software pentru magazine
2.5.1. Imprimante, masini de numarat bancnote
2.5.2. Tehnologii coduri de bare
2.5.3. Aplicatii economice
2.5.4. Baze de date
2.5.5. Sisteme de gestiune baze de date
2.5.6. Comert electronic
2.5.7. Supraveghere electronica antiefractie si antiincendiu
2.6. Echipamente climatizare
2.6.1. Sisteme de racire/ incalzire
2.6.2. Sisteme de ventilare
2.6.2. Aer conditionat
2.7. Sisteme de securitate
2.8. Promovarea vanzarilor
2.8.1. Echipamente si tehnici pentru publicitatea in interiorul magazinelor/ centrelor comerciale
2.8.2. Echipamente si tehnici pentru publicitatea in exteriorul magazinelor/ centrelor comerciale
2.9. Intretinerea spatiilor comerciale, echipament automatizat pentru curatenie.
2.10. Uniforme pentru personal
2.11. Transport logistica si depozitare
2.11.1. Mijloace si mecanisme de depozitare
2.11.2. Echipamente de ridicat si stivuit
2.12. Mediul inconjurator al complexelor comerciale
2.13. Servicii de reparatie si intretinere
2.14. Publicatii de specialitate
3. SALON DE PRODUSE ECOLOGICE – ECO AGRICULTURA
3.1 Producatori agricoli
3.2 Producatori inputuri
3.3 Unitafli de cercetare
4. SALON DE PISCICULTURA
4.1 Tehnologii de reproducere si crestere artificiala a pestelui
4.2 Tehnologii de pescuit
4.3 Tehnologii de conditionare, transport si depozitare
4.4 Industrializarea pestelui
4.5 Fructe de mare
5. Salon de Vinuri
5.1. Vinuri
5.1.1. vinuri albe
5.1.2. vinuri rosii
5.1.3. vinuri roze
5.2. Vin spumant obtinutdupa metoda traditionala Champenoise in sortimente alb si roze
5.2.1. brut
5.2.2. Sec
5.2.3. Demisec
5.2.4. Demidulce
5.3. Produse chimice destinate viticulturii
5.3.1. Ingrasaminte, stimulatori de crestere, ierbicide
5.3.2. Insecticide/Acaricide
5.3.3. Fungicide
5.3.4. Produse chimice pentru tratarea semintelor si materialului saditor
5.3.5. Produse chimice pentru tratarea vinurilor (llimpezirea, stabilizaarea si conservarea vinurilor
5.4. Echipamente si tehnologii pentru industria vinului
6. SALON DE BAUTURI
6.1. Bauturi nealcoolice
6.1.1. Sucuri
6.1.2. Concentrate din fruce
6.1.3. Ape minerale
6.2. Bauturi Alcoolice
6.2.1. Vermut
6.2.2.Tuica
6.2.3. Rachiuri naturale
6.2.4. Distilat din vin (vinars)
6.2.5. Bauturi spirtoase obtinute din aclool alimentar sau din distilare directa (wisky, gin, vodka, ouzo etc)
6.2.6.Lichioruri
6.2.7. Rom
6.3 Bere si ingrediente prntru producerea berii
6.4. Tutun, cafea
6.4.1. Tutun si accesorii destinate fumatorilor
6.4.2. Cafea
6.5. Echipamente si tehnologii pentru industria de:
6.5.1. Bauturi Alcoolice
6.5.2. Bauturi nealcoolice
6.5.3 Bere
6.6. masini, utilaje pt spalarea recipientilor si imbutelierea bauturilor
6.7. Alte echipamente si tehnologii
6.8. Literatura de specialitate
Mai multe detalii aici

Retete de cozonac

2009-04-10T16:40:00.000+03:00

Aluaturile pentru cozonaci sunt cele mai crescute si mai pufoase aluaturi si ele trebuie facute cu atentie si rabdare.
Aluaturile, in functie de elasticitate, sunt de doua feluri aluaturi tari si aluaturi moi. Aluaturile pentru cozonac sunt aluaturi moi, pe baza de oua si un ingredient pentru dospire.
Aluatul de cozonaci e foarte delicat si sensibil si daca e sa ma gandesc la sfaturile bunicii, pe scurt, pentru a prepara un cozonac bun, trebuie sa tinem cont de urmatoarele sfaturi generale.
Cum si unde se fac cozonacii
# In bucatarie trebuie sa fie foarte cald si sa nu fie deloc curent;
# Ingredientele trebuie sa fie la temperatura camerei (in afara de lapte);
# Vasul de la mixer trebuie sa fie cald (clatiti-l cu apa fierbinte si apoi stergeti-l);
# Nu opariti drojdia! Lichidele trebuie sa fie calde, dar nu fierbinti;
# Nu puneti prea multa faina; adaugati cate putina si framantati bine de fiecare data;
# Aluatul trebuie sa fie un pic lipicios la pipait, dar sa nu se lipeasca de vas, si elastic, cu consistenta asemanatoare cu lobul urechii;
# Framantati fara mila;
# Nu umblati la usa de la cuptor in primele 20 de minute de coacere.
Din ce se face o reteta de cozonac
Aluatul pentru cozonac se face in general din:
# faina;
# oua;
# lapte sau apa;
# zahar;
# drojdie de bere.
Cum se face cozonacul
Drojdia se desface in lapte sau apa calduta, se amesteca cu un pic de zaharsi se lasa la crescut, la cald.
Nota: Daca drojdia nu creste mult si rapid (maxim 5 minute), nu trebuie sa mergi mai departe pentru ca reteta de cozonac nu iti va reusi
Se amesteca compozitia de mai sus cu faina si restul ingredientelor si se lasa la crescut la cald.
Se coace in cuptorul cald, la foc mare, pentru inceput si apoi la foc potrivit.
Vezi prepararea aluatului de la reteta Cozonac .
Cum sa iti iasa cozonacii
In timp si din experienta am mai gasit cateva lucruri de care e bine sa tinem cont.
# Cozonacul va fi mai pufos daca acoperim forma in care se coace la cuptor cu o hartie de pergament unsa cu grasime.
# Cozonacii care s-au intarit devin iarasi pufosi, daca ii invelesti in folie de aluminiu si ii bagi 20 nminute la cuptor.
# Cozonacul se framanta pana se desprinde de pe maini, atunci este gata.
# Daca scoatem cozonacul si il ungem cu ulei deasupra, va fi tot timpul moale.
# Nuca se opareste cu putin lapte inainte de a face umplutura, pentru a disparea gustul amar.
# In aluatul cozonacului se adauga o lingura de untura, pentru a fi mai fraged.
# Daca nu vreti cozonac impletit, intindeti foaia intr-un dreptunghi lat cat e tava de lunga si faceti un rulou mare si gros. Pentru un cozonac cu stafide, presarati stafide pe foaie inainte de a o rula; reduceti timpul de coacere cu 5-10 minute.
Mai multe detalii aici

Salonul International de vinuri Vinvest 2009 10-12 aprilie

2009-03-27T19:10:00.002+02:00

Salonul International de vinuri Vinvest 2009 10-12 aprilie

În perioada 10-12 aprilie 2009 se desfăşoară la Timişoara Salonul Internaţional de Vinuri VINVEST, ediţia a VI-a.
Salonul se adreseaza:
● producătorilor de vin şi distribuitorilor acestora;
● importatorilor de vin, bunuri şi servicii;
● producătorilor şi distribuitorilor de accesorii, ambalaje;
● producătorilor şi distribuitorilor de materii prime, materiale specifice pentru vin;
● producătorilor şi distribuitorilor de echipamente şi tehnologii pentru vin;
● materiale şi tehnologii pentru construcţii şi amenajări crame;
● producătorilor de material săditor de viţă de vie, produse pentru protecţia culturilor, îngrăşăminte;
● maşini şi unelte agricole, aparate pentru aplicări fito-sanitare;
● literatura de specialitate.
Ca o latură a promovării vinului, vor fi prezenţi în salon reprezentanţi ai celor mai importante pensiuni din zonă, HoReCa, cluburi, magazine de specialitate, distribuitori, pentru a-şi completa oferta de vinuri către clienţi.
De asemenea, sunt lansate proiecte cu importante asociaţii profesionale, agenţii de turism, pentru a avea ca vizitatori grupuri organizate de specialişti, turişti din ţară şi străinătate.
Cu ocazia acestui eveniment veţi putea aprecia ofertele naţionale şi internaţionale de vin, veţi putea degusta, compara şi selecta produsele prezentate.
Primirea excepţională şi ambianţa particulară a salonului vă vor permite să legaţi relaţii comerciale foarte puternice.
VINVEST 2009 organizează cu această ocazie cea de a IV-a ediţie a Concursului Naţional pentru cele mai bune vinuri şi băuturi alcoolice.
Locul de desfăşurare al salonului este la Centrul Regional de Afaceri Timişoara, un complex generos de 5.500 mp cu o sală expoziţională de 1800 mp dotată şi echipată la standarde europene, zece săli de conferinţă, parcare cu o capacitate de 200 locuri, fast food, bar, situat pe str. Eroilor de la Tisa nr 22.

Aici detalii de la Salonul International de vinuri Vinvest 2008.

Earth Hour în 2009

2009-03-15T12:20:00.005+02:00

Earth Hour 2009 este un apel global la acţiune care se adresează fiecăruia dintre noi, fiecărei companii şi fiecărei comunităţi. Un apel la responsabilizare, iniţiativă şi la solidaritate, toate menite să construiască un viitor sustenabil. Campania este organizată de WWF (World Wide Fund for Nature), cea mai mare organizaţie de mediu din lume.

România se va alătura pentru prima dată, oficial, campaniei globale. Vom stinge luminile în clădiri emblematice din capitală şi din alte 5 oraşe: Timişoara, Iaşi, Braşov, Botoşani şi Tulcea. În 2008, mai multe oraşe din România s-au alăturat mişcării Earth Hour. Mai multe primării din ţară au decis întreruperea iluminatului public şi al unor clădiri de referinţă. Rezultatele evenimentului au fost peste aşteptări, Dispeceratul Energetic anunţând că s-a înregistrat o reducere de energie de 100-150 de megawati, echivalentul a aproximativ un milion şi jumatate de becuri.

În 2009, pentru prima oară, WWF va organiza în mod oficial Earth Hour în România. Peste 64 de ţări vor participa la Earth Hour 2009. Numărul creşte în fiecare zi, pe măsură ce oamenii realizează că acest gest atât de simplu poate avea un impact atât de mare.

Vă puteţi alătura mişcării Earth Hour 2009 stingând luminile pe 28 martie 2009. Puteţi consulta articole detaliate despre acest proiect şi vă puteţi înscrie pentru susţinerea lui pe www.earthhour.org.

Sambata, 28 martie 2009, intre orele 20:30 si 21:30. O ora in care oameni de peste tot din lume vor opri luminile de la intrerupator si vor aprinde altfel de lumini.

E ziua ta, mamico !

2009-03-06T20:04:00.003+02:00

Am vrut să-ţi culeg o floare,
Un mic ghiocel frumos,
Dar până la urma moare
Şi cui îi e de folos ?

E ziua ta, mămico,
În dar ţi-am adus inima
Şi crede-mă, mămico,
Un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut să-ţi culeg steluţe,
Să-ţi fac un frumos colier,
Dar cine nu ştie oare
Că-n zori steluţele pier?

Am vrut să-ţi culeg o rază
De soare să-ţi prind în păr,
Dar tu străluceşti mai tare
De dragoste şi de dor.

LA MULŢI ANI !

Dragostea si Nebunia

2009-03-01T14:52:00.006+02:00

Demult, undeva pe Pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat:
- V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata... pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.

Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna -in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.

Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.

Iar pentru toti ce-mi citesc blogul o urare de 1 Martie:

An de an sarbatoarea de 1 Martie ne readuce speranta, optimismul, credinta in mai bine si spor la toate. Din inclestarea frigului cu razele soarelui, a intunericului cu lumina, dupa ultimele zvarcoliri din zilele babelor, invinge viata, primavara, soarele. O primavara frumoasa !

Recomandare

2009-02-20T14:56:00.004+02:00

În 2008 la Editura MatrixRom a fost editată lucrarea Instalaţii şi tehnologii în industria de prelucrare a laptelui sub îndrumarea profesorilor Gheorghe Voicu şi Mihaela Florentina David de la Universitatea "Politehnica" Bucuresti.

În lucrare se prezintă fluxurile tehnologice şi operaţiile de bază pentru obţinerea principalelor produse lactate (lapte de consum, smântână, lapte concentrat, lapte praf, iaurt, lapte bătut, brânzeturi, unt, îngheţată, etc.), precum şi schemele de principiu ale instalaţiilor utilizate la obţinerea acestor produse, dar şi pentru prelucrarea primară a laptelui.

Se prezintă, de asemenea, utilajele principale din cadrul instalaţiilor de prelucrare: tancuri de răcire şi stocare a laptelui, schimbătoare de căldură pentru răcire, pasteurizare şi sterilizare, omogenizatoare, evaporatoare, utilaje de uscare a laptelui şi obţinere a laptelui praf, echipamente pentru procesarea brânzeturilor, separatoare centrifugale pentru grăsime, vane pentru prelucrarea şi pasteurizarea mixului de îngheţată şi altele.

Instalaţiile principale prezentate în lucrare se referă la igienizarea, pasteurizarea, sterilizarea sau dezodorizarea laptelui şi altor produse lactate, la obţinerea laptelui concentrat, a laptelui praf, brânzeturilor, untului, îngheţatei, etc.

Pe parcursul lucrării se prezintă şi unele elemente de calcul la schimbătoarele de căldură cu plăci pentru răcirea sau pasteurizarea laptelui, precum şi elemente de calcul referitoare la separatoarele centrifugale pentru smântână.

Lucrarea, la elaborarea căreia s-a utilizat o bogată bibliografie de specialitate (cărţi, prospecte, reviste, site-uri de internet) oferă un material documentar extrem de util studenţilor şi inginerilor de industrie alimentară.

Erosul vinului si piatra filosofala

2009-02-18T18:36:00.003+02:00

O vorba batraneasca stabileste dintru inceput relatia romanului cu variile bauturi de baza: vinul te duce la femei, berea la gard si taria la puscarie.

Pentru cel ce se apleaca asupra soiurilor traditionale, prefiloxerice, cu ochi si gura proaspete, primul lucru remarcabil este cochetarea cu elementul feminin inca din numele licorii. Feteasca Neagra. Sau Cracana sau Floarea Fetei Negre. Derivand din prima, mai candida si subtila Feteasca alba si copila ei spontana, Feteasca regala cea sprintena si acida. Babeasca, neagra de buna sama, adica intunecata, stiutoare si surprinzatoare, cum o putem banui pe baba ce i-a dat numele. Tot feminine sunt Zgihara Husiului si Crimposia de la Dragasani, ba chiar si Mustoasa de Maderat, egale in aciditate si sprintareala, lipsite de pretentii, vinuri “de cursa lunga”, prietenoase si usoare ca dragostea de fata tanara si nestiutoare. In ambele cazuri cele cinci calitati recunoscute de bautorii de vin se impun ca obligatorii. Mutatis mutandis: Mult, alb, rece, sec si gratis. In ciuda francofoniei, categoric romanul nu-i francez.

La Cotnari descoperim insa misterioasa Francusa, prietenoasa si demimondena (de unde or fi stiut razesii lui Stefan cum sunt frantuzoaicele?) si inegalabila poama despre care se spune:

Grasa-i ca un cal arab
Tine-n spate om subtire
Dar pravale pe cel slab.
Quot erat demonstrandum!

Cand nu sunt la feminin, vinurile romanilor vorbesc despre o culme a barbatiei, sunt ori Puterea Ursului, ori Negru Vartos. Care anume dintre calitatile vinurilor le fac sa poarte nume de femei ori atribute virile? Ajungem astfel la corpul nobilei licori, o suma de calitati greu de numit sau identificat, dar si mai greu de separat.
Vocabularul degustatorului este uneori spectaculos, ades contrariant, cu o poezie aparte fiindca el trebuie sa prinda in cuvinte infabilul, sa vorbeasca despre senzatii intime, personale. Apar astfel sintagme de tipul "corp echilibrat" sau "fara corp", "descarnat, arid, amabil, feminin, catifelat, tandru chiar, copt, rotund, suplu, carnos, gras, lung in gura (referitor la postgust!), generos, viril, puternic". Suntem in plina metafora, fiindca referirile la un corp ezoteric se fac prin trimiteri la corpurile fizice, palpabile, masurabile. Aromele, acea parte incantator volatila a vinurilor spun o alta poveste, o completeaza in fapt pe prima si nu se apropie de zona florilor, fructelor si parfumurilor.
Trimiterile olfactive ca si cele olfacto-gustative determinate de perceptiile retronazale, sunt spre florile de salcam (ce vin spectaculos se facea la Moldova Noua intr-o vie care nu mai este!), de piersic, tei, trandafir, caprifoi, muscata ori cirese negre, coacaze, zmeura, mure, alune, banane, migdale si cate si mai cate. Cand lumea florilor si fructelor nu mai cuprinde multitudinea aromelor, gasim sprijin in arbori – ienupar, rasina, cedru, pin ori in exotismul vaniliei, fumului de trabuc, al cafelei prajite, ciocolatei...
Dupa medicii chinezi, corpul uman are o dimensiune anatomica, una fiziologica, un corp energetic si unul spiritual. Parfumul mai adauga un corp celor enuntate si interactioneaza cu fiecare dintre ele. Parfumul nu are culoare si nici gust. Totul se strange si se revarsa in miros si in felul in care corpul parfumului interactioneaza cu corpurile subiectului actiunii sale. Cel mai delicat miros de flori de visin se poate transforma pe un trup nepotrivit in gingas miros de castraveti. Sau dimpotriva: indoielnice arome glandulare ca ambra si moscul invaluie anumite personaje, le inalta, le vizibilizeaza aura.
O alchimie mai trainica parca decat transformarea plumbului in aur. Piatra filosofala ce se intrevede din preajma vinului si parfumurilor, corpul acestora este facut sa creeze dorinta. Cand ai descoperit vinul rotund, perfect potrivit tie, il vrei cat mai des in pahar. Cand ai descoperit femeia in armonie desavarsita cu parfumul ce o invaluie...
Daca as fi poet, as putea spune poate: ce vrei atunci?

Articol scris de Cosmin Zidurean

Dragobetele...romanesc

2009-02-07T11:39:00.002+02:00

Pe 24 februarie se iubeste. Se iubeste in stilul dulce romanesc, in cel mai curat si mai intens mod. Este zi de primavara, iar natura revine la viata, pasarile presara bucurie, florile anotimpului ne incanta simturile, voia buna e la ea acasa, pe plaiurile mioritice.
Este ziua lui Dragobete, numit si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, fecior chipes si puternic, ce ne aduce iubirea in casa si in suflet.
Legenda povesteste despre Dragobete ca fiind un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, si lui Cupidon, al romanilor, ce oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta tuturor animalelor, traditie ce s-a extins treptat pana in randul oamenilor si a da nastere unor obiceiuri specifice romanilor din sudul si nordul Dunarii.
Din pacate, acestea tind sa fie tot mai mult uitate de romani si inlocuite cu sarbatoarea catolicilor dinspre Apus, aceea a Sf-ului Valentin. In mediul rural, in special, traditia straveche, riturile vechilor traci raman inca vii. Romanul de aici isi mai aduce inca aminte de obiceiul de demult al fetelor si baietilor, care, in ziua lui Dragobete, se primeneau in haine curate de sarbatoare si porneau cu voie buna inspre padure, pentru a culege ghiocei, viorele, tamaioasa, pe care le asezau la icoane si le foloseau la diverse farmece de dragoste. Inspre ora pranzului, fetele porneau in goana inspre sat, fuga fiecareia atragand dupa sine cate un baiat, si nu unul oarecare, ci acela care le indragea. De isi prindea aleasa, acesta ii fura o sarutare in vazul lumii, sarutare ce simboliza legamantul lor de dragoste pe intregul an de zile. De aici si celebra zicala "Dragobetele saruta fetele!", mult indragita de fetele nerabdatoare, ce purtau in suflet speranta primirii a cat mai multor sarutari, ce erau menite sa le aduca acestora dragoste pe deplin in viitor. Un alt obicei al fetelor era de a strange omatul netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca avand efecte magice asupra lor atunci cand o foloseau, intrucat deveneau mai frumoase si mai dragastoase.
Flacaii stransi in cete sau multimile de fete obisnuiau ca, in ziua de Dragobete, sa isi cresteze bratul in forma de cruce, dupa care isi suprapuneau taieturile, devenind astfel frati, respectiv surori de cruce.
Traditia mai spune ca, in aceasta zi, cand biserica crestina sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan, oamenii isi intrerupeau toate muncile, curatandu-si si aranjandu-si insa casa, pentru a-l intampina sum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci insotit de asa-numitele zane Dragostele, ce le sopteau vorbe de amor indragostitilor.
Fiecare avea grija ca aceasta zi sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete. Prilej de bucurie si bunastare, Dragobetele reprezinta una dintre cele mai frumoase obiceiuri stravechi ale poporului roman. Pacat insa ca foarte multi i-au uitat semnificatia si au substituit-o cu sarbatoarea vecinilor nostri occidentali, aceea a Sf-ului Valentin, ce nu are nici o inrudire cu mitologia populara romana. Insa romanii care cunosc legenda lui Dragobete o celebreaza pe 24 februarie a fiecarei primaveri. Nu uitati nici voi ca iubirea este la ea acasa!

Articol scris de Madalina Marcu

Ziua indragostitilor

2009-02-07T11:33:00.002+02:00

Sfantul Valentin
14 februarie este cunoscuta ca fiind ziua universala a indragostitilor. Ce ar putea fi mai dragut decat o zi speciala dedicata dragostei, in care sa poti spune iubitului, sotului, fratelui, mamei cat de mult ii iubesti?
Motivul pentru care in acesta zi sarbatorim iubirea, este pentru ca aceasta este ziua in care patronul indragostitilor, Sfantul Valentin a fost executat pentru "crima" de a slavi iubirea si tinerii. In astfel de zile, iubitii din toata lumea isi trimit poeme, felicitari, flori, ravase de dragoste, bomboane etc.
Exista multe legende potrivit carora 14 februarie a devenit ziua indragostitilor, unele datand chiar din Roma Antica. Dar cea mai cunoscuta este urmatoarea:
In Roma secolului al III-lea era imparat Claudius Gothicus al II-lea, cunoscut si sub denumirea de Claudius cel Crud. Langa palatul sau exista un frumos templu in care era preot Valentin. Romanii il iubeau foarte mult si mergeau la templu numai pentru a-i asculta predicile. In fata altarului, in care ardea vesnic un foc, inghenuncheau ca sa-i primeasca binecuvantarea. Saraci sau bogati, destepti sau ignoranti, tineri sau batrani, nobili sau oameni din popor toti veneau in numar mare la Valentin.
In imperiul Roman razboaiele erau un lucru obisnuit. Iar Claudius isi chema supusii sa participe la razboi in fiecare an, pentru ca luptele nu incetau niciodata. Multi dintre romani nu mai aveau nici o dorinta de a mai merge la o batalie care se transformase de mult intr-o lupta pentru subjugarea altor popoare. Barbatii casatoriti nu mai doreau sa-si paraseasca familiile si fermele in care isi duceau viata linistita. Tinerii nu doreau sa-si lase singure iubitele nici macar pentru o zi. Din aceasta cauza, numarul celor inrolati in armata imparatului scadea cu fiecare zi care trecea. Caludius a devenit foarte furios, si drept consecinta a ordonat ca nici o casatorie sa nu mai fie celebrata si toate logodnele sa fie imediat anulate. In aceste conditii multi romani au plecat la razboi plini de deznadejde, pentru ca isi paraseau tot ceea ce le era mai drag. Legenda spune ca o mare parte intre ei nu au mai suportat durerea si au murit.
Preotul Valentin a fost foarte intristat de ordinul imparatului, considerand ca nici un om nu are dreptul, nici macar Claudius, sa interzica casatoriile. Asa ca, atunci cand un cuplu de indragostiti a venit la altarul sau, Valentin a decis sa-i cunune in secret. Vestea s-a dus in toata Roma, si in curand nenumarate perechi de tineri au venit la templu pentru a se casatori in secret. Preotul era prietenul si confidentul tuturor indragostitilor din districtul Romei. Dar astfel de secrete nu pot fi tinute mult timp. Asa ca, nu a trecut multa vreme si, Claudius cel Crud a aflat despre ceea ce se intampla si plin de furie si de manie a poruncit soldatilor sa-l ridice pe Valentin si sa-l azvarle in inchisoare. Considera ca, astfel nici o alta persoana din imperiul sau nu va mai indrazni sa-i nesocoteasca ordinele. Valentin a fost tarat din templu de catre soldatii imparatului, de langa perechile care asteptau sa fie casatorite, si dus la puscarie. In van l-au insotit toti prietenii sai. Furiei imparatului nu putea nimeni sa-i faca fata, cu atat mai mult sa-i indulpece inima de piatra. Acum este momentul in care acesta si-a capatat porecla de Caludius cel Crud. In temnita, Valentin s-a ofilit asemenea unei flori, care nu poate rezista mult timp fara lumina. Departe de ceea ce era cel mai important pentru el in viata, Valentin in cele din urma a murit. Prietenii sai devotati l-au ingropat in biserica Sfantului Praxedes. Acest loc exista in Roma si in zilele noastre. Toate s-au intamplat in anul 269, pe data de 14 februarie.

Articol scris de Madalina Marcu

La multi ani, 2009 !

2008-12-31T18:39:00.007+02:00

Reteta de anul nou

Se iau douasprezece luni, se curata bine de amaraciune, stress, mandrie, invidie, egoism, formalism si frica.

Se imparte fiecare luna in 28-31 de zile, pentru ca provizia sa ajunga exact un an.
Se cantareste munca si linistea, adaugandu-se chibzuinta si harul. Se cerne cu abilitate, iubire si vointa, intelepciune, ingaduinta, frecandu-se cu sinceritate, tandrete, gratie si alint. Se uneste rabdarea cu bunavointa, muzica si buna dispozitie.

Se impatureste cu intelegere si speranta, se pudreaza cu sacrificii, se presara vraja, daruire si receptivitate.
Se acopera cu amabilitate, gingasie si mult bun simt.

Se indulceste cu multa toleranta, optimism, veselie si umor.
Se aromeaza cu blandete, bunatate, concesii si acuratete sufleteasca.
Tapetata cu afectivitate si pretuire, se coace la caldura inimii, cu dragoste din belsug. Se flambeaza cu puritate, stima si respect.
Preparatul se serveste zilnic, cu buchete de fericire, ornat cu surprize, invelit in invioratoarea si inepuizabila credinta in Dumnezeu!

Pofta buna ... si... LA MULTI ANI !

Superstitii, traditii si obiceiuri de anul nou

2008-12-31T18:33:00.001+02:00

Se spune ca zgomotul pe care lumea il face de anul nou, muzica, petrecere, petarde, focuri de artificii si altele, chiar la pragul dintre ani, nu este numai pentru a petrece, si ajuta si la alungarea spiritelor rele care nu vor mai intra in noul an.
O alta superstitie spune ca in ajun de anul nou, nu trebuie dat nimic afara din casa, nici chiar gunoiul, si nu trebuie maturat, pentru ca se spune ca astfel alungati prosperitatea din anul nou ce urmeaza sa vina. Asadar daca nu ati aruncat gunoiul pana in noaptea de revelion sau nu ati maturat prin casa, mai bine amantati pentru a2-a sau a3-a zi de anul nou.
O alta traditie sau superstitie de anul nou, este aceea de a avea cat mai multi bani in buzunar. Se spune ca daca ai bani multi in buzunar in momentul sosirii anului nou, o vei duce bine din punct de vedere financiar in anul care vine. Deasemenea nu trebuie sa intrati in noul an cu buzunarele goale !!! Se spune ca daca intri in anul nou cu buzunarele goale, acest an va fi unul prost din punct de vedere financiar pentru tine, asadar de anul nou aveti grija sa aveti buzunarele dordura de bani.
O alta traditie, tot legata de bani spune ca toate datoriile trebuiesc platite pana de anul nou, astfel incat sa nu intrati in noul an cu datorii, deoarece tot anul veti sta in datorii, ceea ce nu este deloc placut.
Una din cele mai ciudate superstitii, este aceea de a nu spala rufe cel putin cu 2 zile inainte si doua zile dupa anul nou, unii foarte supersticiosi spun ca rufele nu trebuiesc spalate chiar pana la boboteaza atunci cand se sfinteste apa.
Daca folositi foarfecele de anul nou, sau in preajma anului nou, se spune ca taiati norocul, asadar nu folositi nici foarfecele de anul nou.
O alta traditie spune ca indragostitii trebuie sa se sarute sub vasc de anul nou, chiar la 12 noaptea cand se trece in noul an.
Sa nu plangeti, sa nu va certati si sa nu fiti suparati de anul nou, deoarece asa va fi tot anul.
Dasemenea trebuie sa aveti ceva rosu pe voi cand intrati in anul nou, se spune ca poarta noroc. Nu uitati sa deschideti usa la 12 noaptea, pentru ca vechiul an sa iasa si sa vina anul nou.
Cam acestea ar fi in mare superstitiile de anul nou, voi reveni cu detalii mai multe despre alte obiceiuri de data aceasta mai obiceiuri traditionale de pe la tara, ceva mai placute si distractive pentru anul nou.

Numele Anului si reprezentarea lui

2008-12-31T18:22:00.004+02:00

Numele Anului si reprezentarea lui

Numele Anului si reprezentarea lui alegorica se intalneste intr-un basm mitic in care este vorba de legenda lunii februarie. In general Anul este personificat printr-un mos cu vie pe rod si 12 feciori, care purtau numele celor 12 luni. Cei doisprezece feciori au lucrat la vie, au cules-o, au facut vin si l-au pus intr-un butoi mare, dandu-i 12 cepuri la nivelele corespunzatoare vinului, pentru lunile anului. Cepul de la fundul butoiului era cepul lunii Faurar, deoarece era fratele cel mai mic, si el lua ceea ce ramanea in butoi. Fiecare frate trebuia sa bea in luna lui de la cepul lui, care era suprapus lunii anterioare. Fratele cel mic bea mereu de la cepul lui. Fratii mai mari asteptau sa le vina randul dupa ce se termina partea celui mic. Dar Faurar pasa-mi-te de frig ce era bea mereu de la cepul lui. Cand au vrut sa bea in ordinea varstei ceilalti, nu mai aveau vin in butoi pentru ca pe cepul lui Februar, feciorul sorbise tot vinul de deasupra. Fratii ceilalti il fugaresc sa-l omoare insa praslea prinsese puteri de atat vin ce bause si scapa nevatamat.

Ingropatul Anului Vechi - Revelion

Revelionul nu este altceva decat un ceremonial funerar al antichitatii geto-dace ocazionat de moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii, Anul, si a timpului calendaristic cu care se confunda, in noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie. Timpul obiectiv, care curge spre infinit, liniar si fara intoarcere, este oprit, dupa 365 de zile, si intors, precum ceasornicul, de la inceput. Intoarcerea simbolica a timpului in noaptea de Revelion a fost asimilata cu moartea divinitatii adorate, iar reluarea numarului zilelor cu nasterea acesteia. Impreuna cu divinitatea, timpul se naste anual, intinereste, se maturizeaza, imbatraneste si moare pentru a renaste dupa alte 365 de zile. Ideea innoiri timpului supravietuieste in Calendarul popular unde sfintii sunt tineri, maturi si batrani, dupa sansa sau nesansa avuta la impartirea sarbatorilor. Cei sarbatoriti la inceputul anului sunt tineri (Sanvasai, Dragobete, Sangiorz), la mijlocul anului maturi (Santilie, Santamaria), iar cei sarbatoriti la finele anului sunt, fara exceptie, batrani (Mos Nicolae, Mos Ajun, Mos Craciun). Exceptiile intaresc regula: Mos Alexa si Baba Dochia, celebrati primavara, si-au pastrat locul avut intr-un stravechi calendar, cu inceput de an in perioada echinoctiului de primavara. Ciclul sarbatorilor de Anul Nou, care incepe cu Ajunul Craciunului si se incheie cu Ajunul Bobotezei si Boboteaza este un timp ritual impartit simetric de Revelion: perioada dintre Craciun si miezul noptii de Revelion si perioada cuprinsa intre miezul noptii de Revelion si Boboteaza. In prima parte a ciclului timpul se degradeaza neincetat: se mareste noaptea, sporeste frigul si intunericul si, o data cu acestea, spaima oamenilor ca lumea merge spre pierzanie, ca va veni momentul cand Soarele va disparea definitiv de pe cer. Soseste insa fenomenul astronomic spectaculos al solstitiului de iarna cand Soarele incepe sa urce pe bolta cerului si ziua sa creasca putin cate putin, cu cat sare cocosul de pe pragul casei sau cu cat se misca puiul in gaoacea oului. Prin infinite obiceiuri si credinte care exprima, la inceput, teama, dezordinea si haosul iar dupa miezul noptii de Revelion optimismul, veselia, ordinea si echilibru, oamenii culturalizeaza fenomenele naturale care se desfasoara independent de dorinta si vointa lor: sacrificiul ritual al porcului, reprezentare zoomorfa a spiritului graului; prepararea alimentelor rituale din grau (colaci, turte), si din carne de porc (piftie, carnati); credinta ca se deschid mormintele si se intorc spiritele mortilor printre cei vii; abundenta ospetelor si petrecerilor unde apar excese de mancare, bautura, distractie, gesturi, cuvinte si expresii licentioase, Perinita, supravietuiri ale unor practici orgiastice; strigatul peste sat, bilant nocturn, in auzul tuturor, pentru ceea ce a fost bun sau rau in anul care se incheie; activitatea cetelor de feciori care redau, printre altele, prin colinde si numeroase acte rituale, drama nasterii si mortii anuale a divinitatii adorate; stingerea luminilor in noaptea de Revelion infatisand intunericul si haosul desavarsit provocat de moartea divinitatii; aprinderea luminilor care simbolizeaza nasterea divinitatii si, o data cu aceasta, a timpului lumii inconjuratoare; credinta deschiderii cerului, arderea comorilor si vorbitul animalelor; alungarea spiritelor malefice prin zgomote si incuratul cailor; Sorcova; Chiraleisa; incercarea norocului, aflarea ursitei, intocmirea calendarului, efectuarea observatiilor astronomice si meteorologice; impacarea pricinilor si savarsirea actelor de toleranta si ingaduinta; inceperea simbolica a lucrului si altele.

Craciunul

2008-12-20T13:30:00.005+02:00

Despre Mos Craciun
Mos Craciun a aparut in secolul al IX-lea, fiind o varianta mai noua a Sfantului Nicolae. Traditia spune ca “mosul” imparte daruri copiilor cuminti in noaptea de Craciun 24/25 decembrie.
Mos Craciun este imbracat intr-un costum rosu cu blanita alba pe margini, cizme negre si o caciula rosie, pufoasa, cu o barba mare si alba ca zapada si locuieste in Finlanda, in Laponia, la Rovaniemi, alaturi de sotia sa Craciunita. In timpul anului construieste jucarii alaturi de ajutoarele mosului care sunt spiridusii. La locuinta mosului sosesc zilnic o multime de scrisori trimise de copii din toata lumea.Mos Craciun duce darurile din depozitul sau cu sania trasa de opt reni: Vixen, Comet, Cupid, Dasher, Donder, Dancer, Blitzen, Prancer si intra in casele oamenilor pe horn, punand cadourile sub bradul de craciun. Atunci cand nu este foarte grabit, mosul se odihneste mancand din prajiturelele si laptele pe care copiii le pregatesc pentru mosul preferat.

De Sfintele sarbatori ale Nasterii Mantuitorului si la Cumpana dintre Ani, va urez din toata inima Ani multi si fericiti, multa sanatate, credinta si speranta, belsug, noroc si numai impliniri in Noul An, alaturi de cei dragi. Sarbatori fericite! La Multi Ani!

METODE DE PREPARARE A PAINII ACASA

2008-12-03T19:22:00.003+02:00

Exista doua metode principale de preparare a aluatului: fara maia (plamadeala) sau directa, respectiv cu maia sau indirecta.
Metoda fara maia sau prepararea directa a aluatului:
Se compune dintr-o singura faza si presupune ca la framantarea aluatului sa se introduca intreaga cantitate de faina, apa, sare si drojdie. La aceasta metoda se foloseste o cantitate de drojdie de 2 pana la 3 ori mai mare decat la prepararea indirecta. Pentru a creste valoarea nutritiva a painii se pot adauga la inceput: zahar, lipide sau alte adaosuri. Durata de dospire depinde de calitatea fainii, a drojdiei si de conditiile de dospire. Dezavantajele principale ale acestei metode sunt legate de slaba dezvoltare a gustului si aromei painii, a porozitatii miezului, precum si de consumul crescut de drojdie.
Metoda cu maia sau prepararea indirec ta a aluatului:
Implica doua etape: prepararea maielei si prepararea aluatului.
Pentru prepararea maielei se utilizeaza cca. jumatate din cantitatea de faina, pana la doua treimi din cantitatea de apa si toata cantitatea de drojdie prevazuta in reteta.
Dupa framantare, consistenta maielei trebuie sa fie mai mica decat cea a aluatului.
Durata de dospire a maielei variaza in functie de calitatea fainii si a drojdiei, de la o ora jumatate pana la doua ore.
Dupa ce maiaua a dospit se introduce restul de faina si cantitatea de sare dizolvata in restul de apa. Tot in aceasta etapa se pot adauga si restul de ingrediente (zahar, lipide etc).
Dupa framantare, aluatul se tine la dospit cca. 35 de minute, pana cand isi mareste volumul de 2 – 3 ori, dupa care se ia din vas, se aseaza pe masa presarata cu faina si se imparte in bucati, modelandu-se dupa dorinta.
Aluatul dospit se mai lasa sa creasca 20 – 25 de minute, dupa care se aseaza pe tava de aragaz, se unge pe deasupra cu o solutie de apa si faina si se coace.
Timpul de coacere variaza functie de greutatea aluatului, de temperatura cuptorului aragazului, precum si de caracteristicile vasului in care se executa coacerea.
Dupa coacere, produsele fierbinti se ung cu apa in care s-a dizolvat zahar.
Pentru a fi siguri pe succesul Dumneavoastra, trebuie sa nu va abateti de la o serie de reguli elementare. Astfel:
- sarea trebuie sa fie dizolvata in apa
- maiaua si aluatul sa fie suficient dospite
- folosirea maielelor vechi (obtinute dintr-o maia ramasa de la o sarja precedenta, si pastrata la frigider mai mult timp) determina obtinerea unor produse cu plus de aroma, gust mai placut si cu o toleranta mai buna la pastrare
- daca nu aveti maia veche, puteti creste cantitatea de drojdie cu cca. 20 grame la fiecare kilogram de faina;
- Aluatul sa fie bine framantat
- Daca aluatul se coace in forme, acesta nu trebuie sa depaseasca jumatatea formei respective, pentru a avea loc sa creasca
- Cuptorul sa fie bine incins, iar la inceputul perioadei de coacere, 10 – 15 minute sa fie aburi in cuptor. Aburul se obtine prin introducerea unei tavite cu apa clocotita.
- Bucatile de aluat sa fie dospite suficient dospite dupa modelare sau dupa ce au fost puse in forme
- Timpul de coacere precizat in retete este unul orientativ, acesta putand fi mai mare sau mai mic in functie de temperatura cuptorului
- Dupa coacere, produsele nu se vor aseza unele peste altele, deoarece miezul isi pierde calitatile si devine cleios

dupa ing. Maria Ardeleanu, "Painea de casa si preparatele din aluat", Ed. Ceres, Bucuresti, 1978
articol preluat de aici

La multi ani, ROMANIA !

2008-12-01T11:04:00.010+02:00

1 Decembrie, sarbatoarea nationala a romanilor
Se implinesc 90 de ani de cand ziua de 1 Decembrie este cinstita de intreaga natiune romana. Atunci, prin hotararea intregului popor roman, se implinea un vis secular, pentru indeplinirea caruia au luptat si si-au dat obolul de suferinta si sange multe generatii: unitatea national statala a romanilor, hotarata, pentru totdeauna, de Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, in sfanta zi de 1 Decembrie 1918.
Unirea romanilor s-a realizat in cadrul unui proces, inceput cu dubla recunoastere a lui Alexandru Ioan Cuza si lupta diplomatica dusa de acesta cu Marile Puteri pentru recunoasterea unirii Moldovei cu Tara Romaneasca, a continuat apoi cucerirea independentei de stat a Romaniei si reunirea Dobrogei cu Tara, pentru a se incheia in acest moment , cel al zilei de 1 Decembrie 1918, cand unitatea romaneasca s-a desavarsit.
(Expr. A-si da obolul = a contribui cu un mic ajutor în scop de binefacere)

Controlul calitatii in industria panificatiei. Metode de analiza

2008-11-02T09:51:00.006+02:00

Pentru cei care nu sunt la curent cu noutatile editoriale din domeniul moraritului si panificatiei, semnalam aparitia cartii "Controlul calitatii in industria panificatiei" sub coordonarea doamnei prof.dr. Despina Bordei. Cartea reprezinta unul dintre cele mai importante eforturi de sistematizare a metodelor si tehnicilor de control al calitatii in domeniul moraritului si panificatiei, realizate de un grup de specialisti romani si una dintre cele mai importante lucrari publicate in acest domeniu dupa 1989.
Cartea descrie in extenso principalele metode de analiza a graului, fainii, drojdiei de panificatie, oualor si conservelor din ou, metodele de analiza a semifabricatelor de panificatie, a painii, pastelor fainoase si biscuitilor. Cartea are un capitol larg (de peste 100 de pagini) dedicat principiilor si tehnicilor moderne de evaluare a calitatii microbiologice si a sigurantei alimentare in panificatie, unde sunt descrise pe larg cele mai importante metode de analiza microbiologica cu aplicare in industria alimentara.
Avand in vedere numarul mare de standarde la care se raporteaza, precum si acuratetea descrierii metodelor de analiza, aceasta carte poate constitui un adevarat manual pentru orice laborator din industria alimentara, o carte de referinta pentru orice specialist din domeniu.
Cartea este aparuta la editura Academica din Galati si este editata in conditii de calitate exceptionala. Un exemplar are aproape 800 de pagini si costa 100 RON. Pentru comanda este suficient sa trimiteti un e-mail la adresa: cipnpopa@yahoo.com, in care sa specificati un numar de telefon de contact. Livrarea se va face prin posta, taxele de expediere fiind incluse in pretul anuntat mai sus.
Articol preluat de aici

IndAgra Farm 2008

2008-10-27T18:42:00.004+02:00

IndAgra Farm, expozitia internationala in domeniul produselor si echipamentelor din domeniul agriculturii si zootehniei se va desfasura in perioada 05-09 noiembrie 2008, concomitent cu expozitia specializata ALL PACK – expozitie internationala pentru ambalaje, materiale, masini si echipamente specifice.
Expozitia internationala de produse si echipamente din industria alimentara - IndAgra Food sa desfasurat in perioada 04-08 iunie 2008, in cadrul Complexului Expozitional Romexpo.
Tematica IndAgra Farm
SECTIUNI TEMATICE
1. SALON DE AGRICULTURA
1.1 Masini, utilaje si unelte agricole:
1.1.1 Masini, utilaje si unelte pentru pregatirea si prelucrarea solului
1.1.2 Masini, utilaje si unelte pentru semanat (diferite culturi)
1.1.3 Masini, utilaje si unelte pentru recoltat (diferite culturi)
1.1.4 Uscatoare, silozuri, transportoare pentru cereale
1.1.5 Tractoare
1.1.6 Remorci
1.1.7 Anvelope agricole si piese de schimb pentru tractoare si utilaje agricole
1.2 Seminte si material saditor
1.2.1 Pregatirea si tratarea materialului semincier
1.3 Ingrasaminte si pesticide
1.4 Tehnologii, materiale si echipamente pentru irigatii
2. SALON DE CRESTERE A ANIMALELOR
2.1 Animale de rasa si pasari
2.2 Tehnologii de cresterea animalelor
2.3 Tehnologii si metode de imbunatatire a raselor
2.4 Incubatoare
2.5 Furaje si nutreturi combinate
2.6 Tehnologii pentru imbunatatirea calitatii nutreturilor folosite
2.7 Medicina veterinara (tratamente, vaccinuri si medicamente)
2.8 Produse si echipamente pentru igiena Ã®n zootehnie
2.9 Inginerie genetica
2.10 Masini si echipamente pentru abatorizare
2.11 Echipamente si tehnologii pentru fermele de lapte
3. SALON DE CRESTERE A PASARILOR - ROMAVICOLA
3.1 Tehnologii de crestere a pasarilor
3.2 Incubatoare
3.3 Furaje, concentrate, aditivi, premixuri
3.4 Echipamente pentru recoltarea, sortarea, ambalarea si transportul oualor
3.5 Instrumente si medicamente de uz veterinar, dezinfectanti
3.6 Inginerie genetica si metode de ameliorare a raselor
3.7 Igiena si siguranta pasarilor, asigurari
3.8 Inseminare artificiala si reproducere
3.9 Echipamente de incalzire si aer conditionat
3.10 Silozuri si mijloace de transport a pasarilor
4. SALON DE CRESTERE A PORCILOR - EXPO SUINICOLA
4.1 Produse folosite la inseminarea artificiala si sterilizare
4.2 Nutreturi, aditivi si metode de hranire
4.3 Sisteme de distributie a hranei
4.4 Produse farmaceutice si medicina veterinara
4.5 Vaccinuri si hrana probiotica
4.6 Produse de curatenie si igiena
4.7 Echipamente de incalzire si aer conditionat
4.8 Silozuri si mijloace de transport al animalelor
5. FLORI, GRADINARIT
5.1 Flori si plante de apartament
5.2 Flori si plante pentru gradini, parcuri si sere
5.3 Mobilier si accesorii pentru gradini si terase
5.4 Echipamente si unelte pentru gradini, parcuri si sere
5.5 Articole pentru flori si plante
Mai multe informatii pe www.indagra.ro
Inscrie-te ON-LINE si primesti gratuit o invitatie!!!

Simpozionul „Tradiţie şi modernitate în industria de morărit şi panificaţie”

2008-10-04T15:13:00.002+03:00

In perioada 16 – 18 octombrie 2008 va avea loc cea de a XVII-a ediţie a Simpozionului Naţional cu participare internaţională „Tradiţie şi modernitate în industria de morărit şi panificaţie” la Căciulata, jud. Vâlcea.
Participanţii vor putea prezenta lucrări de specialitate în plen sau în sesiunea de postere. Lucrările vor fi avizate şi introduse în programul simpozionului de catre Comitetul de organizare. Lucrările ce vor fi sustinute în plen, vor fi comunicate autorilor pana la 19 septembrie 2008.
Cei interesaţi vor putea participa la expoziţia de produse, eşantioane, echipamente, materiale de promovare, organizată în foaierul sălii de conferinţe din cadrul Complexului hotelier Cozia –Căciulata.

Taxe de participare:
- 300 RON/ lucrare în plen sau poster (cu excepţia cadrelor didactice şi a celor din cercetare)
- 400 RON/ stand în cadrul expoziţiei

Termenul limita pentru înscrierea lucrărilor: 12 septembrie 2008
Termen limită înscriere expozanţi: 12 septembrie 2008
Termen limită înscriere participanţi simpozion: 26 septembrie 2008

Relaţii suplimentare, confirmari de participare şi înscriere expozanţi:
S.C. VEL PITAR S.A.
Ramona Sevastre, Coordonator Relaţii Publice
E-mail: ramona.sevastre@velpitar.ro
Fax: 021 460.90.09
Telefon:0745 545 684

Înscrierea lucrărilor (pe fax sau e-mail): (tilul, autorii si un mic rezumat) se pot face la urmatoarele adrese de e-mail:
asmp@bioresurse.ro
nastasia.belc@bioresurse.ro

DETALII ORGANIZATORICE
Taxă cazare:
Hotel Cozia **/ Hotel Caciulata **
Camera DBL – 140 RON/ noapte (mic dejun inclus)
Camera SGL – 100 RON/noapte (mic dejun inclus)
Taxă masă colegială:
Restaurant ***** - Hotel Căciulata 70 RON/persoană
Mai multe detalii: aici

Berea medicinală

2008-09-04T14:46:00.006+03:00

Băutura este slab alcoolizată, poate fi preparată în casă şi este indicată bolnavilor cu probleme digestive şi hipertensivilor.
O ceşcuţă de bere medicinală după fiecare masă fortifică organismul, susţin unii nutriţionişti.
Licoarea este preparată prin adăugarea unui macerat din plante.
Berea medicinală se prepară în casă şi foloseşte ca materii prime de bază orzul, hameiul, apa şi drojdia. Orzul poate fi înlocuit cu boabe de grâu, de porumb, orez sau ovăz.
Reţetă de preparare:
Avem nevoie de următoarele ingrediente: 10 l apă, 750 g malţ de orz, 750 g boabe de porumb, 10 conuri de hamei, 30 g drojdie de bere. Preparare: într-un vas emailat fierbem malţul şi porumbul, la foc mic, timp de patru ore.
După aceea adăugăm conurile de hamei, înfăşurate în tifon şi lăsăm licoarea să mai fiarbă 20 de minute. Apoi strecurăm berea într-un vas curat, adăugăm zahărul şi lăsăm băutura să se răcească până la temperatura de 30 de grade.
În final, adăugăm drojdia amestecând foarte bine ingredientele. Timp de două zile, berea obţinută se păstrează la rece. După această etapă licoarea o punem în sticle pe care le închidem ermetic şi le depozităm la rece. După cel puţin 24 de ore, berea poate fi degustată. Peste această bere obţinută în casă şi care conţine 5% alcool se adaugă diferite macerate din plante pentru obţinerea berii medicinale.
Astfel, berea indicată persoanelor care suferă de afecţiuni digestive se adaugă un amestec compus din 10 g de flori de pelin, 10 g de muguri de pin şi un litru de bere preparată după reţeta prezentată mai sus. Se lasă trei zile la macerat. Doza zilnică indicată este de o ceşcuţă, după mesele principale.
Poate fi consumată de şoferi
Berea medicinală englezească este un excelent tonic general. Compoziţia se prepară din 15 g de rădăcină de genţiană, 10 g coajă de lămâie, 1 g de scorţişoară. Aceste ingrediente se macerează într-un litru de bere fără alcool timp de trei zile.
Se consumă două - patru ceşcuţe pe zi. Băutura poate fi consumată de cei care obosesc uşor, precum şi de şoferii care călătoresc pe distanţe mari.
Berea medicinală antifermentativă este o băutură ideală pentru cei care suferă de colici.
O astfel de licoare o preparăm din oregano-vârfurile înflorite (30 g)pe care le macerăm într-un litru de bere, timp de două zile. Se consumă o ceşcuţă pe zi sau când apar probleme digestive.
Fitoterapeutul Eugen Giurgiu recomandă berea medicinală persoanelor care suferă de afecţiuni digestive, hipertensivilor, precum şi celor care au nevoie de fortificarea organismului.
Articolul a fost preluat de aici:

Legislatie vinuri

2008-09-01T15:55:00.003+03:00

Legea româna recunoaste urmatoarele categorii de vinuri: Vinuri pentru consumul curent: Vin de masa (VM), Vin de masa superior (VMS) Vinuri de calitate: Vin superior (VS), Vin de calitate superioara cu denumire de origine controlata(VDOC), Vin cu denumire de origine controlata (DOC), Vinuri cu denumire de origine controlata si trepte de calitate (DOCC).
* Cules la maturitate deplina (CMD)
* Cules târziu (CT)
* Cules selectionat (CS)
* Cules la înnobilarea boabelor (CIB)
* Cules la stafidirea boabelor (CSB)
* Cules la maturitate de înnobilare (CMI)
Din punct de vedereal continutului de zahar, vinurile pot fi clasificate dupa cum urmeaza: seci(pâna la 4 g/l), demi-seci (între 4-12 g/l), demi-dulci (între 12-50 g/l) si dulci (peste 50 g/l).
Vinurile de calitate superioara (VS) sunt produse din varietati de struguri cu potential ridicat, provenite din regiuni viticole bine definite. Aceste vinuri sunt vândute sub denumirea podgoriei sau a regiunii viticole, cu sau fara mentiunea tipului de strugure utilizat; vinurile vândute cu utilizarea numelui strugurelui folosit trebuie sa contina cel putin 85% din varietatea respectiva.
Vinurile de calitate superioara cu denumire de origine controlata (VDOC) sunt produse din soiuri de struguri autorizate si recomandate pentru cultivare în regiunea respectiva, dupa criterii dinainte stabilite, cum ar fi: regiune viticola, varietate si asortiment de varietati, metode de cultivare, cantitate maxima de struguri per hectar, control tehnic si de calitate.
Dreptul de a produce vinuri cu denumire de origine controlata este acordat de catre Ministerul Agriculturii, bazat pe propunei facute de catre Oficiul National al vinului si viei (începând cu recolta 1993). Ministerul Agriculturii, Oficiul National al vinului si viei si Institutul National de Cercetari garanteaza autenticitatea vinurilor cu denumire de origine controlata.
Potrivit dispozitiilor Oficiului Român al vinului si viei, vinurile cu denumire de origine controlata trebuie sa aiba o vechime de cel putin 1-2 ani, pentru vinurile albe si minimum 2-3 ani, pentru vinurile rosii; vinurile trebuie pastrate în butoaie de stejar cel putin jumatate din aceste perioade. Exista 14 laboratoare autorizate, situate în principalele podgorii, ce analizeaza caracteristicile fizice si chimice ale vinurilor; atât inspectorii cât si chimistii ce îsi desfasoara activitatea în aceste laboaratoare, poseda propriul lor sigiliu; copii ale acestor sigilii sunt înregistrate la sediul departamentui specializat al Uniunii Europene din Bruxelles.
Articolul a fost preluat de aici:
TIPURI DE STRUGURI
Vinurile românesti sunt produse atât din soiuri autohtone de struguri, cât si din soiuri importate, cu calitati oenologice caracteristice, ce s-au adaptat foarte bine conditiilor climatice specifice din România. Ceea ce urmeaza este o succinta descriere a soiurilor de struguri specific românesti.
FETEASCA ALBA - Aceasta varietate, una dintre cele mai vechi, este cultivata în marea majoritate a podgoriilor si în mod special în Moldova si în Transilvania; vinurile rezultate, de o deosebita finete, sunt seci sau demi-seci, cu un foarte bun echilibru între alcool si aciditate.
FETEASCA REGALA - Originara din Transilvania, aceasta varietate se cultiva în marea majoritate a podgoriilor si produce vinuri cu calitati variind între cele ale vinurilor de masa si cele ale vinurilor superioare. Vinurile au un continut de alcool de 10.5-11.5 %, sunt seci, proaspete si au o aciditate si un buchet specifice.
BUSUIOACA de BOHOTIN - This UNIQUE grape ,grows in a tiny area in Moldavia, County of Iassy. The wine has a golden rusty color, unidetifieble with any other wine. Its flavor is unique to, resembling honey suckle and ripe juicy peaches, with aperfect harmony of sugar, alcohol and acidity. The seet taste , sometimes has a barely perceptable almond like bitter aroma.
GRASA DE COTNARI - Aceasta varietate, originara din stravechea podgorie Cotnari, este cultivata înca din vremea domnitorului Stefan cel Mare. Produs din struguri stafiditi si atinsi, deja, de botrytis cinerea, vinul are o concentratie de zahar de peste 240 de grame la litru.
BABEASCA NEAGRA - Acest soi, din care se produce renumitul vin Babeasca, este unul foarte vechi, cultivat mai ales în podgoriile din Moldova (Odobesti, Costesti, Panciu, ca si în alte podgorii din regiunea respectiva).
FETEASCA NEAGRA - Cultivat, cu precadere, în viile din centrul si sudul Moldovei, ca si în podgoriile valahe de la Dealu Mare si Stefanesti, acest soi vechi, traditional, da nastere unor vinuri seci sau demi-seci, de culoare rosie cu reflexe purpurii, cu o aroma specifica de fructe de padure; robust, dar delicat, acest vin devine cu adevarat bogat odata cu trecerea timpului.
TAMÂIOASA ROMÂNEASCA - Acest soi, ce se utilizeaza, mai ales, pentru obtinerea vinurilor naturale dulci sau demi-dulci, da nastere unor vinuri originale, cu un continut de alcool de 12-12.5 %, o culoare galben-aurie, un buchet complex ce aminteste de florile de câmp si mierea, un gust persistent si un echilibru de neegalat între alcool, zahar si aciditate.
Articolul a fost preluat de aici:

Degustarea vinurilor

2008-07-05T22:56:00.004+03:00

„Cine ştie sã deguste un vin bun, ştie sã soarbã din el picãturi de geniu“ - Baudelaire

Prin degustare se înţelege actul conştient prin care calitatea şi caracterul vinului sunt evaluate şi nu urmãreşte neapãrat identificarea acestuia. Deosebirea dintre un consumator obişnuit şi degustãtor este nevoia ultimului de a descrie şi de a asocia cuvinte senzaţiilor date de un vin.

Fãrã a ne dori sã devenim cu toţii degustãtori este totuşi indicat sã cunoaştem tehnicile degustãrii. Acest lucru ne va ajuta sã evaluãm un vin din punct de vedere al raportului calitate/preţ în vederea cumpãrãrii şi, totodatã, fiind în mãsurã sã înţelegem şi sã interpretãm caracteristicile organoleptice ale unui vin, vom reuşi sã facem asocierea, cu succes, a acestuia cu preparatele culinare. Analiza senzorialã este realizatã cu ajutorul vãzului, mirosului şi gustului, degustarea realizându-se astfel în trei etape:

Examenul vizual

Se toarnã vin în pahar, nu mai mult de 1/3 din capacitatea acestuia, se îndreaptã spre o sursã de luminã şi se examineazã culoarea vinului şi intensitatea ei, limpiditatea, perlarea şi fluiditatea acestuia.

Examenul olfactiv

Trucul este sã faci astfel încât aromele sã se evapore şi sã intre în contact cu bulbul olfactiv. Cel mai uşor mod prin care putem încuraja evaporarea elementelor volatile este agitarea paharului şi folosirea cu grijã a temperaturii. Primul lucru care trebuie verificat este dacã vinul are un miros plãcut şi proaspãt sau un miros neplãcut, lucru care indicã astfel un defect. Intensitatea aromelor este la fel de importantã. Însã partea cea mai complexã a operaţiunii este identificarea aromelor pe care vinul le conţine. Pe lângã compuşii ce rezultã din struguri, aroma ne mai poate oferi informaţii şi despre tehnicile de vinificaţie folosite.

Examenul gustativ

Gustul este ultimul dintre simţurile folosite la o degustare. Acesta ar trebui sã confirme impresile deja fãcute şi sã adauge ultimele detalii importante. Examenul gustativ se realizeazã cu ajutorul papilelor gustative ale limbii care percep cele patru gusturi fundamentale: dulce, sãrat, acru şi amar. Toate celelalte senzaţii, pe care noi le numim tot gusturi, sunt de fapt mirosuri. Aromele percepute în acest moment sunt duse la organele retro-olfactive prin canalul ce leagã gura cu nasul.

Trebuie sã considerãm şi sã analizãm toate impresiile percepute. Indicatorii cei mai importanţi ai calitãţii unui vin sunt echilibrul şi lungimea gustului acestuia.

Articolul a fost preluat de aici

Legenda vinului

2008-05-10T09:40:00.002+03:00

O legenda il arata pe Dionysos tanar, mergand spre insula Naxos. Obosit din cauza drumului lung, se aseza pe o pajiste sa se odihneasca. La picioarele lui observa o planta firava necunoscuta. Ii placu infatisarea ei si la plecare o smulse, luand-o cu sine. Soarele ardea puternic si dogoarea ar fi putut pali planta smulsa. Voind s-o apere de arsita, Dionysos folosi un os de pasare gasit pe drum, in care a introdus planta firava. Tinuta insa in mana lui de zeu cu puteri supranaturale, planta a continuat sa creasca vazand cu ochii si osul de pasare deveni tot mai neincapator. Dionysos gasi un os de leu in golul caruia puse osul de pasare cu planta cu tot. Planta crescu mereu, mai viguroasa si osul deveni si el neincapator. Mergand pe drum gasi o capatana de magar si puse in ea planta, cu osul de pasare si cu cel de leu la un loc. In sfarsit, ajungand la Naxos el sadi in pamant planta care era vita de vie. Acesta, crescu, facand struguri minunati pe care Dionysos il transforma in vin, invatandu-i si pe oameni sa lucreze via si sa bea vin Legenda spune ca vinul din aceasta vita capatase insusirile celor trei receptacule in care crescuse si anume: cei ce au baut putin din vinul oferit de zeu, la inceput au fost veseli si au ciripit ca pasarelele; cei care au baut mai mult au devenit combative, bravi si puternici ca leul; iar cei care s-au intrecut cu bautura au inceput sa raga ca magarul.
Articolul a fost preluat de aici: http://www.vinul.ro/legende.html

Cateva notiuni despre vinuri

2008-05-04T16:59:00.003+03:00

1. Degustarea vinurilor
Prin degustare se intelege actul constient prin care calitatea si caracterul vinului sunt evaluate si nu urmareste neaparat identificarea acestuia. Deosebirea dintre un consumator obisnuit si degustator este nevoia ultimului de a descrie si de a asocia cuvinte senzatiilor date de un vin.
Cunoasterea tehnicilor degustarii usureaza evaluarea unui vin si asocierea acestuia cu preparatele culinare. Analiza senzoriala este realizata cu ajutorul vazului, mirosului si gustului, degustarea realizandu-se astfel in trei etape:
Examenul vizual
Se toarna vin in pahar, nu mai mult de 1/3 din capacitatea acestuia, se indreapta spre o sursa de lumina si se examineaza culoarea vinului si intensitatea ei, limpiditatea, perlarea si fluiditatea acestuia.
Examenul olfactiv
Trucul este sa faci astfel incat aromele sa se evapore si sa intre in contact cu bulbul olfactiv. Cel mai usor mod prin care putem incuraja evaporarea elementelor volatile este agitarea paharului si folosirea cu grija a temperaturii. Primul lucru care trebuie verificat este daca vinul are un miros placut si proaspat sau un miros neplacut, lucru care indica astfel un defect. Intensitatea aromelor este la fel de importanta. Insa partea cea mai complexa a operatiunii este identificarea aromelor pe care vinul le contine. Pe langa compusii ce rezulta din struguri, aroma ne mai poate oferi informatii si despre tehnicile de vinificatie folosite.
Examenul gustativ
Gustul este ultimul dintre simturile folosite la o degustare. Acesta ar trebui sa confirme impresile deja facute si sa adauge ultimele detalii importante. Examenul gustativ se realizeaza cu ajutorul papilelor gustative ale limbii care percep cele patru gusturi fundamentale: dulce, sarat, acru si amar. Toate celalate senzatii pe care noi le numim tot gusturi sunt de fapt mirosuri. Aromele percepute in acest moment sunt duse la organele retro-olfactive prin canalul ce leaga gura cu nasul.
2.Tipurile de vin
Vinurile sunt catalogate de la vinuri comune, cu un grad alcoolic de minim 8,5 grade, pana la vinuri de soi care se obtin in conditii deosebite. Din cauza diferentierii atat de largi a consumatorilor si gusturilor, este necesara o clasificare a valorii vinului dupa mai multe criterii.
Dupa gradul alcoolic:
- vinuri de masa cu tarie alcoolica 8,5 grade
- vin de masa superior cu taria intre 8,5 si 9,5
- vinuri de calitate superioara cu minim 10 grade alcool
Dupa denumirea de origine controlata:
- vinuri cu denumire de origine controlata -DOC
- vinuri cu denumire de origine controlata cu trepte de calitate - DOCC
- vinuri DOC culese la maturitate deplina - DOCC-CMD
- vinuri DOC culese tarziu - DOCC-CT
- vinuri DOC culese la innobilarea boabelor DOCC-CIB
In functie de acumulare a zaharurilor:
- vinuri seci - cu un continut cuprins pana la 4,0 g/l inclusiv
- vinuri demiseci - cu zahar intre 4,01 g/l si 12 g/l
- vinuri demidulci - continut de zaharuri cuprins intre 12,01 g/l si 50 g/l
- vinuri dulci - cu zaharuri peste 50 g/l.
3.Asortarea vinului cu mancarea
Majoritatea vinurilor sunt produse pentru a acompania preparate culinare, insa exista reguli in acest sens care sa ne ajute sa le asociem cu succes.
Stilul vinurilor dintr-o anumita regiune a evoluat ca sa completeze bucataria din zona respectiva, acest lucru fiind un bun punct de plecare in realizarea unui mariaj fericit.
Pentru o imbinare perfecta trebuiesc analizate elementele de baza ale gustului, atat din vin cat si din mancare, principiul fiind echilibrarea acestora, astfel incat nici una dintre ele sa nu o domine pe cealalta.
Potrivirea „greutatii” vinului cu cea a preparatului ar trebui sa fie primul lucru avut in vedere. Astfel, vanatul are nevoie de un vin corpolent. Un vin rosu puternic este alegerea potrivita, fiind insa mai importanta corpolenta vinului decat culoarea acestuia. De multe ori, un vin alb complex este un mai bun partener pentru carne decat unul rosu usor.
Mancarurile usoare din carne alba sau peste trebuie insotite de vinuri delicate, recomandate fiind atat cele albe, cat si cele rosii usoare.
De asemenea, trebuie analizata combinatia dintre dulce, aciditate si tanini, impreuna cu fructuozitatea si caracteristicile aromelor dintr-un vin. Toate acestea ajuta sa determinam carui tip de preparat culinar ii poate fi asociat un anumit vin.
Un vin sec va parea acru atunci cand este servit cu un preparat mai dulce. Astfel vinul din struguri culesi tarziu sau afectatii de botrytis este ideal la desert. Vinurile dulci cu o aciditate ridicata pot fi superbe alaturi de mancaruri uleioase. Greutatea vinului si a preparatului sunt similare iar aciditatea din vin ii poate tine piept grasimii din mancare.
Vinurile cu o buna aciditate se potrivesc cu preparate mai acre. Un vin rosu italienesc cu o aciditate marcata echilibreaza bucataria autohtona bazata pe rosii si ulei de masline.
Vinurile cu un caracter floral se asociaza cu fructele proaspete. Gewurztraminerul merge foarte bine cu preparate mai codimentate. Preparatele afumate - cu vinuri maturate in baricuri din lemn de stejar.
Acest articol a fost preluat de aici

PASTE FERICIT !!!

2008-04-25T15:35:00.004+03:00

La Sarbatoarea Sfintelor Pasti sa coboare linistea si pacea, minunea Invierii lui Isus sa dainuie in inimile tuturor, sa va lumineze viata si sa va aduca renasterea credintei, a sperantei a bucuriei, cu bunatate si caldura in suflete.
Sa va bucure Dumnezeu, sa va dea sanatate, sa fiti impreuna cat mai mult timp, iar bucuriile sa tina la distanta toate necazurile!
Taina invierii...ce nu am da sa o primim,
Doar prin iertare si iubire o gasim,
Un gand curat si luminat, afara clopotele bat,
HRISTOS A INVIAT!

Fabricarea produselor speciale

2008-04-09T09:55:00.002+03:00

A. Fabricarea cozonacilor
În prezent se realizează mai multe sortimente de cozonaci, cum ar fi: cozonac simplu, cozonac cu stafide, cozonac cu mac, etc., la fabricarea cărora se aplică procesul tehnologic şi reţeta cadru a principalului sortiment, cozonacul simplu, celelalte diferind prin unele adaosuri şi operaţii care se execută la modelare.
Cozonacul simplu se obţine din făină, apă, drojdie, sare, zahăr, grăsimi
(ulei, margarină), lapte, ouă şi arome, la alte sortimente adăugându-se stafide, rahat sau umplutură de nuci, etc.
Prepararea aluatului se face prin metoda indirectă, maiaua formându-se din făină, apă, drojdie şi o anumită cantitate de lapte. Apa şi laptele se încălzesc în prealabil, astfel încât maiaua să rezulte cu temperatura de circa 36 0C. Frământarea durează 10 – 12 minute, în funcţie de calitatea făinii şi de tipul malaxorului utilizat.
După ce fermentează aproximativ 2 ore, când aciditatea ajunge la 3 – 4 grade, iar la apăsare uşoară suprafaţa se lasă puţin în jos şi apoi revine încet înapoi, maiaua se consideră maturizată şi se trece la prepararea aluatului. În prealabil, se amestecă margarina cu zahărul în cuva maşinii de bătut cremă. Apoi se adaugă ouăle amestecate împreună cu sarea şi aromele, continuându-se baterea, după care se introduce restul cantităţii de lapte, amestecându-se totul bine. Temperatura acestei compoziţii trebuie să fie de 36 – 38 0C, ceea ce se poate obţine prin încălzirea laptelui. Astfel pregătit, acest amestec se adaugă la maia şi se frământă în malaxor împreună cu restul de făină şi o cantitate redusă de apă, timp de 2–3 minute, după care se adaugă uleiul, continuându-se frământarea încă 8– 12 minute, până rezultă un aluat omogen.
Aluatul frământat a cărui temperatură este de aproximativ 37 0C, se trece la fermentare într-un spaţiu a cărui temperatură trebuie să fie de 32–33 0C, iar umiditatea relativă a aerului de 75–80 %. După circa 35 minute aluatul se refrământă şi se supune în continuare fermentaţiei timp de 15–30 minute, în funcţie de calitatea făinii, până ce se afânează bine şi aciditatea ajunge la 2,5–3,5 grade.
Prelucrarea aluatului. Se face mai întâi divizarea aluatului în bucăţi de masă corespunzătoare greutăţii produsului finit (exemplu 1,120 kg pentru cozonacul de 1 kg bucata). Fiecare bucată astfel obţinută se modelează rotund şi după o fermentaţie intermediară de 2 – 3 minute se împarte în alte trei porţii, care prin modelare se alungesc sub formă de fitiluri şi se împletesc, iar apoi se aşează în formele de copt. La toate operaţiile de prelucrare, pentru ca aluatul să nu se lipească de mâini sau masa de lucru, se foloseşte ulei, iar formele de copt se ung, se căptuşesc pe fund cu hârtie pergaminată şi se presară pe pereţii laterali cu zahăr tos.
Formele cu aluat se trec la dospirea finală timp de 40 – 50 minute, sfârşitul acesteia apreciindu-se pe cale senzorială şi prin determinarea acidităţii (trebuie să fie de 3 – 4 grade. După dospire cozonacii se ung cu soluţie de ouă şi se presară pe deasupra cu zahăr tos.
Coacerea se face timp de 45–50 minute, la temperatura de 200–220 0C. Se recomandă ca timp de 15–20 minute coacerea să aibă loc în atmosferă fără abur, iar temperatura cuptorului să fie la sfârşitul coacerii mai redusă cu circa 20 0C decât cea iniţială.
După coacere cozonacii se scot din tăvi şi se lasă pentru răcire timp de minimum o oră, după care sunt aşezaţi în lădiţe pentru transport. Pentru o mai bună conservare se recomandă ambalarea în hârtie cerată sau pergaminată.
Ambalarea cozonacilor se face manual sau mecanizat, acest din urmă procedeu necesitând maşini speciale, care să elimine volumul mare de muncă solicitat la ambalare. Se foloseşte maşini de ambalat prin învelire, ca şi în cazul biscuiţilor.
B. Fabricarea checurilor
Checurile sunt produse ce se obţin într-o gamă largă de sortimente, la a căror fabricaţie se utilizează, în principal făina, zahăr, ouă, grăsime şi fructe confiate, stafide sau rahat. Reţeta cadru pentru astfel de produse cuprinde 20–30 kg de zahăr, 25–30 kg de ouă şi 25–30 kg fructe sau rahat, raportate la 100 kg de făină. Dintre sortimentele mai importante fac parte checul cu fructe şi checul cu rahat.
Procesul tehnologic pentru fabricarea checurilor relativ simplu şi se realizează cu ajutorul utilajelor şi instalaţiilor folosite la obţinerea produselor de franzelărie. La fabricarea checurilor se folosesc două tehnologii cadru, în funcţie de metoda pentru afânarea aluatului (pe cale biochimică sau pe cale chimică).
Aluatul preparat de consistenţă redusă (moale) şi se frământă cu ajutorul bătătoarelor, similare cu cele utilizate la obţinerea cremelor pentru biscuiţi, sau cu malaxoare de capacitate mică. În cazul în care aluatul conţine cantităţi mari de ouă şi zahăr, se face mai întâi înspumarea ouălor cu zahăr, după care se adaugă şi celelalte componente prevăzute de reţetă. După frământare, aluatul este divizat în porţii şi turnat în tăvi de diferite forme (prismatice, rotunde, etc.) pentru coacere. Se face apoi o fermentaţie de 20–30 minute la 32–36 0C şi umiditate relativă a aerului de peste 75 %, în cazul aluatului afânat pe cale biochimică, după care tăvile se introduc în cuptor pentru coacere 10–30 minute, la 180–250 0C.
Atunci când se practică metoda de afânare chimică, substanţele de afânare(bicarbonat de sodiu sau bicarbonat de amoniu) se adaugă, spre sfârşitul frământării, dizolvate în apă.
Afânarea chimică se petrece la coacere, datorită reacţiei afânătorilor, care este accelerată de către temperatura din cuptor.
Checurile coapte se supun răcirii în mod asemănător celorlalte produse de panificaţie, după care se ambalează în hârtie pergaminată şi se păstrează în depozite curate şi bine aerisite, până la livrare.
Ambalarea se face manual sau cu maşina de ambalat prin învelire, asemănător cu ambalarea cozonacilor.

Analize de laborator pentru panificatie (6)

2008-03-14T21:04:00.005+02:00

Determinarea substanţelor proteice (Metoda Kjeldahl)
Proteinele din făina de grâu sunt formate din substanţe proteice generatoare de gluten (gliadina şi gluteina) care provin numai din endosperm precum şi din proteine aglutenice (albumine, globuline) care provin din stratul aleuronic, spermodermă şi în proporţie mai mică din pericarp. Aceste părţi anatomice ale grâului, se divizează mai greu decât endospermul şi se separă sub formă de tărâţe. Odată cu creşterea extracţiei făinii apar şi cantităţi crescute de tărâţe în făină care duc la o micşorare a conţinutului de proteine glutenice precum şi o creştere a conţinutului de proteine aglutenice. [ Danciu, I., 1997]
Pentru obţinerea pâinii de calitate, conţinutul minim de proteine al făinii trebuie să fie de 10,5%, iar pentru a fi panificabilă, făina trebuie să aibă min. 7% proteine. Cantitatea de proteină totală se determină în mod obişnuit cu metoda clasică Kjeldahl.
Principiul metodei
Mineralizarea probei de analizat cu H2SO4 în prezenţa unui catalizator, urmată de alcalinizare, distilare şi titrare a NH3 eliberat.
Reacţii chimice care au loc sunt următoarele:
În prezenţa catalizatorilor (sulfat de cupru sau de mercur) are loc oxidarea proteinelor, accelerându-se punerea în libertate a oxigenului din H2SO4, conform reacţiilor:
CuSO4 = CuO + SO3
4CuO = 2Cu2O + O2
Cu2O + H2SO4 = 2CuO + SO2 + H2O
sau
Hg + H2SO4 - HgO + H2O
4HgO = 2Hg2O + O2
Amoniacul rezultat în urma mineralizării reacţionează cu acidul sulfuric în exces formând sulfat de amoniu.
2NH3 + H2SO4 = (NH4)2SO4
Sulfatul de amoniu rezultat în mediu alcalin s scindează, cu eliberarea amoniacului conform reacţiei:
(NH4)2SO4 + 2NaOH = Na2SO4 + 2NH3 + 2H2O
Amoniacul eliberat este distilat prin antrenare de vapori de apă şi captat într-un volum de acid sulfuric cunoscut şi de concentraţie cunoscută, se leagă sub formă de sulfat de amoniu. Excesul de acid sulfuric este tratat cu o soluţie de hidroxid de sodiu de aceeaşi normalitate.
Aparatură:
1. aparat de distilare format din: balon de distilare de 750-1000cm3, deflegmator, refrigerent, vas colector de 500 cm3;
2. biuretă de 50 cm3, cu valoarea diviziunii de 0,05 cm3;
3. balon Kjeldhal de 500 cm3;
Reactivi:
1. HCl 0,1n;
2. H2SO4 d = 1,83-1,84 şi 0,1n;
3. NaOH sluţie 30% şi 0,1 n;
4. CuSO4;
5. (NH4)2SO4 soluţie 1n;
6. K2SO4 sau Na2SO4 anhidru;
7. Roşu de metil soluţie alcoolică 0,2%;
8. Fenolftaleină soluţie 1% în alcool etilic 60% vol.
Mod de lucru: Mineralizarea
Într-o fiolă de cântărire, tarată, se cântăresc prin diferenţă, cu precizie de o,oo1 g circa 2 g probă de făină. Se trece făina în balonul Kjeldahl, se adaugă 1 g CuSO4, 8 g Na2SO4 anhidru sau 10 g K2SO4 anhidru, câteva bucăţele de parafină (ca antispumant), o bilă de sticlă cu  = 6-7 mm şi 25 cm3 H2SO4 d = 1,83-1,84.
H2SO4, măsurat cu un cilindru gradat sau o pipetă automată, se lasă să se prelingă pe gâtul balonului, pentru a-l curăţa de eventualele particule aderente din probă. Se amestecă totul prin agitare uşoară.
Se aşează în gâtul balonului o pâlnie mică de sticlă şi se încălzeşte moderat, pentru a evita formarea unei spume abundente. Din momentul încetării spumării, se intensifică încălzirea, astfel ca vaporii de H2SO4 să se condenseze spre mijlocul gâtului balonului.
După ce lichidul s-a limpezit şi nu se mai schimbă nuanţa, se continuă încălzirea timp de 40 minute.
Observaţie:
În timpul mineralizării balonului Kjeldahl se trece cantitativ prin spălări succesive, în balonul de distilare să fie de minim 400 cm3. În vasul colector se introduc dintr-o biuretă 30 cm3 de H2SO4 sau HCl 0,1 n măsuraţi exact, apoi 2-5 picături de roşu de metil. În balonul de distilare se adaugă circa 100 cm3 de NaOH 30%, cu precauţie prin pâlnia cu robinet, astfel ca lichidul să se prelingă pe pereţii balonului, până când conţinutul acestuia capătă reacţie alcalină. Se încălzeşte balonul şi se distilă până când volumul lichidului din vasul colector ajunge la circa 300 cm3.
În timpul distilării capătul tubului prelungitor al recipientului trebuie să fie sub nivelul lichidului din vasul colector. Se coboară apoi vasul colector, astfel ca vârful tubului prelungitor să fie deasupra nivelului lichidului, se spală pereţii vasului colector şi capătul tubului prelungitor cu apă şi se continuă distilarea încă circa 5 minute.
Se titrează excesul de acid din vasul colector cu soluţie de NaOH 0,1 n până la virarea culorii. Se efectuează în paralel 2 determinări din aceeaşi probă de analizat.

Analize de laborator pentru panificatie (5)

2008-02-07T12:15:00.000+02:00

Determinarea acidităţii
I. Metoda cu alcool etilic 67% vol.
Principiul metodei: Extracţia cu alcool etilic 67% vol. a probei de analizat, filtrarea şi titrarea extractului cu soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 n, în prezenţa fenolftaleinei.
Reactivi:
1.alcool etilic 67% vol. proaspăt neutralizat, cu hidroxid de sodiu 0,1 n, în prezenţa a 2-3 picături de soluţie alcoolică de fenolftaleinei;
2.hidroxid de sodiu 0,1 n;
3.fenolftaleină, soluţie 1% în alcool etilic 70%
Mod de lucru: Într-un vas Erlenmeyer cu dop şlefuit se introduc 5 g de făină cântărite cu precizie de 0,01 g. Se adaugă 50 cm3 alcool etilic neutralizat, se astupă vasul cu dop, se agită timp de 5 minute şi se filtrează cu hârtie de filtru de porozitate medie. Pâlnia conţinând hârtia de filtru se aşează direct pe gura vasului, după care se acoperă cu o sticlă de ceas pentru a împiedica evaporarea. Se iau cu pipeta 20 cm3 din filtratul limpede, se introduc într-un vas Erlenmeyer curat, se adaugă 3 picături de soluţie de fenolftaleină şi se titrează cu soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 n până la apariţia culorii roz, care persistă un minut. Se efectuează în paralel două determinări din aceeaşi probă de analizat.
Calculul şi exprimarea rezultatelor:
Aciditatea determinată prin metoda cu alcool etilic 67% vol. se exprimă în grade. Un grad de aciditate reprezintă aciditatea din 100 g probă, care se neutralizează cu 1cm3 soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 n.
Aciditatea se calculează cu formula:
Aciditatea= [(V x V1 x 0,1x f)/m x V2]x100 [grade de aciditate], in care:
V – volumul de alcool etilic adăugat, în cm3;
V1 – volumul de filtru luat pentru determinare, în cm3;
V2 – volumul de filtrat luat pentru determinare, în cm3;
0,1 – normalizarea soluţiei de hidroxid de sodiu;
m - masa probei luată pentru determinări, în g;
f - factorul sluţiei de hidroxid de sodiu 0,1 n.
Rezultatul se exprimă cu o zecimală.
II. Metoda suspensiei în apă
Principiul metodei:
Extractul apos al probei de analizat se titrează cu soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 n, în prezenţa fenolftaleinei ca indicator.
Reactivi:
- hidroxid de sodiu 0,1 n;
- fenolftaleină, soluţie 1% în alcool etilic 70%.
Modul de lucru:
Într-un vas Erlenmeyer, se introduc 5 g de făină cântărite cu precizie de 0,01 g. Se adaugă 50 cm3 de apă şi se agită timp de 5 minute evitând formarea cocoloaşelor.
După omogenizare, se adaugă 3 picături de soluţie de fenolftaleină şi se titrează cu soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 n până la apariţia culorii roz, care persistă un minut.
Se efectuează în paralel două determinări din aceeaşi probă de analizat.
Calculul şi exprimarea rezultatelor
Aciditatea se calculează cu formula:
aciditatea =[(V x 0,1 x f)/m]x100, [grade de aciditate]
în care: V - volumul de soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 n folosit la titrare în cm3;
0,1 - normalitatea soluţiei de hidroxid de sodiu;
f - factorul soluţiei de hidroxid de sodiu 0,1 n;
m - masa probei luată pentru determinări în g.
Rezultatul se exprimă cu o zecimala.
Discuţii comparative între metode
La metoda suspensiei în apă este mai dificil de apreciat punctul de neutralizare datorită, atât prezenţei făinii în suspensie, cât şi din cauza coloraţiei proprii a făinurilor, coloraţie din ce în ce mai închisă pe măsură ce gradul lor de extracţie creşte. Pe de altă parte apa nu este un dizolvant potrivit, întrucât pe de o parte poate provoca procese de hidroliză, însă mai important este faptul că apa nu dizolvă acizii graşi liberi.
De aceea, rezultatele obţinute la determinarea acidităţii în suspensie de făină nu dau o imagine exactă a adevăratei acidităţi a materialului analizat, iar valorile găsite sunt cu mult mai mari decât cele obţinute cu ajutorul metodei cu alcool etilic 67% vol. propusă de A. Schulerund din Oslo. Alcoolul etilic 67% vol. poate dizolva toţi acizii organici, inclusiv acizii graşi liberi, precum şi fosfaţii acizi liberi, fără să se producă procese de hidroliză. Prin utilizarea alcoolului etilic de 90% vol. nu se dizolvă în întregime fosfaţii acizi.

Analize de laborator pentru panificatie (4)

2008-01-26T12:07:00.001+02:00

1. Determinarea porozităţii.
Porozitatea este o caracteristică tipică produselor din această grupă, care se determină în scopul verificării respectării reţetelor de fabricaţie şi procesului tehnologic şi pentru caracterizarea gradului de asimilare a produsului analizat.
Porozitatea este dată de volumul porilor, al golurilor dintr-un volum total al probei analizate.
Principiul metodei: determinarea volumului total al golurilor dintr-un volum cunoscut de miez, cunoscând densitatea şi masa acestuia.
Modul de lucru: Se taie o felie cu laturile paralele şi grosimea de 2 cm, din partea de mijloc a probei. Cu ajutorul perforatorului se decupează un cilindru de miez din mijlocul feliei, a cărui înălţime se verifică cu rigla (trebuie să fie de 2 cm). Se cântăreşte cilindrul de miez la balanţa tehnică, cu precizie de 0,01 g.
Porozitatea se exprimă în procente de volum şi se calculează cu formula:
Porozitatea, % vol.= [(V-m/q)/v]*100 , unde:
V = volumul cilindrului de miez, în cm3;
m = masa cilindrului de miez, în g;
q = densitatea miezului compact, în g/cm3;
q = 1,21 g/cm3 pâinea din făină neagră de grâu;
q = 1,23 g/cm3 pâinea semialbă de grâu;
q = 1,31 g/cm3 pâinea din făină albă şi specialităţile de panificaţie;
Rezultatul, media aritmetică a două determinări, se exprimă fără zecimale prin rotunjire. Cu cât porozitatea este mai mare cu atât produsul este mai uşor asimilabil. Pâinea bună are porozitatea de minim 70%. Produsele din făină albă au porozitatea mai mare (73-74%) decât cele din făină semialbă şi neagră (min 60%). Porozitate mai mare au şi produsele coapte în formă faţă de produsele similare coapte pe vatră.
2. Elasticitatea miezului de pâine se determină prin presarea unei bucăţi de miez de formă determinată, un timp dat şi măsurarea revenirii la poziţia iniţială, după înlăturarea forţei de presare.
Această caracteristică variază între 80 (pâinea neagră) şi 95% (pâinea albă), valoarea fiind mai mare la pâinea coaptă în formă faţă de cea coaptă pe vatră.
3. Determinarea conţinutului de apă.
Se realizează conform metodei prin uscare în etuvă la 130 grade celsius şi aducere la masă constantă.
Umiditatea miezului variază între 45 şi 48%, în funcţie de masa nominală şi sortimentul probei analizate.

Sarbatori fericite si LA MULTI ANI 2008 !!!

2007-12-26T19:34:00.000+02:00

Ultimele zile ale anului sunt gata sa treaca prin clepsidra timpului!
2008 este aproape sa-si deschida primele file albe, necunoscute. Va doresc sanatate, bucurii si impliniri! Frumusetea iernii cu albul fulgilor de nea presarati peste gandurile noastre, cu dulcele ecoul al colindelor, cu imaginea in suflet a celor dragi, ne va petrece intr-un nou an impliniti, iubiti, fericiti. Sa avem un 2008 asa cum ni-l dorim!

Anul nou...o bucurie
viata toata sa va fie!
bani, masina, tot ce vreti...
sanatate,'nalti nameti,
nu-i de-ajuns sa le doresti.
tipa, lupta, da-ti din coate
asa le obtii pe toate!

Spune anului ce vine,
sa-ti aduca numai bine...
si mai spune-i sa iti dea,
tot ce vrea inima ta...
fericire, sanatate si multi bani
"La Anu'si La Multi Ani!"

SFATURI ŞI REŢETE PENTRU OBŢINEREA COZONACULUI ACASA

2007-12-16T12:45:00.000+02:00

Ø Incălziţi bine spaţiul în care urmează să preparaţi cozonacii şi asiguraţi-va că nu există curenţi de aer rece.
Ø Asiguraţi-vă că făina este uscată (nu se lipeşte de degete).
Ø Ingredientele (laptele, drojdia, ouăle) trebuie să fie proaspete.
Ø Frecaţi cu puţină sare gălbenuşurile, înainte de a le introduce în aluat, pentru a da cozonacului o culoare aurie.
Ø Nu rupeţi aluatul la frământare.
Ø Folosiţi la frământare un amestec omogen de ulei cu unt sau ulei cu margarină.
Ø Aluatul la finalul frământării, nu trebuie să fie nici tare nici moale.
Ø Untul folosit la ungerea formelor, trebuie să fie mai întâi topit şi apoi răcit.
Ø Pentru a avea loc să crească, aşezaţi cozonacii doar până la jumătatea formelor, pentru ca aceştia să aibă loc să crească.
Ø Dospirea va fi considerată incheiată, atunci când aluatul a ajuns la marginea superioară a formelor.
Ø Cuptorul nu trebuie să fie prea încins, pentru a evita formarea crustei în faza iniţială a coacerii. Apariţia crustei nu lasă cozonacul să crească la coacere, determinând la final, un produs cu gust şi aspect neplăcut.
Ø Cozonacii nu se ţin la cuptor decât maxim 45 de minute. Temperatura cuptorului trebuie să fie mai mică în primele 15 minute şi potrivit de tare în rest.
Ø Nu deschideţi uşa cuptorului în prima parte a coacerii şi nici nu încercaţi cozonacul cu paiul, în rest. Există riscul ca aceştia să cadă.
Ø Dacă pe parcursul coacerii, observaţi că produsele au tendinţa să se rumenească prea tare, aşezaţi deasupra lor, o coală de hârtie.
Ø Nu aşezaţi cozonacii copţi unul lângă altul pentru răcire.

Reţete
Cozonac cu stafide
1 pachet de făină pentru cozonac (faina trebuie sa fie tip 000), 50 grame drojdie proaspătă, 6 ouă, 300 grame zahăr, 100 ml ulei (4 linguri), 200 grame margarină sau unt, jumătate de litru de lapte, o linguriţă de rom, 1 linguriţă de sare, 100 grame de stafide, mirodenii (coajă de lămâie sau de portocală) după gust.
Se cerne făina şi se lasă să stea la temperatura camerei cam o oră.
Gălbenuşurile se freacă cu puţină sare şi cu cantitatea de zahăr de mai sus, ţinându-le la căldură până se dizolvă tot zahărul, după care se trece la prepararea maielei.
Pentru aceasta se pun două pahare de făină într-un vas şi se amestecă cu drojdia, înmuiată într-o cană cu lapte călduţ, puţin îndulcit. Se amestecă totul cu o furculiţă, se presară cu făină, se acoperă cu un prosop curat şi se lasă la dospit într-un loc cald, 25 – 30 de minute.
După ce maiaua este gata, se începe frământatul. În vasul de frământare se adaugă restul de făină şi se face o gropiţă în care se toarnă gălbenuşurile, amestecate cu două albuşuri bătute spumă. Se adaugă apoi, maiaua, romul coaja de lămâie sau portocală şi se amestecă bine. Se toarnă apoi câte puţin restul de lapte şi se începe frământatul. Înainte de a începe, se ung pereţii vasului şi aluatul cu puţin ulei amestecat cu margarină şi unt. Aluatul se frământă şi se bate de vas, fără să se rupă. Se ia din dreapta şi apoi din stânga şi se răstoarnă spre mijloc. Operaţia se repetă până când compoziţia devine omogenă, apoi se adaugă grăsimea, treptat, până ce se încorporează întreaga cantitate. Se frământă astfel cel puţin trei sferturi de oră.După frământare, vasul cu aluat se lasă acoperit, la dospit într-un loc cald aproximativ 3 ore.
După dospire, se unge o planşetă cu ulei sau unt şi se pune aluatul. Acesta se împarte în trei părţi egale. Fiecare parte se întinde sub forma unei foi de un centimetru grosime, se unge cu unt sleit, se presară stafidele care anterior au fost ţinute cca o oră în rom şi se rulează.
Aluatul se pune în forme astfel încât să acopere jumătate din formă şi se unge pe deasupra cu ou bătut. Se acoperă formele şi se pun la cald cca 40 minute. Apoi se unge suprafaţa acestora cu un amestec de gălbenuş şi zahăr. Se introduc formele la cuptor cca 40 de minute.
După coacere, cozonacii nu se scot imediat din forme, ci se aşteaptă un pic să se mai răcească.

Cozonac cu nucă
Din 250 de grame de nuci, jumătate de litru de lapte, 50 grame de unt, 150 grame de zahăr, vanilie, coajă de portocală sau lămâie se prepară o pastă cu care se ung foiţele de aluat de cozonac obţinute conform reţetei anterioare.
Pasta de nuci se obţine astfel: se pune la fiert laptele, se adaugă untul, zahărul, vanilia, coaja de portocală sau lămâie şi se lasă să se fiarbă 7 minute, după care se adaugă nuca pisată. Se face focul mic, amestecând continuu compoziţia, până când aceasta devine consistentă ca o pastă. Se ia de pe foc şi se lasă să se răcească.
dupa ing. Maria Ardeleanu, "Painea de casa si preparatele din aluat", Ed. Ceres, Bucuresti, 1978
Articolul a fost preluat de aici

Metode de preparare a painii

2007-12-02T16:14:00.000+02:00

Exista doua metode principale de preparare a aluatului: fara maia (plamadeala) sau directa, respectiv cu maia sau indirecta.
Metoda fara maia sau prepararea directa a aluatului:

Se compune dintr-o singura faza si presupune ca la framantarea aluatului sa se introduca intreaga cantitate de faina, apa, sare si drojdie. La aceasta metoda se foloseste o cantitate de drojdie de 2 pana la 3 ori mai mare decat la prepararea indirecta. Pentru a creste valoarea nutritiva a painii se pot adauga la inceput: zahar, lipide sau alte adaosuri. Durata de dospire depinde de calitatea fainii, a drojdiei si de conditiile de dospire. Dezavantajele principale ale acestei metode sunt legate de slaba dezvoltare a gustului si aromei painii, a porozitatii miezului, precum si de consumul crescut de drojdie.
Metoda cu maia sau prepararea indirecta a aluatului:

Implica doua etape: prepararea maielei si prepararea aluatului.
Pentru prepararea maielei se utilizeaza cca. jumatate din cantitatea de faina, pana la doua treimi din cantitatea de apa si toata cantitatea de drojdie prevazuta in reteta.
Dupa framantare, consistenta maielei trebuie sa fie mai mica decat cea a aluatului.
Durata de dospire a maielei variaza in functie de calitatea fainii si a drojdiei, de la o ora jumatate pana la doua ore.
Dupa ce maiaua a dospit se introduce restul de faina si cantitatea de sare dizolvata in restul de apa. Tot in aceasta etapa se pot adauga si restul de ingrediente (zahar, lipide etc).
Dupa framantare, aluatul se tine la dospit cca. 35 de minute, pana cand isi mareste volumul de 2 – 3 ori, dupa care se ia din vas, se aseaza pe masa presarata cu faina si se imparte in bucati, modelandu-se dupa doriinta.
Aluatul dospit se mai lasa sa creasca 20 – 25 de minute, dupa care se aseaza pe tava de aragaz, se unge pe deasupra cu o solutie de apa si faina si se coace.
Timpul de coacere variaza functie de greutatea aluatului, de temperatura cuptorului aragazului, precum si de caracteristicile vasului in care se executa coacerea.
Dupa coacere, produsele fierbinti se ung cu apa in care s-a dizolvat zahar.
Pentru a fi siguri pe succesul Dumneavoastra, trebuie sa nu va abateti de la o serie de reguli elementare. Astfel:
- sarea trebuie sa fie dizolvata in apa
- maiaua si aluatul sa fie suficient dospite
- folosirea maielelor vechi (obtinute dintr-o maia ramasa de la o sarja precedenta, si pastrata la frigider mai mult timp) determina obtinerea unor produse cu plus de aroma, gust mai placut si cu o toleranta mai buna la pastrare
- daca nu aveti maia veche, puteti creste cantitatea de drojdie cu cca. 20 grame la fiecare kilogram de faina;
- Aluatul sa fie bine framantat
- Daca aluatul se coace in forme, acesta nu trebuie sa depaseasca jumatatea formei respective, pentru a avea loc sa creasca
- Cuptorul sa fie bine incins, iar la inceputul perioadei de coacere, 10 – 15 minute sa fie aburi in cuptor. Aburul se obtine prin introducerea unei tavite cu apa clocotita.
- Bucatile de aluat sa fie dospite suficient dospite dupa modelare sau dupa ce au fost puse in forme
- Timpul de coacere precizat in retete este unul orientativ, acesta putand fi mai mare sau mai mic in functie de temperatura cuptorului
- Dupa coacere, produsele nu se vor aseza unele peste altele, deoarece miezul isi pierde calitatile si devine cleios
dupa ing. Maria Ardeleanu, "Painea de casa si preparatele din aluat", Ed. Ceres, Bucuresti, 1978
Articolul a fost preluat de aici

De pe bloguri adunate ...

2007-11-23T11:29:00.000+02:00

Deoarece se apropie Sfintele Sarbatori de Iarna m-am gandit sa dau o mana de ajutor gospodinelor si sa incerc sa adun o serie de retete cu delicatese. Parcurgand zeci de bloguri si site-uri de acest gen, mi-am dat seama ca mi-ar trebui mii de zile pentru a le aduna. Deci...o frantura dulce va poposi si pe acest blogg.

1. Placinta cu dovleac
Umplutura (se face umplutura intai, ca sa aiba timp sa se raceasca)
-un dovleac pentru placinta
-zahar dupa gust
-scortisoara
-zahar vanilat
-un pic de margarina
Dovleacul se curata, se rade marunt, se amesteca cu zaharul, scortisoara si se pune intr-o cratita la calit, cu un pic de margarina, pana se inmoaie. Se lasa la racit.
Mai multe detalii:
http://dulcecasa.blogspot.com/2007/11/placinta-cu-dovleac.html

2. Negresa foarte buna
-1 cana zahar alb
-1 cana zahar brun
-3 linguri cacao
-1 paharel apa sau lapte
-250 g margarina
-1 lingurita praf de copt
-rom
-5 oua
-200g faina
Se pun pe foc zahar,cacao si apa/lapte pana capata consistenta.Se ia de pe foc si se adauga margarina si esenta.Se amesteca pana se omogenizeaza.Se opreste o cana din compozitie. Continuarea aici:
http://albinuzza.ev.ro/

3. Tarta brad
Reteta:
-250 g. faina
-1 lingurita sare
-90 g. unt
-200 g. spanac
-4 linguri ulei
-2 linguri cascaval ras
-100 g. samburi de pin
-2 linguri otet
-sare, piper
-100 g. rosii mici (cherry)
-100 g. felii de branza topita felii, gen Hochland
Continuarea aici:
http://savalaura.blogspot.com/2007/02/tarta-brad.html

4. Cozonac impletit
Ingrediente:
Aluat
600 gr faina,200ml lapte, 2 galbenusuri , 1 ou intreg, 150 gr unt sau margarina, 200 gr zahar,coaja rasa lamaie si portocala, 40 gr dojdie proaspata(daca se foloseste drojdie uscata se lasa mai mult timp aluatul la crescut.
Umplutura: 3 linguri cacao si 5 linguri zahar
Reteta a fost preluata de aici:
http://lilysblog-lily.blogspot.com/2007/10/cozonac-impletit.html

5. Prajitura cu mere
Ingredientele:
-100 g unt moale
-100 g zahar
-1 pachetel zahar vanilat
-1 praf sare
-100 g martipan
-3 oua
-150 g faina
-50 g amidon
-2 lingurite praf de copt
-4 linguri smîntîna(pt.frisca)
-unt pentru uns forma
-3-4 mere(eu am folosit 3)
-1/2 lingurita scortisoara
Continuarea aici:
http://mayas-esprit.blogspot.com/2007/03/prajitura-cu-mere.html
Va urma...
PS. Multumiri autorilor acestor blogguri de unde am preluat retetele si spor la ...bucatarit! Promit sa va mai vizitez pentru ca deja m-am indulcit la propriu din cateva minunatii inspirate de la voi.

INDAGRA 2007

2007-11-07T17:51:00.000+02:00

In perioada 7 - 11 noiembrie 2007, Romexpo organizeaza expozitia internationala de echipamente si produse din domeniul agriculturii, zootehniei si alimentatiei – INDAGRA, concomitent cu PROSHOP – salon specializat pentru dotarea magazinelor, prezentarea marfurilor si promovarea vanzarilor, si ALL PACK – expozitie internationala pentru ambalaje, materiale, masini si echipamente specifice.
Cea de-a 12-a editie va reuni 850 de firme expozante din 26 de tari, pe o suprafata de expunere de 44.000 mp, din care 33.000 mp interior si 11.000 mp exterior.

Expozitia INDAGRA este structurata si in acest an pe urmatoarele saloane tematice:
- salonul de industrie alimentara: care cuprinde salonul de masini pentru prepararea produselor de panificatie, salonul de masini pentru prelucrarea laptelui si diverse produse alimentare
- salonul de agricultura (masini, utilaje si unelte agricole; seminte si material saditor; ingrasaminte si pesticide)
- salonul de produse ecologice – ECO AGRICULTURA
- salonul de crestere a animalelor
- ROMAVICOLA – salon international in domeniul cresterii pasarilor
- EXPO SUINICOLA – salonul international in domeniul cresterii porcinelor
- salonul de piscicultura
- salonul de flori si gradinarit.

Perioada desfasurare: 7 - 11 noiembrie 2007
Program vizitare: zilnic intre orele 10.00 - 18.00,
in ultima zi 11.11.2007, intre orele 10.00-16.00

Accesul este permis pe baza de invitatie de specialist sau bilet de intrare.(pret 70.000 lei / 7 RON)

Locatie: 65-67, Bd. Marasti, P.O. Box : 32-3, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 207 70 00 ; 224 31 68
Fax: +4021 207.70.70
E-mail: indagra@romexpo.org

Mijloace de transport in comun :
Autobuze: 105, 131, 205, 301, 330, 335, 331, 361
Tramvaie: 41, 42
Gara de Nord: 105, 205
Aeroportul Baneasa: 131, 301, 335
Aeroportul Otopeni: 783
Sursa: INDAGRA 2007

Analize de laborator pentru panificatie (3)

2007-11-07T17:31:00.000+02:00

1.4. Verificarea infestării
Principiul metodei: Se cerne făina şi restul de pe sită se examinează cu lupa, în condiţii stabilite.
Aparatura
1.lupă cu putere de mărire de cel puţin 5x;
2.sită de mătase nr. 4xx.
Modul de lucru: Se cerne circa 0,500 kg de făină. Restul de pe sită se examinează cu lupa pentru a se constata eventuala prezenţă a insectelor sau acarienilor vii.
Infestarea cu acarieni se mai poate constata şi prin mirosul puternic de miere al făinii, prezenţa unor urme caracteristice pe suprafaţa netedă a făinii,sau prin surparea după circa o oră a unui con făcut cu ajutorul unei pâlnii de formă conică din circa 100 g făină.
Conform normelor metodologice şi a dispoziţiilor sanitare în vigoare referitoare la făină nu se admite prezenţa insectelor sau acarienilor în nici un stadiu de dezvoltare.

2. CONTROLUL ÎNSUŞIRILOR FIZICO-CHIMICE
2.1. Determinarea fineţii (Granulaţia)
În funcţie de fiineţea făinii, dată de mărimea particulelor componente., făina poate fi moale (fină) sau aspră (grifică). Cunoaşterea gradului de fineţe a făinurilor este necesară la procesul de panificaţie întrucât comportarea făinii la prepararea aluatului depinde şi de această însuşire fizică a ei.
Astfel făina fină se umflă repede, formând uşor aluatul, deoarece suprafaţa de contact a particulelor de făină cu apa este mai mare , în timp ce făina grifică în contact cu apa se umflă mai anevoie şi formează mai greu aluatul. Pentru fabricarea pâinii se recomandă făinuri care au o fineţe mijlocie, indicele de fineţe fiind stabilit prin standard.
Pentru determinarea fineţii făinurilor se procedează conform STAS 90-95.
Principiul metodei: Determinarea constă în cernerea făinii de analizat prin sitele specifice tipului respectiv de făină.
Aparatura:
1. site manuale sau mecanice de mătase sau ţesătură din fibre sintetice şi sită din ţesătură de sârmă, precizate în standardul sau în norma internă a făinii de analizat;
2. bile sau inele de cauciuc cu diametrul de circa 1 cm şi cu masa de circa 0,45 g.
Modul de lucru: Se cântăresc, cu precizie de 0,01 g la balanţa tehnică, din proba medie 50 g de făină albă sau semialbă, ori 100 g făină neagră şi se cern prin trusa site prevăzute în STAS şi anume:
- pentru făina albă sita nr 8xxx şi sita nr. 10xxx;
- pentru făina semialbă, neagră, sita nr. 8xxx şi sita 46 metalică.
Durata cernerii este de circa 10 minute şi anume: 8 minute într-un sens şi 2 minute în sens contrar cu o viteză unghiulară de 65 rot/min. Înaintea schimbării sensului de rotaţie, se vor lovi uşor bilele de 2 ori, pentru a se readuce în centrul sitei făina rămasă eventual pe margini.
Pentru a se uşura cernerea, se pun pe sită împreună cu făina 5 inele de cauciuc cu 1cm, 0,3 cm grosime şi 0,4 g fiecare sau 15-20 g boabe de grâu curat şi uscat. Inelele de cauciuc sau boabele de grâu se cântăresc cu precizie de 0,01 g. De greutatea lor se va ţine seama la stabilirea rezultatelor cernerii.
Rezultatele, care indică reziduul pe o sită şi cernutul prin cealaltă, se exprimă în procente faţă de făina analizată, fără zecimale.
Cernerea poate fi făcută fie manual, fie printr-un dispozitiv mecanic (sită mecanică de laborator plansichter).
În cazul când făina de analizat are o umiditate mai mare de 15%, ea trebuie uscată în prealabil la temperatura camerei, aşternându-se pe o foaie de hârtie, într-un strat subţire şi lăsând-o să se usuce timp de 2-3 ore, până ce umiditatea scade sub 15%, apoi se cerne. Indicii de fineţe ai făinii, prevăzuţi în standardele de stat şi de normele interne în vigoare sunt daţi în tabelul de mai jos.
Metoda descrisă pentru determinarea fineţii făinii este în mare parte influenţată de viteza şi caracterul mişcării circulare a sitei, care adesea se abat de la standard. Determinările paralele dau adesea diferenţe în realitate.

Analize de laborator pentru panificatie (2)

2007-11-03T15:35:00.000+02:00

1.3. Culoarea
Deoarece culoarea făinurilor este dată de proporţia de pigmenţii carotenici din endosperm precum şi cea de pigmenţii flavonici din tărâţe, această însuşire este folosită în practică pentru aprecierea gradului de extracţie al făinurilor. Pentru aprecierea culorii făinii se pot folosi trei metode.
- Metoda Pekar
- Metoda colorimetrică
- Metoda fotocolorimetrică

1.Metoda Pekar
Principiul metodei: Determinarea constă în compararea culorii făinurilor, umezite în prealabil sau uscate, cu culoarea unor etaloane de făină stabilite conform STAS-urilor în vigoare.
Mod de lucru: Pe o lopăţică de lemn se întind 5 grame de făină într-un strat dreptunghiular cu o grosime de ~ 0,5 cm. Alături se întinde un strat de aceleaşi dimensiuni dintr-o cantitate egală de făină din etalonul corespunzător probei de făină de examinat. Cele două straturi se presează cu o suprafaţă netedă şi lucioasă pentru a evidenţia particulele de tărâţe precum şi alte corpuri eventual prezente în făina de analizat.
După ce proba a fost examinată în stare uscată urmează compararea în stare umedă. Pentru aceasta, lopăţica cu făină presată se introduce uşor înclinată într-un vas cu apă rece unde se ţine pînă nu mai ies bule de aer. Lopăţica se scoate apoi, se lasă să se zvânte 5–10 minute la temperatura camerei şi apoi se examinează atât în lumină directă cât şi în lumină difuză astfel încât lumina să cadă perpendicular pe suprafaţa probei.

2. Metoda colorimetrică
Principiul metodei: Metoda constă în determinarea indicelui de culoare al făinii prin comparaţia colorimetrică a unui extract de făină într-un solvent (benzină incoloră) cu o soluţie standard (cromat de potasiu).
Aparatură şi reactivi:
- benzină incoloră, fracţiunea care distilă între 100 şi 1500 grade Celsius
- soluţie standard tamponată de cromat de potasiu 0,005%
- colorimetru
- balanţă tehnică
Mod de lucru: Se cântăresc la balanţa tehnică 20 de grame de făină, cu o precizie de 0,01 g şi se introduc într-un flacon cu dop rodat de 150cm3. Peste făină se adaugă cu ajutorul unei pipete 100 cm3 de benzină. Se amestecă conţinutul la fiecare 30 de minute timp de cinci ore, după care se lasă timp de 20 de ore. Se pipetează o cantitate din extractul limpede şi se compară la un colorimetru cu soluţia standard.
Cele două pahare pline ale colorimetrului se coboară până la diviziunea maximă, apoi se ridică numai paharul a cărei culoare este mai inchisă până la egalizarea intensităţilor de culoare.
Valoarea citită la paharul cu soluţia standard se împarte la valoarea citită la paharul cu benzină, rezultatul exprimându-se cu două zecimale.
Este o metodă greoaie şi mai rar folosită.

3. Metoda fotocolorimetrică
Principiul metodei: Determinarea gradului de reflexie (culoarea) al probei de făină, faţă de acela al unei suprafeţe etalonate în raport cu oxidul de magneziu, folosind un filtru albastru la lumina de undă de 464nm.
Aparatură şi reactivi:
- refractometru prevăzut cu bec cu incandescenţă
- filtru albastru
- cuve
- etaloane.
- cronometru
Mod de lucru: Se cântăresc 12 g din proba de făină cu precizie de 0,1 g care se amestecă cu 15 cm cubi timp de 1 minut, pentru a forma o suspensie omogenă. În momentul adăugării apei se porneşte cronometrul.
Suspensia de făină se introduce în cuva aparatului şi se acoperă cu o palcă de sticlă rotundă pentru a nu se forma bule de aer în suspensie. După 120 de secunde, măsurate cu cronimetrul, de la adăugarea apei se măsoară gradul de reflexie, care se exprimă în procente.
Ca rezultat se ia media aritmetică a două determinări paralele.

Analize de laborator pentru panificatie

2007-10-27T19:01:00.000+03:00

1. Controlul insusirilor organoleptice ale fainii de grau
Odata cu receptia cantitativa a fainii de grau se realizeaza si receptia calitativa. In cadrul acesteia se verifica proprietatile organoleptice urmata apoi de cateva analize fizico-chimice necesare pentru determinarea calitatii fainii de grau. Controlul insusirilor organoleptice (senzoriale) se determina cu ajutorul oraganelor de simt (vaz, miros, gust) si consta in analizarea mirosului, gustului, culorii, infestarii. Pentru inceput voi prezenta analiza mirosului si a gustului, urmand apoi celelalte. Deci....sa incepem !!!
1.1. Mirosul
Într-un pahar Berzelius se introduc circa 10 g făină, se adaugă circa 25 cm3 apă caldă la temperatura de 60-700C, se acoperă imediat paharul cu sticlă de ceas, se lasă în repaus circa 4-5 minute, apoi se agită. Se lasă din nou în repaus până se depune făina pe fundul paharului. Se înlătură sticla şi se miroase imediat lichidul. Apoi se decantează lichidul şi se miroase făina.
Mirosul se poate verifica luând în palmă 5 g de făină şi mirosind-o, după ce a fost frecată uşor cu cealaltă palmă.
Făina normală are un miros plăcut, specific făinii sănătoase, fără miros de mucegai, de încins sau alt miros străin.

1.2. Gustul

Se ia circa 1 g de făină şi se mestecă în gură. Odată cu aprecierea gustului, se stabileşte eventuala prezenţă a impurităţilor minerale (pământ, nisip, etc) prin scrâşnetul caracteristic pe care îl produc la masticarea între dinţi.
Făina normală are gust puţin dulceag, nici amar, nici acru, fără scrâşnet la masticare (datorită impurităţilor minerale, pământ, nisip, etc.)

Simpozion pe teme de morarit si panificatie la Costisa

2007-10-23T20:39:00.000+03:00

In perioada 26 - 28 septembrie 2007 a avut loc la Costisa (judetul Neamt) simpozionul cu tema "Trasee de principiu pentru o viata sanatoasa in noua abordare a industriei de morarit - panificatie: Calitate, functionalitate traditie. Simpozionul a avut loc sub patronajul EDR Ingredients si a beneficiat de prezenta unui numar important de cadre didactice universitare de la universitatatile din Galati, Suceava, Bacau, Ramnicu Valcea si Bucuresti. Au participat de asemenea reprezentanti ai producatorilor din domeniul moraritului si panificatiei, precum si reprezentanti ai celei mai importante asociatii patronale din domeniu, Rompan.
Cu acest prilej a fost lansata si cartea “Controlul calitatii in industria panificatiei”, aparuta sub coordonarea doamnei prof. univ. dr. Despina Bordei. Cartea reprezinta unul dintre cele mai importante eforturi de sistematizare a metodelor si tehnicilor de control al calitatii in domeniul moraritului si panificatiei realizate de un grup de specialisti romani si una dintre cele mai importante lucrari publicate in acest domeniu dupa 1989.
Va prezentam mai jos programul sesiunii de lucrari prezentate la simpozion.
1. Lansarea cartii “Controlul calitatii in industria panificatiei”-Coordonator Despina Bordei
2. Importanta aditivilor si ingredientelor pentru diversificarea produselor alimentare
Prof. Dr. Ing. Rodica Segal – Univ. „Dunarea de Jos”-Galati
Drd.Ing. Dana Moraru – Univ. „Dunarea de Jos”-Galati
3. Paine fara proteine si paine fara gliadina
Prof. Dr. Ing. Despina Bordei-Univ. „Dunarea de Jos”-Galati
4. Micotoxine in materiile prime vegetale
Prof.Dr. Ing. Sonia Gutt – Decan Fac. de Inginerie Alimentara-Suceava
5. I s-a dus vremea la sac...SIGURANTA e in vrac
Prof. Dr. Ing. Ioan Danciu-Decan Fac. de Tehnologia Produselor Alimentare-Sibiu
Firma Buhler GmbH Germania
Moara Cibin - Sibiu
6. Siguranta alimentara de la implementare la certificare
Prof.dr.ing. Alexandrina Sarbu
Univ. “Constantin Brancoveanu”-Ramnicu Valcea
7. Noi metode de analiza spectromicroscopica
Prof. Dr. Ing. Gheorghe Gutt - Univ.” Stefan cel Mare”-Suceava
Prof.Dr. Ing. Sonia Gutt - Univ” Stefan cel Mare”-Suceava
8. Moraritul - incotro?
Drd.Ing.Georgian Fuduli
7 Spice-Ramnicu Valcea
9. Corectarea fainurilor cu deficit de alfa –amilaza tinand cont de gradul de deteriorare al amidonului
Ing. Constantin Sava
Ing. Mihaela Zamfir
Drd.Ing. Vasilica Nechita
Boromir - Buzau
10. Paste fainoase cu continut ridicat de fibre solubile
Consideratii, aspecte tehnologice si imbunatatirea produsului finit
Ing.Aurora Voitovici,
Dr.Ing.Gabriela Mohan,
Ing.Mariana Grigorescu,
Ing.Adina Cepraga
MP Baneasa-Bucuresti
11. Modificari ale unor descriptori reologici ai aluaturilor, ca urmare a adaosului de fibre vegetale cu proprietati functionale
Dr. Ing. Ciprian Nicolae Popa - Farinsan - Giurgiu
Lector univ Dr. Radiana Tamba-Berehoiu, Facultatea de Biotehnologii, U.S.A.M.V. Bucuresti
Lector univ. Dr. Stela Popescu Facultatea de Biotehnologii, U.S.A.M.V. Bucuresti
12. Efectele adosului de lipaza, α – amilaza si xilanaza in painea precoapta. Optimizarea dozelor in panificatie
Dr. Ing Alin Mãdãlin Giurea
Dr.Ing. Delia Ciocan Andronic
Ing. Anca Miron
Pambac - Bacau
13. Apararea interesului privat in contenciosul administrativ.
Atentie morari si brutari!
Lector univ. Dr. Licuta Petria
Univ. “Constantin Brancoveanu”-Ramnicu Valcea
Sectiunea 2
14. Fitosterolii si fitostanolii, ingrediente pentru obtinerea unor alimente cerealiere functionale
Prof.Dr. Ing. Rodica Segal - Univ „Dunarea de Jos”-Galati
Drd. Ing.Livia Pascal- Univ „Dunarea de Jos”-Galati
15. Noutati in controlul calitatii pentru morarit si panificatie
Sorin Buligescu- Laborsistem - Bucuresti
16. Cercetari privind influenta enzimelor hemicelulolitice asupra proprietatilor reologice ale aluatului
Ing. Constantin Sava
Ing. Mihaela Zamfir
Ing. Ana Maria Neculai
Ing. Cristina Pruna
Boromir - Buzau
17. Modelarea matematica a cuptoarelor de biscuiti si crackers
Drd. Ing. Lorela Georgescu-Spicul Etap-Rosiorii de Vede -Teleorman
Prof. dr. ing. Constantin Moraru -Univ.”Dunarea de Jos”-Galati
18. Metode moderne de imbunatatire nutritionala si senzoriala a painii si a produselor de panificatie
Conf. Dr. Ing. Cristina Gabriela Pop - Univ.” Stefan cel Mare”-Suceava
19. Aspecte privind utilizarea drojdiei de panificatie la obtinerea aluaturilor congelate
Conf.Dr.Ing.Ec. Adriana Dabija - Universitatea din Bacau
Dr.Ing. Delia Andronic,
Ing. Adina Mihu,
Ing. Anca Miron
Pambac - Bacau
20. Studiu privind realizarea unor produse de panificatie functionale
Ing Monica Dinu
Dr.Ing Florin Dutescu
Lujerul -Bucuresti
21. Digestibilitatea amidonului si scorul glicemic estimat al unor tipuri diferite de orez cu conţinut diferit de amiloză
Prof.Ing.Vasilica Purcea-Grup scolar Meserii si Servicii Buzau
Prof.Ing. Aura Neacsu -Grup Scolar Meserii si Servicii Buzau
22. Imbogatirea cu fibre solubile a biscuitilor
Drd. Ing. Camelia Arghire
Drd. Ing. Ionela Niculita
Enzymes&Derivates -Costisa, Neamt
23. Arome gel pe baza de hidrocoloizi pentru panificatie, patiserie, cofetarie
Ing Ioan Budeanu
Ing Constantin Oana
Chim. Gheorghe Petrachioie
Farm. Cristina Oana
Coseli-Iasi
PS. Aceasta informatie a fost preluata de pe site-ul :
http://ciprianpopa.blogspot.com/2007/10/in-perioada-26-28-septembrie-2007-avut.html

Povestea pâinii (II)

2007-08-29T13:46:00.000+03:00

Prima dovadă a folosirii grânelor apare din epoca timpurie a pietrei, din jurul anului 10.000 înainte de Christos. Apoi în Egipt,unde a fost copt pentru prima dată aluatul necrescut, cu circa 1.000 de ani înainte de Christos, meşteşugul brutăriei a ajuns la greci. Conform unui mit grecesc, zeul Pan a fost acela care a adus oamenilor cuptorul de pâine.
În vechea Romă, arta producerii s-a dezvoltat în continuare şi a cunoscut o perioadă de înflorire. Când romanii au cucerit teritoriile germanice, s-au speriat de pâinea făcută de aceştia. Ei au încercat să amelioreze metodele primitive de cultivare a cerealelor şi au influenţat tradiţiile locale din domeniu. După destrămarea Imperiului Roman, călugării au fost cei care au dezvoltat, mai departe, arta brutăritului. Când în Evul Mediu, oraşele s-au extins, iar meşteşugarii se reuneau în bresle, meşteşugul brutăriei a început să se dezvolte ca o meserie de sine stătătoare, iar pâinea produsă de brutării lua locul pâinii de casă.
După 1156, când în Augsburg s-a înfiinţat prima breaslă a brutarilor şi s-a reglementat cu stricteţe practicarea meseriei de brutar şi pedepsele pentru încălcarea acestora, pâinea s-a răspândit pretutindeni.
De atunci, pâinea a evoluat mult ca gamă sortimentală în ceea ce priveşte dimensiunea, forma, textura, aspectul şi gustul. Dospită cu drojdie, pâinea se produce într-o varietate de forme: pâine pe vatră, la tavă, cornuri, chifle, inclusiv diverse tipuri de lipii (de exemplu: pita, focaccia şi tipurile de pâini orientale). Cele mai reprezentative sunt:
• Pâinea la tavă: se poate fabrica din făină albă, făină integrală sau amestec de făinuri.
• Pâinea pe vatră: se coace direct pe vatră, ceea ce duce la obţinerea unei coji crocante.
• Pâinea din făină integrală: materia primă folosită la prepararea acestui tip de pâine este făina integrală ce conţine toate componentele bobului de grâu: endosperm, tărâţe şi germene.
• Pâinea de grâu: se realizează din amestec de făină albă în proporţie de 75% şi 25% făină integrală.
• Pâinea din amestec de cereale: conţine pe lângă făină de grâu, făină sau seminţe de alte cereale: secară, ovăz, orz, soia.

Povestea pâinii (I)

2007-08-27T18:21:00.000+03:00

Multă vreme, oamenii nu au cunoscut pâinea. "Omul primitiv" hoinărea în sălbăticie şi se alimenta din surse naturale, fiind total şi strâns dependent de ele. În această perioadă hrana era constituită exclusiv din vânat, resturile vânatului altor animale şi din culesul seminţelor şi plantelor sălbatice. Alimentele erau consumate în starea în care erau găsite: vânatul, ouăle de păsări şi reptile sau resturile animale erau consumate în general crude sau arse de focurile de pădure sau de lava vulcanică, iar frunzele, fructele, rădăcinile şi alte vegetale erau ingerate ca atare. Era foarte puţin probabil că omul din aceea perioadă, să se fi preocupat de altceva decât de urmărirea grupurilor de animale în migraţia lor sau căutarea de zone fertile cu o vegetaţie luxuriantă.
"Omul preistoric" puţin mai evoluat a descoperit focul şi metalele şi s-a dotat cu unelte arhaice, dar foarte utile pentru dezvoltarea modului de alimentaţie. Omul descoperise între timp, probabil şi unele tehnici agricole rudimentare şi şi-a îmbunătăţit mijloacele de vânat şi pescuit. Abundenţa şi diversitatea surselor de hrană i-a stimulat, fără îndoială, şi facultatea de a dezvolta modalităţile pentru conservarea hranei în peşteri, gropi şi la răcoare, prin sărare sau uscare, precum şi pentru coacerea, gătirea şi împărţirea raţională a alimentelor în funcţie de rang, sex şi vârstă. Cele mai bune părţi de alimente erau servite şefilor de triburi şi magilor, iar resturile erau destinate indivizilor mai slabi, contribuind astfel inconştient la selecţia naturală. Drumul până la coacerea pâinii a fost prefigurat de terciul obţinut din cerealele zdrobite între pietre şi apoi fiert, de plăcinta formată din terci de grâu şi coaptă în cenuşă sau pe pietre încinse. "Pâinea" a apărut, probabil, atunci când terciul a fost lăsat ceva mai mult timp pe pietrele încinse formând o coajă consistentă şi un miez cu gust plăcut.
Din momentul în care oamenii au avut la dispoziţie pâinea, viaţa lor nu a mai depins de reuşita la vânătoare în urma căreia o zi mâncau, iar până la următoarea vânătoare stăteau flămânzi. Din acest moment ei au devenit stabili, au putut să-şi construiască colibe, să-şi facă provizii, să culeagă grâne şi să le semene din nou. Din vetrele focurilor care se aflau în aer liber sau în locuinţe s-a dezvoltat în decursul timpului, construcţia cuptoarelor. Cuptorul îngropat, aflat în afara casei, avea o cupolă rotundă din lut, cu o deschizătură la jumătate pentru introducerea şi scoaterea pâinii. Vatra casei consta dintr-un loc unde se făcea focul, construit din lut ars de mare rezistenţă, acoperit cu o boltă semisferică, făcută dintr-o împletitură astupată cu lut. Acest mod de construcţie a evoluat foarte puţin de-a lungul mileniilor. Turtele necrescute mai erau coapte pe suprafeţe încinse, plane, precursoarele plitei din zilele noastre.
Toate civilizaţiile timpurii avansate au cunoscut pâinea şi au cinstit-o ca pe un dar al zeilor.

Romania - o lume de basm

2007-08-26T11:59:00.000+03:00

Vorbeam pe mess cu niste prieteni ai "navigatului" ce nu stiau, spre marea mea surprindere, unde este Romania pe glob. Dupa o lunga discutie au inteles si chiar au sesizat ca stiau multe despre ea. Nume ca Hagi, Nadia, Brancusi, Nastase pornisera din gura lor precum masinile de formula 1.
Plecand de la aceasta discutie am decis sa afisez pe acest blog imagini cu tara mea.
Pentru ei si nu numai... Aceasta este tara mea, ROMANIA !!!

Povestea ciocolatei

2007-08-25T17:24:00.000+03:00

Cu 2000 de ani înaintea erei noastre, în imperiul Maia, Quetzalcoatl, zeul vegetaţiei şi al germinaţiei, reprezentat printr-un şarpe cu pene, i-a învăţat pe oameni să cultive "cacahuaquahuilt" – arborele de cacao. Boabele erau folosite drept ofrande în ritualuri. Toltecii, care i-au invadat pe maiaşi, au considerat ciocolata ca fiind sângele unei prinţese de-a lor, care fusese asasinată cu sălbăticie, gustul amar al acestei semnificând tocmai suferinţa îndurată de fată înainte de a muri……
Aşa începe povestea ciocolatei…, denumită astfel după cuvântul aztec ( împrumutat din maya ) "tchocolatl" sau "xocoatl", adică "choco" – zgomot, "ati" – apă, aluzie la zgomotul telului folosit pentru a bate ciocolata în apă fierbinte ca să facă spumă.
Boabele de cacao erau atât de preţuite, încât au devenit monedă de schimb. Cu zece grăunţe putea fi cumpărat un iepure, iar cu o sută un sclav.
Când a debarcat în Nicaragua, în 1502, şeful băştinaşilor i-a oferit lui Cristofor Columb "un soi de migdale pe care le foloseau ca monede de schimb şi din care preparau o băutură", scria renumitul navigator spaniol. Însă au mai trecut ani buni, până ca, în 1519, Hernando Cortez să bea ciocolată pe săturate. Acesta fiind confundat de către azteci cu zeul Quetzalcoatl, a fost condus la palatul lui Montezuma unde i s-a oferit "xocoatl", într-un pahar de aur încrustat cu cioburi din carapacea unei broaşte ţestoase. Delicioasa licoare era îndulcită cu miere şi avea o irezistibilă aromă afrodisiacă, accentuată de mirodenii şi …piper. Cortez a fost impresionat însă mai mult de bogăţia paharelor.
Să ne imaginăm anul 1528…. Caravanele spaniole încărcate cu aur aduc în Europa şi nenumăraţi saci cu boabe de cacao. După ce, ani de-a rândul, ciocolata cu …piper i-a amărât pe spanioli a apărut în Mexic o reţetă cuceritoare: piperul a fost înlocuit cu zahăr de agave, iar ulterior au fost adăugate vanilie, flori de portocal şi mosc. În această nouă formă ciocolata trece Atlanticul şi cucereşte în aşa măsură Spania încât regele Carol Quintul a stabilit monopolul statului asupra ei.
În 1606 apar "ciocolatierii", primii meşteri în arta preparării acestei băuturi. Din Spania printr-o activă contrabandă organizată de olandezi, ciocolata ajunge în Italia, iar evreii, care fugeau de inchiziţie, au dus ciocolata în Franţa. Cronicarii vremii spun că însuşi Ana de Austria a avut ciocolată în …lada de zestre. Astfel ciocolata ajungea în bucătăriile prinţilor germani şi polonezi.
O reţetă a vremurilor acelea descria astfel modul de obţinere a unei ciocolate spaniole: 100 boabe de cacao prăjite, curăţate şi degresate, 12 migdale, 12 alune pisate, o lingură zahăr, o lingură miere, un grăunte de anason, 2 boabe de piper mexican sau chili, 6 petale de trandafiri….. Ciocolata erau un lux al prinţilor, dar nu apreciată de toţi. Chiar tânărul rege Loius al XIV-lea , despre care se spunea că avea sufletul unui mare bucătar, declara că "acest aliment înşeală foamea, dar nu umple stomacul".
Ciocolata a continuat să fie un articol de lux, puţin răspândit, până când geologul englez Joseph Towsend a instalat, în 1778, pompe hidraulice în maşinile cu care se măcina cacao. Odată apărută această tehnologie a dus la o dezvoltare şi răspândire uimitoare, ajungându-se în zilele noastre la adevărate imperii ale … ciocolatei. Giganţi ca Nestle, Suchard, Mars, Hershey şi Cadburry deţin circa 60 % din producţia mondială de ciocolată.
Proprietăţile ciocolatei şi în special al untului de cacao erau cunoscute chiar şi de maiaşi şi azteci. Nu exista remediu mai bun pentru răni şi iritaţii ale pielii; calma arsurile de soare, ajuta ficatul şi splina şi era bun chiar şi la … muşcăturile de şarpe.
Proprietăţile sale terapeutice au fost recunoscute şi în Europa, fiind recomandată ca tonic digestiv încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea. Colesterolul din ciocolată nu afectează ficatul, chiar şi în cazul celor care suferă de hepatită……Şi încă ceva: ciocolata neagră…..nu îngraşă !!!

Legile Ingineriei

2007-08-24T17:05:00.000+03:00

1. Maşinile ar trebui sa lucreze, iar oamenii sa gândeasca.
2. Când ai încercat totul si nimic nu a mers, citeşte instructiunile de folosire.
3. Ca sa funcţioneze, trebuie sa introduci ştecherul in priza.
4. Nu forta. Foloseste un ciocan mai mare.
5. Experienţa variază direct proporţional cu echipamentul distrus.
6. Fiabilitatea unei maşini este invers proporţionala cu numărul persoanelor care privesc la asamblarea ei.
7. Mai devreme, sau mai târziu, pot sa apară cele mai defavorabile condiţii de exploatare. Deci toate sistemele trebuie proiectate astfel, incit sa reziste la cele mai defavorabile condiţii de exploatare.
8. Echipamente identice, testate cu bine in mod identic, se vor comporta in mod diferit in industrie.
9. Maşinile care se defectează pornesc de cele mai multe ori când apare personalul de reparaţie.
10. Părţile interschimbabile ale unui echipament nu vor putea fi schimbate intre ele, fiindcă nu se potrivesc.
11. Orice schimbare de proiect va fi solicitata după ce echipamentul a intrat deja in construcţie.
12. Daca instalaţia pilot funcţionează perfect, instalaţiile industriale corespunzătoare vor funcţiona prost.
13. In orice proiect ingineresc, daca se pot strecura erori, atunci ele se vor produce.
14. Orice eroare in calcul ingineresc se va produce astfel incit sa afecteze cel mai mult rezultatul final.
15. In orice formula, constantele - in special cele preluate din manualul inginerului - se vor considera ca variabile.
16. După ce toate piesele au fost asamblate, pe bancul de lucru au mai rămas câteva piese.
17. După ce au fost desfăcute toate şuruburile de la componenta care trebuia reparata se va constata ca s-a greşit componenta.
18. Fisurile in material nu apar decât înaintea inspecţiei finale.
19. Un circuit electric cu autoprotecţie va distruge in mod sigur alte circuite.
20. Daca realizarea unui agregat necesita "n" componente numai "n-1" componente vor fi disponibile in stoc.
21. Tolerantele se vor cumula astfel incit sa facă imposibila asamblarea pieselor.
22. Orice cablu tăiat prea lung se dovedeşte a fi prea scurt.
23. Un gram de practica valorează cit un kilogram de teorie.
24. Maşinile nu sunt decât nişte amplificatoare.
25. Măsoară cu micrometrul. Fa semn cu creta. Taie cu toporul.
26. Nu poţi repara ceva daca nu-i stricat.
27. Găurile date sunt de doua feluri: unele cu diametrul mai mic decât cel proiectat, iar celelalte cu diametrul bun, dar poziţionate greşit.
28. Daca este mai ieftin sa cumperi un agregat nou, compania va insista sa-l repari pe cel vechi.
29. Cea mai importanta funcţie a inginerului proiectant este sa facă lucrurile cit mai dificile pentru constructor si aproape imposibile pentru reparaţii.
30. Fiecare proiect al unei instalaţii conţine cel puţin o parte care este depaşită moral, doua părţi care nu se pot procura si trei părţi care sunt incă in faza de asimilare.
"By George Oros"

Recomandari pentru profesori !

2007-08-21T18:00:00.000+03:00

Una din pasiunile mele este navigatul pe net. Printre plăcutele mele călătorii am dat peste 2 site-uri dedicate cadrelor didactice, realizate cu mult profesionalism de catre o inimoasa profesoara ce se semnează CAMYK.
Felicitari pentru munca domniei sale si multa putere de munca !!!
1. Elemente de psihopedagogie utile pentru examenul de gradul II
http://pshihopedagogie.blogspot.com/
2. Blogul dirigintelui
http://dirigentia.blogspot.com/
P.S. Supărările sunt ca ploile de vară....vin pe neaşteptate si dispar inainte de....a deschide umbrela!

Buna tuturor navigatorilor

2007-08-10T19:04:00.000+03:00

Iata-ma si la primul meu blog. Este o realizare. As putea adapta celebrul proverb cum ca un om in viata trebuie sa faca o casa, un copil, sa planteze un pom...cu sa creeze un blog !!! Sper sa placa tuturor acesta mica incercare a mea de a avea un jurnal...deschis. Pe curand si....BINE AM VENIT IN FAMILIA BLOG(ARILOR) !!!

Alimentaria Blog

Cele mai bune 15 tipuri de bere din lume

Târgul de dulciuri Choco Fest

Cum alegem corect vinul de pe masa de Crăciun

Festival international de Vin, Arta, Gastronomie la Iasi

Destinatia recunoscuta pentru cea mai gustoasa mancare si cel mai bun vin din Europa

Se spune ca aici gasesti cea mai savuroasa mancare si cel mai bun vin de pe batranul continent. Nu vorbim despre Paris, ci despre un oras european vizitat anual de milioane de turisti veniti din toate colturile lumii sa traiasca vremuri de mult apuse.

INDAGRA 2011

INDAGRATargul international de produse si echipamente in domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii si zootehniei

Ciocolata

Harta vinului românesc: principalele podgorii şi soiuri de struguri

Festivalul Tea and Coffee, editia 2011

10 zile, 10 ţări, 10 cinematografii, 10 bucătării

Cele mai delicioase dulciuri din Europa

Organic Fest

Craciun fericit !

Targ special de Craciun

Noutăţi editoriale

Expo Bucătăria mea

Bucharest Food Festival - ediţia a IV-a

IndAgra Food 2010

Istoria si evolutia berii

Istoria furculiţei (II)

Istoria furculiţei (I)

Noutăţi editoriale

Veselie într-un pahar

Noutăţi editoriale

Desert Expo

Noutăţi editoriale

AGRARIA 2010 - editia a XVI-a

Campionatul de gătit 2010

Mâncăm româneşte.Trăim sănătos.Ediţia a II-a

România stinge lumina pe 27 martie

Recomandări editoriale

Mărţişor- legendă, tradiţie şi realitate

Traditii romanesti - februarie

Temperatura la care trebuie consumate vinurile

TRADIŢII POPULARE ROMÂNEŞTI DE AJUNUL CRĂCIUNULUI

Tăierea tradiţională a porcului în gospodărie

V-aţi pregătit ghetuţele ?

Nova Pan a devenit unic distribuitor Schutte Bagclosures, Olanda

Vinuri din Romania (M - V)

Vinuri din România (A - H)

Simpozion national

EXAMINAREA SI ANALIZA MIERII

Asocieri intre mancaruri si vinuri

Cum se apreciaza si se consuma vinul in timpul mesei

Alternative ecologice pentru laptele provenit de la animale

A fost inventata ciocolata cu lapte de camila

Ciocolata – un subprodus al berii ?

Eticheta - imaginea vinului

Apariţii editoriale

Indagra 2009

Retete de cozonac

Salonul International de vinuri Vinvest 2009 10-12 aprilie

Earth Hour în 2009

E ziua ta, mamico !

Dragostea si Nebunia

Recomandare

Erosul vinului si piatra filosofala

Dragobetele...romanesc

Ziua indragostitilor

La multi ani, 2009 !

Superstitii, traditii si obiceiuri de anul nou

Numele Anului si reprezentarea lui

Craciunul

METODE DE PREPARARE A PAINII ACASA

La multi ani, ROMANIA !

Controlul calitatii in industria panificatiei. Metode de analiza

IndAgra Farm 2008

Simpozionul „Tradiţie şi modernitate în industria de morărit şi panificaţie”

Berea medicinală

Legislatie vinuri

Degustarea vinurilor

Legenda vinului

Cateva notiuni despre vinuri

PASTE FERICIT !!!

Fabricarea produselor speciale

Analize de laborator pentru panificatie (6)

Analize de laborator pentru panificatie (5)

INDAGRA
Targul international de produse si echipamente in domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii si zootehniei